• “Rusofobia în România este un ingredient al prudenței, o altă valoare fundamentală pentru conservatori.”
• “Nu e deloc o rușine să fii rusofob în România. În România, e o necesitate, dar, încă o dată, este un tip de teamă care trebuie să te țină alert și să te facă prudent.”
• “Unul dintre lucrurile cele mai importante despre care trebuie să vorbim este această operațiune de răpire și răstălmăcire a conservatorismului și a valorilor conservatoare de către Putin.”
• “Tu nu poți să spui astăzi, în România, că ești conservator și să trâmbițezi agenda lui Putin.”
• “De câte ori Rusia s-a înfoiat, ne-a fost rău, ne-au amenințat, de multe ori au venit peste noi, și, dimpotrivă, de câte ori orizontul s-a înseninat cumva și am putut deschide o relație apropiată cu Occidentul, ne-a fost bine”
• “Răpirea conservatorismului de către oamenii lui Putin, fără să stârnească niciun fel de protest, niciun fel de reacție, este una dintre cele mai îngrozitoare trișerii cu putință, și ei trebuie să ne opunem.”

***

Sever Voinescu la conferința “Republica Moldova: Alianța pentru Adevăr și Libertate” de la București, 18 august 2025:

Însăși faptul că asediul acestei propagande despre care s-a tot vorbit este, de fapt, un asediu asupra unor valori și, mai exact, este o încercare de a redefini, de a răstălmăci sensul stabilit, dacă vreți, deja în comunități al acelor valori de către propaganda de la Moscova – efortul pe care ei îl dedică acestei operațiuni extrem de subtile, dar, în același timp, foarte susținute, indică tocmai asta, că valorile sunt în continuare foarte importante.

Și probabil că unul dintre lucrurile cele mai importante despre care trebuie să vorbim, care este și unul dintre cele mai dureroase lucruri și, din păcate, se vorbește foarte puțin, este această operațiune de răpire și răstălmăcire a conservatorismului și a valorilor conservatoare de către Putin, de către cei din, să zic, din armata lui, din legiunile lui, și luați asta cu ghilimele, în sens metaforic. E un lucru foarte grav și foarte puțini sunt cei care, din păcate, nu știu de ce, au curajul să sară în apărarea acestor valori.

Nu știu cum am ajuns noi și aici trebuie să vorbim și despre slăbiciunile noastre, pentru că e de spus asta – măsura în care propaganda lui Putin are succes și, din păcate, cam are, este exact măsura slăbiciunilor noastre. El pe asta mizează. Bun. Și nu știu de ce există o, sau s-a instaurat, există o explicație pentru cazul particular al României, dar s-a instaurat o anumită timiditate din partea multora de a vorbi despre patriotism, de a vorbi despre națiune, de a vorbi despre istorie, de a vorbi despre tradiții și credință într-un fel autentic, care, deodată, în momentul în care există un discurs autentic, se separă de discursul celor care le trâmbițează.

Lucrul ăsta nu se întâmplă și există indusă cumva ideea – nu știu dacă e o problemă a elitelor, aici e o altă discuție, dar există cumva ideea că cei care vorbesc despre valorile astea pe care tocmai le-am enumerat sunt mereu cei din partea lui Putin, din partea pro-rusă, din partea anti-europenilor, din partea celor care sunt anti sau sunt împotriva parteneriatelor noastre strategice, împotriva Statelor Unite, împotriva Uniunii Europene și așa mai departe, împotriva democrației, până la urmă. Și ăsta a devenit teritoriul lor, și, cu o mare timiditate, noi, ceilalți, ne-am retras în alte zone și vorbim despre altceva.

Ei bine, problema este că, la nivelul populației, la nivelul omului obișnuit, să spunem, aceste valori încă vibrează, încă înseamnă ceva, și noi am cedat acest teritoriu și am cedat aceste discursuri acestor oameni. Este gravisim ce se întâmplă și modul în care ei răstălmăcesc conservatorismul și vreau să spun doar două vorbe despre asta – modul în care ei răstălmăcesc conservatorismul și îl mutilează și îl întorc împotriva sieși, sub ochii noștri, și nimeni, aproape nimeni, nu reacționează la chestia asta, este odios. Odios moral, odios intelectual și extrem de pervers, de fapt, în ceea ce privește ecoul public.

O să spun doar un lucru aici, extrem de important. Pentru conservatori, cel mai important lucru și cel mai important reper este trecutul. Tot ceea ce este validat de experiența colectivă în istorie, în istoria unei comunități, este, pentru conservatori, un punct câștigat și un reper. Pentru noi, în România, este validat deja în experiența istorică colectivă următorul lucru: Rusia este un pericol pentru noi.

Rusofobia în România, și, atenție, eu, când spun de rusofobie, spun exact asta: teama de Rusia – pentru mine, teama nu e ceva paralizant. Pentru mine, teama este un ingredient al prudenței, o altă valoare fundamentală pentru conservatori, și este, pe cale de consecință, pentru mine, un ingredient al acțiunii, fie și politice, de succes.

Ori, tot ceea ce s-a întâmplat în istoria noastră, și asta nu este o evaluare de istoric, că nu sunt istoric, dar noi toți suntem români și trăim, am trăit în comunități, am trăit în familii – sunt valori și opțiuni care ni s-au indus în timp. Pentru conservatori, tot ceea ce s-a indus în timp și s-a validat în timp e reper.

