Antoni Macierewicz este un important om politic polonez, un om de mare curaj şi responsabilitate, dar şi de o mare eficienţă în acţiune, fapt pentru care are mulţi duşmani. Macierewicz are cu un trecut deosebit de activ în opoziţia anticomunistă, fiind unul dintre fondatorii KOR (Comitetul Apărării Muncitorilor) şi ai sindicatului Solidaritatea, la Varşovia.

A fost Ministru de Interne 1991-1992, Ministru adjunct al Apărării Naţionale în guvernul condus de Jarosław Kaczyński, şef al Serviciului de Contrainformaţii al Armatei (SKW), a obţinut mai multe mandate de deputat în Sejm. De numele său se leagă dezvăluirile de mare gravitate făcute cu prilejul desfiinţării Seviciului de Informaţii Militare (WSI) – la a cărui lichidare, Macierewicz a redactat faimosul “Raport WSI” în care se arată cum aceste servicii slujeau interesele Rusiei şi exercitau o influenţă tenebroasă în viaţă politică şi economică a Poloniei.

În partea secretă a Raportului WSI, se pare că venea vorba şi de Komorowski, actualul Preşedinte pro-rus al Poloniei.

În prezent, ca deputat PiS, Antoni Macierewicz conduce grupul parlamentar pentru clarificarea cauzelor dezastrului avionului Tu 154 de la Smoleńsk. În 2011 “Gazeta Polska” i-a acordat titlul de “Omul Anului 2010”.

Ce s-a întâmplat la 15 m deasupra solului?

Antoni Macierewicz

Reporter: – Convorbirea Niezalezna, sunt Jacek Sobala, bună ziua, doamnelor și domnilor, astăzi invitatul nostru este Antoni Macierewicz, bine ați venit, vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația,

Antoni Macierewicz: – Bună ziua.

Reporter: – Treisprezece luni au trecut de la dezastru, este foarte mult timp, dacă ne gândim pe de o parte, iar pe de alta, este incredibil că acest timp a fost atât de irosit. Am auzit cuvintele uluitoare ale ministrului Radoslaw Sikorski, privind epava (avionului), că aceasta nu constituie pentru el vreo dovadă, și referindu-se la convorbirea lui cu procurorul general, a spus că, dacă acest dezastru s-ar fi petrecut în Polonia, și dacă s-ar fi prabușit avionul cu președintele Rusiei, atunci nici Polonia nu ar fi predat cutiile negre. Tot nu știm pe ce bază legală s-a condus toată această procedură, toată această anchetă, și acel raport al MAK. Domnule ministru, cine este răspunzător pentru tot ce s-a întâmplat în legatură cu acest dezastru?

Antoni Macierewicz: – O mulțime de afirmații și de întrebări pe care mi le-ați pus, nu știu foarte bine la care să răspund mai întâi, dar voi încerca să încep cu ultima, care, într-un anumit sens, este cea mai importantă, dar și cu răspunsul cel mai simplu, pentru că răspunzător este desigur dl. premier Donald Tusk, el și-a asumat această responsabilitate, numai verbal, de mai multe ori, spunând aceasta deși nu a tras niciun fel de consecințe, deci a fost un fel de glumă, dar, pur și simplu, constituțional el poartă răspunderea pentru activitatea tuturor organelor administrației guvernamentale și pentru deciziile luate…

Reporter: – Sunt atât de multe afirmații și atât de multe întrebări, dar poate că asta se explică prin trecerea timpului și prin nerăbdare, vă rog să mă credeți, că nu este numai nerăbdarea mea, am impresia că polonezii privesc la ceea ce se întâmplă în legătură cu lămurirea aceastei nemaipomenite tragedii care a lovit țara noastră, aceste întrebări nu dispar, ele rămân, și pentru că ați vorbit de cea mai simplă întrebare, cea mai simplă pe care ași vrea să v-o pun sună astfel: de ce se teme Donald Tusk?

Antoni Macierewicz: – Din păcate această întrebare nu este pentru mine, pentru că mi-e greu să răspund în locul d-lui Donald Tusk, pot numai să trag concluzii, nu știu dacă sunt adevărate sau nu, concluzii din purtarea sa, pare să se teamă că adevărul va ieși la suprafață, că acesta este principalul, leit-motivul acțiunii sale încă din primele clipe, poate nu chiar din prima, pentru că îmi amintesc că în primul interviu televizat a spus un fragment de adevăr, un fragment esențial de adevăr, pe care mai târziu toată propaganda a încercat să-l șteargă, a vorbit de dezastrul, drama, tragedia care a avut loc deasupra Smolensk-ului, și despre cei care au murit deasupra Smolensk-ului. Are dreptate, acei oameni au murit deasupra Smolensk-ului, chiar așa este într-adevăr, mai exact spus, la 15 metri deasupra Smolensk-ului, iar aceste date sunt cunoscute tuturor celor care au cercetat aceasta, de foarte mult timp, provin din raportul fabricii americane care a produs computerul de bord, și care a cercetat discul dur al acelui computer, sunt parametrii…

Reporter: – Acel computer a încetat să mai funcționeze la 15 m înaintea lovirii de sol

Antoni Macierewicz: – La 15 m deasupra solului, au fost deconectate, sau s-a produs pierderea oricărei alimentări electrice în acel avion, odată cu avaria sau încetarea funcționării acumulatorilor acelui avion.

