Neavând la dispoziţie televiziunea, Lenin scria, scria şi iar scria. Articole după articole apăreau zilnic în paginile Pravdei, iar sute de scrisori, unele de zeci de pagini, cădeau în avalanşă asupra nehotărârii sau inerţiei prietenilor şi tovarăşilor de luptă. Multe dintre aceste scrisori “ aşternute pe hârtie într-un paroxism al iresponsabilităţii” au fost arse de Comitetul Central după obţinerea victoriei.
Democraţia Guvernului Provizoriu era prezentată drept dictatură militară, iar dictatura proletariatului, adică teroarea, drept unica modalitate de obţinere a libertăţii. Neavând la dispoziţie televiziunea, Lenin era nevoit să vorbească mulţimilor, indiferent că erau formate din cazaci sau din muncitorii Petrogradului, pentru a le convinge că bolşevicii nu au de gând să înlăture prin violenţă Guvernul Provizoriu şi “ Sovietul trădătorilor sociali”, asta cu doar câteva zile înainte de a o face.
Democraţia Guvernului Provizoriu era prezentată drept dictatură militară, iar dictatura proletariatului, adică teroarea, drept unica modalitate de obţinere a libertăţii. Neavând la dispoziţie televiziunea, Lenin era nevoit să vorbească mulţimilor, indiferent că erau formate din cazaci sau din muncitorii Petrogradului, pentru a le convinge că bolşevicii nu au de gând să înlăture prin violenţă Guvernul Provizoriu şi “ Sovietul trădătorilor sociali”, asta cu doar câteva zile înainte de a o face.
“În fiecare noapte, timp de o lună, se prăbuşea într-un somn greu, fără să se mai dezbrace înainte de culcare. Picotelile scurte nu erau de ajuns să-l pună din nou pe picioare… În fiecare zi scria articole şi ţinea cuvântări într-o mulţime de locuri. Se trezea cu o durere de cap profundă, dar oricum punea mâna pe toc şi mai scria un articol, apoi examina corespondenţa de dimineaţă”. Bolşevicul Vladimir Bonci-Bruevici scria, amintindu-şi de acele zile:” Lenin suferea de dureri de cap, era alb la faţă şi avea ochii încercănaţi de oboseală”
Crin Antonescu nu a participat la întâlnirea cu ambasadorii UE, întâlnire iniţiată de el şi de tovarăşul lui de luptă, Victor Ponta; nu s-a putut trezi! Oare Lenin, dacă ar fi avut măcar un post de televiziune care să facă treaba în locul lui, s-ar fi legănat până la amiază în braţele moi ale lui Morfeu, s-au ar fi studiat şicanele de pe circuitul Monte Carlo ? Întrebare grea, la care nu mă simt în stare să răspund.
Ce ştiu, este că Romania are nevoie de cineva sau ceva care să se ocupe 24 de ore din 24 de soarta ei. Aşa că, mă alătur şi eu corului celor care strigă televizat, “JOS!”, şi strig din tot sufletul “JOS TRÂNTORII!”
Şi pentru a arăta că am şi alternativă, voi continua: “ANTENA3, PREŞEDINTE şi REALITATEA, PRIM MINISTRU!”
2 Comments
DanCanada
26 January 2012E interesanta si continuarea: deci pe la 11 era bolnav, dar pe la 1pm era OK pentru o conferinta de presa unde s-a facut de kko iarasi.
Ca sa explic, iata un pasaj interesant de la conferinta de presa (probabil e insignificant fata de marile timpenii care cei doi clovni le fac zilnic):
http://www.evz.ro/detalii/stir…..96328.html
Vorba lu’ Banciu: „Ei fratilor”, astia sint adevaratii Ponta si Antonescu: mojici, idioti, vindicativi.
Ei fratilor, acuma imaginati-va tandemul asta Ponta-Antonescu pe posturile Prim Ministru-Presedinte…
Hongse
26 January 2012Mie nu-mi vine să cred că ăştia doi chiar vor să ajungă la putere. Dau cu gura, că dă bine la audienţa TV şi la fetele de la Apaca, dar se vorba ‘ceea pe ei când se gândesc ce s-ar întâmpla dacă cineva chiar i-ar pune să, vorba franţuzului, put the money where your mouth is. Oricum, dacă rivoluţia, (momentan amânată din cauza vremii capitalisto-imperialiste care nu ţine seama de directivele partidului să se încălzească global) ar ‘rivoluţiona’ totuşi ceva, secretar general al partidului ar fi Iliescu, nu Antonescu, iar savantă de renume mondial ar fi Năstase, nu Ponta.