Walid Phares, profesor la Washington DC și consultant în anti-terorism, din 2007, în Casa Reprezentanților a Statelor Unite, a declarat că la protestele de duminică împotriva Frăției Musulmane și a guvernului instalat după așa-numita “Primăvară arabă”, în tot Egiptul au participat aproape 20 de milioane de oameni. Walid Phares a comparat cifra cu cei 2 milioane care au participat la protestele ce au dus la înlăturarea conducătorului pro-american, Mubarak, în 2011. În timpul protestelor, Obama a fost acuzat de egipteni că “susține terorismul“. London Evening Standard scrie că s-a deschis focul asupra protestatarilor, iar 4 au fost uciși.

Luni seara, pe 1 iulie, armata egipteană a făcut o declarație televizată în care a dat un ultimatum forțelor politice ca, în 48 de ore, “să îndeplinească cererile oamenilor”. Conform sitului egiptean Ahramonline, armata a declarat că securitatea națională e în “mare pericol”, iar forțele armate au “responsabilitatea” să intervină.

Duminică, armata a survolat cu elicopterele mulțimea în semn de sprijin pentru protest.

Înaintea protestelor, Administrația Obama a cerut creștinilor copți, una dintre cele mai persecutate comunități de creștini din lume, să nu iasă în stradă. Despre situația creștinilor din Egipt și atitudinea lui Obama fața de regimul islamist de la Cairo, vă prezentăm o analiză scrisă înaintea protestelor, pe 25 iunie 2013, de Raymond Ibrahim pentru Front Page Magazine, în traducerea Monicăi Got.

Obama către creștinii egipteni: Nu protestați împotriva Frăției Musulmane

25 iunie 2013, de Raymond Ibrahim

În timp ce egiptenii de toate facțiunile se pregătesc să demonstreze în masă împotriva Frăției Musulmane și a regimului Președintelui Morsi pe 30 iunie, acesta din urmă face tot posibilul să reducă numărul protestatarilor, număr care – după estimările unora – va fi de ordinul milioanelor, eclipsând protestele de la Tahrir care au determinat căderea regimului Mubarak. Pe lângă alte figuri marcante ale societății egiptene, Morsi a apelat recent la Papa Teodor al II-lea, liderul creștinilor copți, pentru a-și îndemna congregația, pe milioanele de creștini din Egipt, să nu ia parte la protestele din 30 iunie.

Dincolo de acest gest destul de previzibil, mai grav este faptul că ambasadorul Statelor Unite în Egipt încearcă de asemenea să-i împiedice pe egipteni – inclusiv pe copți – să protesteze. Ediția din 18 iunie a Sadi al-Balad transmite că avocatul Ramses Naggar, consilierul juridic al Bisericii Copte, a afirmat că la întâlnirea din 17 iunie a ambasadoarei Patterson cu Papa Teodor, aceasta l-a „rugat să-i îndemne pe copți să nu participe” la demonstrațiile împotriva lui Morsi și a Frăției.
Papa a informat-o în mod politicos că autoritatea sa spirituală asupra copților nu include și chestiunile de factură politică.

Cu toate acestea, mulți activiști egipteni o acuză pe Patterson că ar fi afișat un vădit comportament de marionetă a Frăției Musulmane. Shady el-Ghazali Harb, lider al mișcării de opoziție, a afirmat că Patterson ar fi manifestat o atitudine „fățiș părtinitoare” în favoarea lui Morsi și a Frăției, adăugând că – în urma afirmațiilor acesteia – conducerea Statelor Unite și-ar fi atras „antipatia poporului egiptean”. Activiștii copți precum George Ishaq i-au spus deschis lui Patterson „să tacă din gură și să-și vadă de treabă”. Iar magnatul creștin Naguib Sawiris – căruia ostilitatea islamistă nu-i este deloc străină – a postat pe contul său de Twitter următorul mesaj adresat ambasadoarei: „Acordați-ne binecuvântarea tăcerii dumneavoastră”.

