Hoţ şi violator, Ernesto Arturo Miranda a devenit brusc faimos la mijlocul anilor ’60 prin decizia Curţii Supreme a SUA 384 US 436 (1966) în cazul Miranda vs. Arizona. Atunci s-a stabilit cu un vot de 5 la 4 că declaraţiile inculpatului vor fi admise la judecată numai dacă procuratura poate să demonstreze că respectivul a fost informat în momentul arestării despre dreptul său de a consulta un avocat înainte de sau în timpul interogatoriului. Mai mult decât atât, inculpatul trebuie să arate că şi-a înţeles drepturile de care beneficiază.
Iată cum sună avertismentul Miranda pe care mulţi îl cunosc deja din filmele şi serialele poliţiste difuzate la noi şi în lumea largă:
„Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic. Orice veţi spune poate şi va fi folosit împotriva dumneavoastră într-o curte de judecată. Aveţi dreptul să vorbiţi cu un avocat şi să aveţi un avocat prezent în timpul oricărui interogatoriu. Dacă nu va permiteţi un avocat, vă va fi furnizat unul pe cheltuiala guvernului”.
Când a fost arestat pe 1 martie 2003, Khalid Sheikh Mohammad – organizatorul atacurilor din 9/11 – le-a spus anchetatorilor: „Voi vorbi cu voi tipilor, după ce voi ajunge la New York şi îmi voi vedea avocatul”. Dar lui Khalid Sheikh Mohammad i-a fost repartizat un avocat după ce a fost supus tehnicilor de interogare aspră, cu siguranţă la waterboarding. În urmă „torturii”, cum numeşte Preşedintele Obama tehnicile aspre de interogare, pentru care a existat un aviz de aplicare din partea oficialilor Justiţiei, Khalid Sheikh Mohammad s-a transformat într-o pasăre cântătoare, cu multiple calităţi „artistice”. Atât de multe a avut de spus KSM despre comploturile Al-Qaida că Statele Unite au reuşit să zădărnicească o mare parte din eforturile teroriştilor musulmani. Ghinionul lui Khalid Sheikh Mohammad a fost şansa de a scăpa cu viaţă pentru un număr până acum neprecizat de cetăţeni americani şi alţi occidentali. George Tenet, fostul Director al CIA a scris în memorii:
„Cred că niciunul din aceste succese nu s-ar fi produs dacă l-am fi tratat pe KSM ca pe un criminal cu guler alb – căruia să-i citim drepturile şi căruia să-i dăm un avocat care ar fi insistat la clientul sau să-şi ţină gura”.
Odată cu instalarea lui Obama că preşedinte al Statelor Unite, s-a produs şi o schimbare în modul în care se operează actul de justiţie. FBI-ul a primit un rol major în ceea ce se numeşte acum ”justiţie globala”, iar avertismentul Miranda este citit acum tuturor suspecţilor luaţi prizonieri – în Afganistan, în Irak şi în alte părţi din lume – de agenţii FBI ataşaţi pe lângă forţele armate ale SUA. Conform declaraţiei unui avocat care a lucrat în trecut pentru guvern, citat în aceeaşi postare de pe blogul Weekly Standard, “mirandizarea” serveşte la obţinerea siguranţei că “tratamentul suspectului şi colectarea de informaţii este făcută într-o manieră care va asigura că suspectul poate fi judecat într-o curte americană într-un moment viitor”.
Ceea ce se întâmplă pe teren acum este că suspecţii sunt avertizaţi şi ştiu că pot să îşi ţină gura şi că nimeni nu va face presiuni asupra lor. Foarte interesant este că lucrătorii Crucii Roşii le explică suspecţilor că au drepturi, în special că au dreptul de a nu scoate un cuvânt. Mike Rogers, un fost agent FBI a spus:
„Cand intră într-un centru de detenţie, Crucea Roşie Internaţională a început să le spună oamenilor: Foloseşte-te de opţiune. Spune că vrei un avocat”.
Pe tăcute, Departamentul de Justiţie şi FBI-ul au pus la punct această strategie din momentul în care Obama s-a instalat la Casă Albă. Sentimentele multor specialişti faţă de noile reglementări sunt negative, ei spun că va fi foarte greu, dacă nu chiar imposibil să se mai obţină informaţii valoroase de la adversarii combatanţi sau necombatanţi în momentul arestării pe teatrele de operaţii externe, mai ales în situaţiile specifice războiului de gherilă. FBI-ul exultă iar CIA-ul tace mâlc. Obama şi-a mai pus o coroniţă pe frunte, dar lupta pe terenul informaţiilor va fi din ce în ce mai grea. Măsura mirandizării adversarilor pe câmpul de bătălie îi poate pune în pericol pe militarii americani care nu mai pot fi avertizaţi la vreme de iminenţa unei ameninţări, aşa cum se întâmpla în perioada Bush. Talibanii, qaidiştii, jihadiştii de toate nuanţele ştiu acum că mai au o protecţie în afara celei pe care le-a dat-o Allah: este avertismentul Miranda, dat de trimisul său Obama, care le garantează dreptul la tăcere şi un avocat care îi îndruma cum să scape de justiţie.
3 Comments
Imperialistu'
14 June 2009Cu alte cuvinte, oameni care incalca toate regulile vor beneficia de un tratament special, de parca ar fi cetateni americani. Ei nu sunt nici macar combatanti legitimi, deci nu pot beneficia nici macar de Conventia de la Geneva.
chriscross
14 June 2009ii vor tine in puf pe banii contribuabililor (si mai nou vor sa ni arunce peste ocean la noi… ???? )
sweet… terorist sa fii noroc sa ai… ????
Imperialistu'
14 June 2009De ce nu? Doar „one man’s terrorist is another man’s freedom fighter”