Reporter: – Și deja știm asta?

Antoni Macierewicz: – La 15 m, da, știm cu exactitate în ce moment și în ce loc, noi știm asta cu certitudine, avionul a fost din acel moment redus cu totul la neputință, nu a mai avut posibilitatea de a efectua nicio manevră, a trebuit să cadă. Dacă înainte de asta se prăbușise, sau a fost altfel, aceasta este altă discuție, dar mi se pare că totuși, dacă s-ar fi prăbușit înainte, cred asta pentru că ne-am străduit să examinăm foarte precis, pe baza fotografiilor existente, dacă există urme ale trecerii acelor 70-80 tone prin terenul noroios, umed, iar aceste urme nu există, de aceea mai degrabă ar trebui să considerăm că ceea ce vedem, și am identificat de fapt majoritatea părților mari ale acelui avion, pe baza fotografiilor, inclusiv cu cabina, pentru că toate acestea în decursul primelor patru ore au rămas pe loc, abia după 4 ore au fost deplasate, luate, mutate, s-au făcut tot felul de lucruri acolo…

Reporter: – Ce s-a întâmplat cu cabina? Pentru că noi trăim cu convingerea, vorbesc de ceea ce arată mass media regimului, că nu există cabina, cabina nu s-a păstrat după dezastru.

Antoni Macierewicz: – Nu, cabina a existat cel puțin timp de 4 ore, există fotografii ale ei, există chiar fotografie care arată cum este transportată cu elicopterul, acea cabină este dusă undeva, nu a dispărut, doar că nu este la fața locului, acolo la aeroport unde era așezat, aruncat, în acea grămadă fără formă a epavei avionului, acolo într-adevăr cabina nu este, dar undeva ea există, pentru că, repet, există o fotografie care arată cum este transportată, și există o fotografie imediat după dezastru, care arată cum stă în picioare pe sol, distrusă, nu e întreagă, desigur, dar cu roțile de sub cabină pe pământ, pentru că aceasta este deosebit de caracteristic, faptul că partea avionului de la aripi până la coadă, acele părți sunt în poziție răstrurnată, dar părțile de la aripi până la cabină, vorbim de acele fragmente care s-au păstrat, ele stau cu podeaua pe pământ, nu sunt în poziție răsturnată, dar asta deja e altă discuție, pe tema celor întâmplate după dezastru. Dezastrul s-a produs în aer. Dezastrul s-a produs în aer, și s-a caracterizat prin aceea că avionul a fost paralizat, orice alimentare electrică a fost deconectată, ca efect al unei acțiuni, care? – asta nu știm, dar vom ajunge la asta, pentru că, așa cum vedeți am ajuns deja într-adevăr la foarte foarte multe constatări consistente, pentru că aceasta nu este un lucru pe care mi l-a spus vreun agent secret CIA, care s-a întâlnit cu mine noaptea undeva la periferia orașului, nu i-am furat această informație dl-ui Sikorski, nu au făcut-o nici subordonații mei de la SKW (contrainformații militare), nimic de acest fel, pur și simplu este cuprinsă în raportul oficial al fabricii americane care a construit acel computer.

Reporter: – Aceasta se găsește și în raportul acelei comisii a ministrului Miller?

Antoni Macierewicz: – Nu am decât un contact limitat cu comisia d-lui ministru Miller, deși joia viitoare, la ora 10, va avea loc la ședința comisiei noastre audierea unuia dintre cei mai importanți experți ai săi.

Reporter: – Profesorul Żylicz.

Antoni Macierewicz: – Da, va veni Prof. Żylicz

Reporter: – Ce așteptați de la de la această audiere?

Antoni Macierewicz: – Mai întâi vă răspund la întrebarea dacă aceasta se va regăsi în raportul lui Miller: nu știu, și mă îndoiesc. Mă îndoiesc. Pentru că se află acolo o serie de alte date, memorate de discul dur, arătând de exemplu că nu este exclus ca avionul Tupolev 154 care l-a transportat pe domnul premier cu trei zile înainte, totuși a aterizat din partea cealaltă, nu din partea din care a aterizat domnul Președinte, deci sunt încă în fața noastră multe enigme, 08.13, multe informații care răstoarnă…

Reporter: – Ce semnificație are faptul că în 7 aprilie avionul a aterizat din partea cealaltă?

