Demonstrațiile din zilele trecute, din Iordania, provocate de creșterea repetată a taxelor și a prețurilor, pe lângă scăderea unor subvenții la produse de bază, în încercarea de a echilibra bugetului slăbit al țării, au dus la demiterea premierului Hani al Mulki și la numirea rapidă a unui înlocuitor care are misiunea să liniștească lucrurile în țara care și așa avea o mulțime de probleme.

Iordania reprezintă, în ultimii ani, o bombă uriașă a cărei explozie a fost permanent întârziata numai de susținerea Statelor Unite. Prinsă între teritorii largi, răvășite de războaie civile ce durează de mult prea mult timp, între Irak și Siria, Iordania a trebuit să își crească masiv cheltuielile militare într-o perioadă în care economia nu o ducea absolut deloc bine, câtă vreme țara și-a pierdut semnificativ din rutele comerciale și din partenerii de afaceri, din cauza dezastrelor din țările vecine. Turismul, care este sursa cea mai mare de valută și de locuri de muncă pentru economia Iordaniei, a suferit și suferă, de asemeni, din cauza tensiunilor mari din regiune. Printre multe alte greutăți și lipsuri, Iordania este cotată pe locul secund în clasamentul țărilor cu cele mai sărace rezerve de apă per capita. Petrolul și gazele sunt importate. Doar 2% din suprafața țării este teren arabil. Datoria externă este enormă, 95% din produsul intern brut, iar statul merge pe deficit.
În ultimii cincizeci de ani, populația Iordaniei a crescut de aproape zece ori, numai din 2005 până acum dublându-se – capitala Aman avea, în 2004, 1,94 milioane de locuitori, iar în 2015 număra peste 4 milioane…

Mare parte din populație este formată din refugiații veniți din Palestina, începând încă din 1948, alungați de războiului dintre țările arabe și Israel, care au primit, în timp, cetățenie iordaniană. Refugiații au venit și din Irak ori din Siria, ultimii în număr foarte mare, apoi sunt mulți refugiați și din Yemen, Libia și Egipt. Taberele întinse, populate cu mai bine de un milion de refugiați, consumă, la rândul lor, resurse importante de apă și energie, punând o presiune imensă pe economia deja slăbită a Iordaniei. La sprijinul financiar oferit permanent de Statele Unite de-a lungul timpului, care a ajutat țara să se mențină pe linia de plutire, s-a adăugat cel militar, Iordania fiind un aliat important în regiune pentru americani. Agenția de informații iordaniană GID (General Intelligence Directorate) a primit sume substanțiale din partea statului american, dar beneficiază și de sprijinul CIA, cu care are un parteneriat ce produce beneficii ambelor părți. Ajutorul american a salvat țara nu numai de la dezastrul economic, dar și de la gravele probleme de securitate puse de numărul însemnat de militanți islamiști veniți din zonele de conflict ca refugiați, cât și de extremiștii iordanieni, deloc puțini și aceștia. Mii de tineri radicalizați din suprapopulatele cartiere iordaniene s-au alturat trupelor Statului Islamic și au mers să lupte în Siria. Apoi, bună parte din ei s-au întors înapoi în țară, unde mulți au fost arestați și condamnați să execute ani grei în închisori de maximă securitate.

Predicatorii salafiști și cei ai Frăției Musulmane sunt răspândiți prin toată țara, reușind încă să atragă o grămadă de adepți, chiar în condițiile în care mișcarea salafistă a fost oficial interzisă. Frăția Musulmană, în schimb, este o mișcare politică legală în Iordania, divizată într-o parte reformistă, fidelă statului iordanian, Muslim Brotherhood Society, și o parte radicală, Muslim Brotherhood Group, care reușește, cu toate piedicile puse de statul iordanian, să aibă succes – la alegerile parlamentare din 2016, Islamic Action Front, aripa politică a Muslim Brotherhood Group, obținând 10 locuri în parlamentul iordanian, în timp ce Muslim Brotherhood Society nu a reușit să obțină nici măcar unul. Coaliția afiliată la Islamic Action Front, Alliance for Reform, a câștigat trei posturi de primar și zeci de posturi de consilieri municipali în țară.

E clar că lupta statului iordanian cu extremismul islamic este foarte complicată. Anul trecut, însă, au fost executați 10 teroriști musulmani.

În același timp, cu un șomaj în rândul tinerilor de peste 40%, cartierele rămân pline de tineri radicalizați și, pe străzi, Kalashnikovul, arma teroristului prin excelentă, s-a ieftinit din cauza ofertei abundente.

În aceste condiții, Omar Razzaz, noul premier, inițial ministru al educației în guvernul lui Hani al Mulki, cu studii la Harvard, fost profesor la Massachusetts Institute of Technology și, apoi, înalt oficial al Băncii Mondiale, are o misiune foarte grea. Oamenii sunt încă iritați și protestatarii încă ies să demonstreze, mediul fiind prielnic pentru o încercare de lovitură de stat, ori pentru o revoltă armată din partea rețelelor de musulmani radicali.

Singurul ajutor decisiv poate veni, așa cum a venit de fiecare dată până acum în Iordania, numai din partea Statelor Unite. Iordania este un exemplu bun de țară care continuă să reziste haosului, deși este așezată geografic în cel mai rău loc posibil și are un număr mare de cetățeni și rezidenți înrolați de multă vreme în armata extremismului islamic. Este esențial faptul că țara nu a fost și nu este condusă de vreun dictator nebun, însetat de sânge, ci este o monarhie constituțională favorabilă Occidentului, lucru care a făcut posibil și, mai mult, a ușurat practic foarte mult acordarea ajutorului constant din partea americanilor.

ACP