De fiecare dată când ne despărţeam sau când încheia un mail, Cristi Ţepeş ne spunea “vă las pe mâini bune”, adică în mâinile Domnului. Avem încredere că a “intrat în bucuria Stăpânului” său, că acum este pe mâini bune şi că are parte de o răsplată îmbelșugată pentru pacea, înţelepciunea şi bunătatea pe care le răspândea în jurul său.

S-a spus, şi pe bună dreptate, că era un creştin adevărat şi un intelectual profund și erudit. Poate că nu s-a spus destul că era un bun român, care îşi cunoştea rădăcinile şi avea o viziune politică matură şi curajoasă, pe care noi, la ILD, am apreciat-o și admirat-o mereu. Nu se pierdea în confuzia caracteristică vremurilor noastre, căuta mereu ceea ce este adevărat și important. Și o făcea cu dragoste și cu entuziasm. A luptat lupta cea bună, și în viața de rugăciune și de dăruire pentru aproapele, și în „războiul cultural”, pe care îl privea cu o rară luciditate, nu cu iluzii, ci cu nădejdea și puterea credinței.
Obișnuia să ne spună: „Biruința a fost deja dobândită!”.

Faţă de mărturia creştină din închisori, împărtăşea viziunea pastorului Richard Wurmbrandt şi a înaintașilor noștri. Nu nega diferenţele, însă înţelegea că oamenii acolo se împărţiseră nu în funcţie de confesiune, nici chiar de religie, ci după felul în care se purtau. De o parte erau oamenii cumsecade, între care şi câţiva gardieni, şi de cealaltă parte erau tartorii şi turnătorii. Puţini istorici recenţi au cunoştinţele necesare şi judecata morală care să le permită să întrevadă măcar câteva crâmpeie din această realitate. Cristi o înţelesese pentru că avea încredere în adevăr şi pentru că nu accepta că lipsa de sens şi răul să aibă ultimul cuvânt. Având „o minte pricepută, ca să asculte şi să judece”, a înţeles mărturia aproape incredibilă dată de martirii şi mărturisitorii din timpul prigoanei comuniste.

Ne rugăm pentru odihna veșnică a lui Cristi și suntem alături de familia lui.
Vom păstra amintirea zâmbetului său copilăresc. Sperăm că acolo unde este acum se va ruga pentru noi, pentru că nu ne putem lipsi de prietenia lui.

Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Cristi Țepes pe ILD

• 1 Mai în calendarul religios al regimurilor totalitare
• Unde era Dumnezeu la Auschwitz?
• Nu toți cetățenii români sunt turmentați