Pentru progresiști e altceva, pentru liberali e altceva. Sunt oameni care spun nu, trebuie, de fiecare dată, tot ce ni s-a spus să ne mai gândim noi o dată dacă e așa. Sunt alții care spun nu, tot ce ni s-a spus e fals. Eu sunt cel mai deștept om din lume. Cu mine începe tot. Eu sunt în stare… Sunt fel de fel de oameni.

Dar, pentru conservatori, experiența istorică e crucială, și experiența istorică a României este asta, la nivelul mentalității colective: de câte ori Rusia s-a înfoiat, ne-a fost rău, ne-au amenințat, de multe ori au venit peste noi, și, dimpotrivă, de câte ori orizontul s-a înseninat cumva și am putut deschide o relație apropiată cu Occidentul, ne-a fost bine.

Domnule, astea sunt lucruri care sunt aproape parte a educației, aia, a educației fundamentale, aproape informale, pe care copilul o primește, auzind în familie, auzind în jur diverse lucruri. Nimic nu e mai convingător, în planul istoriei, pentru un om, decât istoria familiei lui. Și, iertați-mă, dar istoriile familiilor românești, în contact cu elementul rus, spun cam toate același lucru.

Ori, dacă lucrurile stau așa, tu nu poți să spui astăzi, în România, că ești conservator și să trâmbițezi agenda lui Putin. Pentru că Putin face altceva. Cum am spus, Putin intră pe un teritoriu pe care, din păcate, din păcate, oamenii în România, oamenii de bună-credință, nu prea mai vor să intre. Au, nu știu de ce, o reticență. Și tema patriotismului e una dintre ele.

Și o să închei cu un lucru, apropo de conservatori și de ce înseamnă conservatorismul românesc, până la urmă. Noi avem și în istoria mișcării politice, să spun, conservatoare, aici mai e o problemă. Conservatorismul, au spus bătrânii și fondatorii, dacă vreți, teoriei, să spun așa, conservatoare.

Conservatorismul nu e o ideologie. Ce a făcut Putin este o ticăloșie, și ce fac misiții lui Putin în România este o ticăloșie, pentru că ideologizează conservatorismul. Edmund Burke ne spune, și așa e întotdeauna, conservatorismul este o atitudine de viață, este un mod de a privi lumea. Nu e program de partid, nu e ideologie, nu e, să spun, manifest politic. Ori, dacă lucrurile stau așa, și acest tip de atitudine față de lume se traduce, în final, prin bun-simț, lucrurile care sunt evidente.

S-a citat aici foarte bine, și mă bucur că ne-am așezat sub faimoasa frază din Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, și acolo mai spune ceva. Spune că adevărurile alea sunt evidente, sunt self-evident. Ei bine, asta este teritoriul pe care operează conservatorismul.

Și, dacă totuși vrem să vorbim despre tradiția conservatoare din România, vreau doar să evoc o formulă care vă este foarte cunoscută și care sintetizează perfect experiența istorică de care v-am vorbit. Este formula lui Petre Carp, și eu nu știu dacă există, în România, vreun conservator mai conservator, cu adevărat, decât bătrânul Petre Carp. A spus o dată, recunoscând că da, este rusofob. Nu e deloc o rușine să fii rusofob în România. În România, e o necesitate, dar, încă o dată, este un tip de teamă care trebuie să te țină alert și să te facă prudent.

Nu este un tip de teamă care te paralizează. Nu e un tip de teamă care te alungă. Trebuie să vă spun ceva. Unul din lucrurile care mă revoltă cel mai tare este când aud oameni din jurul meu, din generația mea, care, de câte ori se întâmplă ceva, mai, știi, mai citesc câte un sondaj și văd că a prins AUR niște procente.

A, plec. Nu, dragă, să știi că, de data asta, chiar mă gândesc serios, pentru copiii mei. Nu, nu, eu plec din țară, eu nu suport, eu nu… O să vină niște alegeri, sau mai aud că nu știu ce se întâmplă în Ucraina, sau nu știu ce zice nu știu ce președinte, că dă teritorii, că nu știu ce, și nu, nu, vai, plec, vai, plec, vai, plec. Asta este ceva îngrozitor, și mă revoltă, și sunt foarte frustrat că oameni de generația mea gândesc așa.

N-avem, domnule, unde să plecăm. Bun.

Și, ca să închei, această răpire a conservatorismului, fără să stârnească niciun fel de protest, niciun fel de reacție, de către oamenii lui Putin, este una dintre cele mai îngrozitoare trișerii cu putință, și ei trebuie să ne opunem.

Eu cred că da, e important să găsim noi, ăștia, algoritmii care să blocheze, boții care zic nu știu ce. Da, e important să ne confruntăm cu cei care spun nu știu ce, dar ideea că oamenii ăștia au furat discursul care se adresează direct bunului-simț public este, pentru mine, și că nimeni nu reacționează la asta, ba mai mult, mulți adversari ai lor recunosc că, de fapt, asta e zona lor, și noi ne batem dintr-o zonă, nu știu, a libertății, a transnațiunilor, a federației, mai știu eu ce, și ei sunt ăia cu asta.

Este inadmisibil și sper să ne trezim și în direcția asta.

Sever Voinescu
puteți urmări conferința integral, aici: Alături de Republica Moldova: Alianța pentru Adevăr și Libertate