Într-adevăr, poziția de lacheu al Frăției pe care și-o asumă ambasadoarea Statelor Unite e tulburătoare – și revelatorie – la mai multe niveluri. Întâi de toate, peste tot în Orientul Mijlociu, Statele Unite au sprijinit pe absolut oricine își contesta liderii – în Libia au susținut lupta împotriva lui Gaddafi, în Egipt lupta împotriva lui Mubarak (aliat al Statelor Unite vreme de 30 de ani), iar acum lupta împotriva lui Assad în Siria. În toate aceste cazuri, Statele Unite și-au oferit sprijinul în numele drepturilor și libertăților umane ale poporului împotriva dictatorilor aflați la putere.

Atunci de ce le cere acum administrația Obama creștinilor să nu se ridice împotriva conducătorilor – în acest caz, a islamiștilor – care, zi după zi, s-au dovedit a fi corupți sau chiar mai rău, astfel încât milioane de egipteni, majoritatea musulmani, încearcă să-i răstoarne din funcție?

Cu atât mai rău e faptul că abuzurile împotriva drepturilor omului pe care le-au suferit creștinii copți din Egipt sub conducerea Frăției Musulmane sunt semnificativ mai grave decât abuzurile împotriva drepturilor omului pe care egipteanul de rând le-a suferit în timpul regimului Mubarak – astfel încât dreptul copților de a protesta se dovedește a fi cu atât mai legitim și cu atât mai demn de sprijinul Statelor Unite.

Printre altele, sub conducerea lui Morsi persecuția împotriva copților a fost practic legalizată, un număr fără precedent de creștini – bărbați, femei și copii – fiind arestați și deseori condamnați la mai mult de dublul sentinței maxime, sub acuzația că ar fi „blasfemiat” Islamul și/sau pe profetul acestuia. Tot sub conducerea lui Morsi s-a produs și un alt scandal fără precedent: Catedrala Sf. Marcu – cel mai sacru loc al creștinismului copt și sediu al Papei Teodor însuși – a fost asediat ziua în amiaza mare de insurgenții islamici. Când securitatea a sosit la fața locului, s-a alăturat și ea atacului asupra catedralei. Iar vizarea copiilor creștini – pentru răpiri, răscumpărări, violuri și/sau convertiri forțate – a atins de asemenea niveluri fără precedent în timpul regimului Morsi. (Pentru mai multe informații despre nefericita situație a creștinilor sub conducerea lui Morsi, consultați noua mea carte Crucified Again: Exposing Islam’s New War on Christians/Cea de-a doua răstignire: adevărul despre noul război al Islamului împotriva creștinilor.)

Dacă există cineva în Egipt care să emită o îngrijorare legitimă privind drepturile omului față de actuala guvernare, aceia sunt fără îndoială creștinii copți. Dar iată că, în ciuda acestui fapt, Statele Unite – reprezentate de Doamna Patterson – le cer acestora să nu se alăture protestelor planificate.

Cu alte cuvinte și în acord cu doctrina administrației Obama, atunci când islamiștii – incluzându-i pe violatori și pe canibali – pornesc Jihadul împotriva liderilor seculari, Statele Unite îi susțin; atunci când creștinii protestează împotriva liderilor islamiști care le transformă viața într-un adevărat infern, administrația le cere să „stea la locul lor” și să se comporte ca niște dhimmis, apelativul dat de Islam „păgânilor” non-musulmani care trebuie să-și ducă existența ca niște „cetățeni” de mâna a treia, fără a îndrăzni să se plângă de statutul lor inferior.

Despre Raymond Ibrahim
Raymond Ibrahim, bursier Shillman la David Horowitz Freedom Center, este expert în Orientul Mijlociu și Islam, autor al noii cărți Crucified Again: Exposing Islam’s New War on Christians/Cea de-a doua răstignire: adevărul despre noul război al Islamului împotriva creștinilor (Regnery, 2013) și membru asociat al Middle East Forum. Citiți-l pentru explorarea „Intersecției” – punctul esențial, dar ignorat în care Islamul întâlnește creștinismul – inclusiv prin examinarea celor mai recente informații despre persecuția împotriva creștinilor, traducerea știrilor importante din lumea arabă care nu ajung niciodată în Occident și multe altele.