Antoni Macierewicz: – În orice caz vă mai spun un lucru: că toate avioanele care au aterizat după dezastru deasemenea au aterizat din partea cealaltă, nu există nicio îndoială.

Reporter: – Ce înseamnă asta?

Antoni Macierewicz: – Aceasta ar contribui, lucrul este cunoscut destul de exact, dar aceasta constituie o contribuție suplimentară la ipoteza că acei oameni au fost trădați în zori. Că TU 154 M a fost condus într-un mod special la locul unde s-a produs dezastrul, că din păcate aici nu a fost vorba de un accident.

Reporter: – Din câte înțeleg eu, din acele transcrieri care au fost făcute accesibile, nu există vreun moment în care turnul de control rusesc să informeze pe piloții polonezi din ce direcție trebuie să coboare pentru aterizare.

Antoni Macierewicz: – Dar reiese asta, există o reacție la asta, într-adevăr, nu există acel mesaj din partea turnului, cel puțin nu este cunoscut, dar există răspunsul din partea celui de-al doilea pilot, care-i spune căpitanului Protasiuk „ar fi fost mai bine dacă am fi aterizat din cealaltă parte”, deci au primit informația că trebuie să aterizeze din acea parte. Deci trebuie să fi existat vreun schimb de propoziții, că au fost direcționați tocmai spre acel prag, spre așa-numita „pistă 27”.

Reporter: – Tocmai aceasta vă spun, că aceste întrebări cu fiecare săptămână ce trece, rămân, ar trebui să dispară, cu trecerea timpului, dar noi avem tot mai multe întrebări.

Antoni Macierewicz: – Domnule redactor, această impresie este o aparență, adică impresia e autentică, dar este rezultatul acțiunii de dezinformare 10.05, atât a politicienilor guvernamentali, mai ales a d-lui Tusk, și colgilor săi, a d-lui ministru Sikorski, ce s-a implicat foarte intens, încă de la început în această dezinformare, el a fost cel care le-a explicat diplomaților străini că piloții nu știau rusește, că s-au rotit de patru ori, tot felul de prostii, zvonuri, pur și simplu, doar că ele au avut consecințe care au mers foarte departe, încă acum o lună îl mai împovăra cu răspunderea și cu vina pe căpitanul Protasiuk, în situația în care deja de mult se știa că el a dat comanda „plecăm!”, nu „aterizăm!”, acel avion nu a aterizat niciodată, deci aceste întrebări sunt atât de multe, cum spuneți, pentru că în fiecare zi primim o porție de minciuni de la presă și de la reprezentanții guvernului, eu vreau să spun că dacă ne întrebăm oare putem să folosim formularea „minciuna privind Smolensk-ul”, legat de ceea ce se întâmplă, vreau să spun că în comparație cu minciuna privind Katyn-ul, din păcate, atât felul cum acționează rușii, guvernul rus, cât și felul cum acționează dl. Tusk, a depășit de multe ori minciuna privind Katyn-ul, într-adevăr. Acolo desigur a fost oribil, a fost îngrozitor, să se spună că, să se arunce răspunderea asupra nemților, să se arate tuburi de cartușe nemțești, a fost revoltător și oribil, dar întinderea minciunilor amănunțite, întinderea acelei istorisiri, acelei narațiuni, a fost incomparabil mai modestă, incomparabil mai modestă, aici chiar de la început am avut nu numai minciuna fundamentală, ci și 150 de minciuni amănunțite, care fac să fie tot mai multe întrebări, pentru că minciunile se văd.

Reporter: – Dar și instrumentele care executau acele melodii propagandistice erau mult mai puține.

Antoni Macierewicz: – E adevărat. Iar violența juca un rol mai mare decât dezinformarea. Sunt de acord.

Reporter: – Nu vreau să vă întreb dacă credeți că acel raport al lui Miller va schimba ceva aici. Am vorbit de curând cu un străin, am încercat să-i explic în ce constă toată această situație, și mi-am dat seama că el nu înțelege, și că nici eu nu înțeleg…

