Ieri am avut o surpriză neplăcută când am vrut să accesez blogul Oceaniei, acel elegant colţ al netului, mix de cafenea literară cu sală de audiţii muzicale de calitate. La tastarea https://literelibere.blogspot.com m-am trezit în faţa unui mesaj care începe în felul următor:

Unii cititori ai acestui blog au contactat Google deoarece îi consideră conţinutul ca fiind supărător. În general, Google nu trece în revistă şi nici nu susţine conţinutul acestui blog sau a oricărui alt blog. Pentru mai multe informaţii etc…

Apoi ţi se dă “posibilitatea” să mergi mai departe, adică să intri sau să nu intri pe blog. Când ai fost avertizat că vezi-doamne-este-ceva-în-neregulă te întrebi ce ar putea fi supărător, sau degradant, sau mai ştiu eu cum. Binenţeles ca nu era cazul, ultimele postări ale Oceaniei fiind “legale” în cel mai înalt grad, ca toate celelate de altfel. Jacques Brel si o discuţie despre destin, viaţă şi moarte. O carte. Totul în maniera obişnuită, fără excentricităţi, nimic şocant sau înjositor.

De ce atunci? De ce există această manieră laşă a denunţării unui blog? Ce nivel de credibilitate sau de influenţă trebuie să aibă cineva ca să obţină acest lucru? Deşi nu s-au înfiinţat tribunale speciale care să judece cazurile grave în regim de urgenţă, avem judecăţi care îşi impun efectele. Cenzori de pripas umblă pe net şi îşi impun opiniile iar Google aprobă şi se disculpă în acelaşi timp. Uşor să pui etichete, probabil greu sau imposibil să le scoţi.

Nu mai există cenzori oficiali de partid dar nu ne putem plânge de cenzură. Noi suntem înjuraţi şi ameninţaţi pe Patrupedbun, ni se promit procese, Oceaniei i s-a pus un semn de întrebare la intrarea pe blog, ceva se mişcă în lumea pixelilor. Viruşii, bots, atacuri malware. Au evoluat cenzorii, şi-au găsit noi stăpâni sau noi idealuri, ori specia umană evoluează către nedialog, către respingere şi spre tăcerea totală a netului?

Armata lui Mikko a ieşit la atac. Are aliaţi ce listează legi, decrete, hotărâri. Cândva se zicea că în viaţă trabuie să fi acoperit de hârtii, acum este vremea unor avocaţi care să fie mai buni decât ai lor. Înainte să gândeşti sau să scri, pune mâna pe mobil şi întreabă-ţi avocatul cât te costă o consultaţie în cutare problemă. Suntem liberi, da, dar să tăcem.

vedeţi şi:
Uniunea Europeană vă dă vouă bloguri halal
Concentrarea şi pluralismul – documentul Mikko privind conţinutul media şi blogurile