Antoni Macierewicz: – Vă explic eu, bine? Vă explic problema raportului Miller, pentru că este într-adevăr foarte interesantă, deși esența ei nu ajunge în conștiința publică. Comisia pentru Studierea Accidentelor Aviatice ale Aviației de Stat, care investighează această chestiune, a fost în mod deosebit pregătită în urma încălcării Constituției de către dl. Premier Tusk, cel care și-a garantat că fără acordul lui acea comisie nu va putea să spună nimic; o astfel de hotărâre a fost dată, ceea ce puțină lume știe, prin încălcarea Constituției, lucru pentru care, mai devreme sau mai târziu, alături de alte lucruri, dl.Tusk va răspunde. Dar esența lucrurilor constă în aceea că acolo a fost numit ca șef al comisiei, din nou cu încălcarea Constituției, dl. Jerzy Miller, care de fapt ar fi trebuit să fie primul audiat în această chestiune, ca responsabil pentru Biroul de Protecție al Guvernului (un fel de SPP), și pentru neîndeplinirea obligațiilor de către acest Birou. Dar el este un fel de supraveghetor politic asupra unui ansamblu de experți, atât militari cât și civili, care sunt pur și simplu specialiști. Și avem de-a face de mult timp, de trei luni, patru, din decembrie 2010, cu o situație în care ei se străduiesc să spună adevărul, dacă citiți observațiile părții poloneze la raportul MAK, care sunt accesibile în internet, acela e un text solid făcut. E un text solid făcut. Putem să discutăm dacă peste tot toate detaliile sunt bine redate, și așa mai departe, dar el este corect făcut, doar că nu îl cunoaște nimeni, doar că nu îl cunoaște nimeni și nici un reprezentant al guvernului nu se referă la el, dimpotrivă, exact acele constatări pe care ei acolo le formulează, de exemplu, cea cf. căreia căpitanul nu a aterizat, ci a plecat de acolo, aceasta se spune acolo, dar în același timp, șeful acestei comisii, dl. Miller spune exact invers, deși poziția Republicii Poloneze este cea pe care au stabilit-o acei experți, nu așa cum spune Miller, aceasta este paranoia…

Reporter: – Dl. Miller a spus acum o lună că nu era un zbor militar…

Antoni Macierewicz: – Tocmai. De exemplu. Deși ei acolo au afirmat, experții polonezi, iar aceasta este singura poziție poloneză care există, afirmă că a fost un zbor militar, iar el iese și vorbește cu totul altceva. De ce? Pentru că el este supraveghetorul care încearcă să îi forțeze pe acei experți să se conformeze tezelor politice ale d-lui Tusk și d-lui Medvedev și Putin, luați împreună. Iar ei rezistă. Cât timp vor rezista? Eu asta nu știu. Dar pot să spun, cu o mare doză de responsabilitate, raportul nu va apărea atâta timp cât ei vor rezista. Raportul va fi publicat abia atunci când ei vor fi înfrânți. De aceea acum patru zile dl. Premier Donald Tusk a spus, „… în iunie vor apărea tezele principale” , nu raportul, pentru că tezele principale și le scrie chiar el, fără semnătura și fără acceptul din partea experților.

Reporter: – Care sunt șansele ca acei oameni care sunt răspunzători pentru moartea celor 96 de polonezi să-și primească pedeapsa? Să dea socoteală? Ce șanse sunt pentru asta?

Antoni Macierewicz: – Eu vă spun așa: ei cu siguranță vor da socoteală și vor fi pedepsiți, în privința aceasta nu am nici cea mai mică îndoială, dar aceasta este decizia națiunii, decizia națiunii într-o măsură foarte profundă, depinde aceia pe care națiunea și-i va alege drept conducători. Echipa actuală, și nu vorbesc numai de echipa guvernamentală, ci și de echipa procurorilor, cu siguranță nu o va face – și echipa judecătorească, cu siguranță nu o vor face. Aceasta s-a văzut în repetate rânduri. Dacă premierul dă indicații procurorilor să nu ia în considerare originalele cutiilor negre în cercetarea acestei tragedii, atunci sunt încălcate chiar fundamentele Codului de Procedură Penală, care spune că există obligația cercetării originalelor, obligația, nu e o chestiune de bunăvoință, sau de discreție, e pur și simplu obligație, deci aici avem de-a face cu încălcarea tuturor normelor, de către toți acești oameni, din diferite motive, de altfel, deputații Platformei Cetățenești votează ca să se predea această procedură în mâinile rușilor, iar asta s-a întâmplat la 29 aprilie, fiecare dintre ei a ridicat mâna, nu-i așa, la fel ca SLD, la fel ca PSL, atunci înseamnă că am depășit de departe minciuna în privința Katyn-ului. Dacă națiunea nu decide ca acei oameni să nu-i mai reprezinte niciodată pe polonezi, nu decide să dea puterea în mâinile celor care vor să restituie în sfârșit Poloniei legea și dreptatea, atunci vom aștepta mai mult. Dar mai devreme sau mai târziu, ei vor vi pedepsiți, cu siguranță.

Reporter: – Vă mulțumesc pentru convorbire și rămâne de văzut ce va face această națiune. Vă mulțumesc pentru atenție.

Antoni Macierewicz: – Va face ce trebuie, cred eu. Mulțumesc.

Editor video/text: Costin A.

În original  icon-caret-right Rozmowa Niezależna – Antoni Macierewicz – Co stało się 15 m nad ziemią?