Jacob Barnett, 12 ani. Diagnosticat cu sindromul Asperger, o formă mai uşoară de autism, Barnett a început să facă puzzle-uri de 5.000 de piese de la vârsta de 3 ani, uimindu-şi părinţii. Băiatul a învăţat singur aritmetică, algebră şi geometrie în 2 săptămâni. A terminat liceul la vârsta de 8 ani, vârstă la care a început cursuri de astrofizică la nivel academic.
Barnett este recrutat în prezent de Universitatea din Indiana pentru un post plătit în cercetare.
Jacob doreşte să demonstreze că Teoria Relativităţii este greşită. A fost evaluat cu un IQ de 170. Albert Einstein avea 160. În prezent lucrează şi la teoria Big Bang-ului: „Am o idee însă trebuie să pun la punct detaliile,” a spus el.
Când se relaxează, interpretează opere clasice la pian.
Mama sa a deschis un cont pe YouTube, unde postează cursurile sale.
Glenn Beck i-a avut ca invitaţi în platou pe Jacob şi pe părinţii săi.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
14 Comments
Alex Nicolin
1 April 2011Pana acum nu a dovedit absolut nimic. Isteria media este nejustificata. Ma intreb cui i-ar folosit ca Teoria Relativitatii si cea a aparitiei universului sa fie infirmate.
Liviu Crăciun
1 April 2011savantii exploreaza intruna idei crete, asta e modul normal de functionare a mintii umane, isi propune variante, urmeaza intuitii, legaturi etc, pe care in general dupa o analiza atenta le respinge; probabil peste 99% din ideile explorate de un savant vestit au aceasta soarta; una, doua propuneri intr-o viata de om care se dovedesc fructuoase pe termen lung reprezinta o productivitate fantastica
la virsta asta copiii inteligenti descopera si invata jocul acesta; descopera puterea si placerea de a face legaturi, de a descoperi slabiciuni in argumentatiile celorlalti, etc; si fiind mai „verzi”, sint foarte optimisti, sint sinceri si isi spun cu voce tare ipotezele
la obiect: modul de formare a elementelor „grele” (nucleosinteza) reprezinta un domeniu oarecum colateral teoriei big bang; exista teorii alternative si contradictorii in domeniu, nu este „stabilit” nimic; asa ca nu se pune problema contrazicerii teoriei (sau nu la modul acesta); pe de alta parte, indiferent de teoria „cistigatoare” aceasta nu ataca in nici un fel principiile big bang;
in ce priveste contrazicerea lui Einstein in general, asta e o experienta haioasa pentru toate departamentele de fizica – toti primesc anual citeva teorii (de obicei intinse pe sute de pagini) care contrazic teoria lui Einstein; e un „fenomen cultural” interesant care, pe de o parte tine de popularitatea lui Einstein, pe de alta o sporeste continuu
cu asta nu vreau sa spun ca nu e uimitor ca un copil de 12 ani sa aiba asemenea preocupari; vreau doar sa nu cadem prada mitologiei construite in jurul testelor iq sau a copiilor minune;
un copil (sau un om) minune nu gindeste „altfel” fata de restul oamenilor, nu „a inteles” lumea; are uneori memorie foarte buna, face legaturi (uneori mult) mai rapid fata de restul, de obicei pentru ca poate tine cont (in memoria sa „de lucru”) eficient de mai multe fapte, etc; acestea (si probabil inca multe altele, printre care nu e de neglijat chiar si ceea ce se numeste in limbaj popular „noroc chior”) il ajuta sa „descopere”, sa „simplifice”, astfel incit faptele aparent anarhice din jurul nostru isi regasesc ordinea si devin inteligibile; oricine a studiat teoria relativitatii a fost izbit de „simplitatea” explicatiei unificatoare (de aici si impulsul atit de raspindit printre compatrioti – „apoi asa pot si eu”) – grea, neasteptata si uimitoare (chiar si pentru einstein) e descoperirea, dar nu si intelegerea ulterioara
domeniul de lucru al unui savant este necunoscutul, el bijbie intruna, lucreaza cu fapte pe care nu le intelege nici la naiba; iar cind vreo teorie de-a sa are succes, de obicei ramine si mai incurcat decit inainte; imaginea idilica despre savanti care au o „intelegere superioara” despre modul in care functioneaza lumea si marsaluiesc victorios printre experimente uimitoare spre linia de sosire a cunoasterii absolute este complet falsa
in privinta atitudinii presei si a opiniei publice mai este un aspect interesant: vrem sa reuseasca, vrem sa il contrazica pe einstein, prea se crede einstein buricul pamintului; daca ar reusi cumva (nu are cum, e absurd pusa problema) vom cauta un alt copil, poate de o virsta mai frageda care sa il detroneze pe acesta; e aici un impuls haios, dar care nu neaparat ne face cinste
in fine, ii urez succes in viata baiatului; el si parintii sai vor trebui sa treaca peste multe greutati pentru ca are o boala dificila, iar curiozitatea morbida si bagareata a presei si a publicului cred ca nu ii ajuta defel; scuzati predica lunga si cam dezlinata
Vlad P.
1 April 2011putintica rabdare fratilor.
pustiul nu e cercetator la Indiana doar asa, pentru PR. A uimit matematicieni, fizicieni si astrofizicieni. Sunt convins ca are de spus multe.
John Galt
1 April 2011Gödel a demonstrat cat de poate de clar ca un sistem consistent (adica fara contradictii) nu se poate demonstra pe el insusi a fi „complet” (*absolut), din interior, indiferent ce axiome detinute de el am vrea sa folosim.
In lumea REALA nu poate exista nici un baron Munchausen si nici o funie nu il poate ajuta sa plece pe Luna. Cu Certitudine nu poate exista. Chiar daca pare un paradox, el a aratat ca daca vrem sa aratam consistenta acestei lumi (finita sau infinita), folosind afirmatii (unelte) categorice ce nu suporta compromis, unelte care la randul lor apartin „acestei lumi” (spatiu, univers, dimensiune/cunoastere), in care traim (existam/gandim/conceptualizam), in acel moment SUNTEM LIMITATI. Nu se poate ajunge la o concluzie. Si nici la un „inceput”. NIMENI nu e in stare sa arate cum a inceput acest Univers sau cum se va termina. Sigur nu poate arata.
NU se poate „iesi” din aceasta constrangere. Ca sa reuseasca acest lucru el trebuie sa „iasa” din „interiorul” acestui univers, acest lucru fiind evident imposibil.
Prin urmare afirmatia lui Jacob ca nimeni nu poate arata cum si de ce a aparut Big Bang-ul (sau in ce fel a inceput tot – ecualtiile care ar descrie acest lucru), e chiar foarte posibila. El poate demonstra numai faptul ca acele ecuatii NU sunt corecte. Atat.
????
dr pepper
1 April 2011sunt la al doilea video si sunt un pic sceptic.
mama lui afirma ca J a luat in camera o hartiuta cu niste punctulete pe ea ca a doua zi sa scrie deja in braille *
eu faceam pocnitori din hartiile de braille cand eram mic.
ceea ce este mai interesant este varsta: avea un an de zile si nici nu incepuse sa vorbeasca.
ok, nu contest inteligenta pustiului ( pe mine ma lasa rece numerele din fata iq-ului si testele le vad doar ca o demonstratie a infatuarii – probabil si pentru ca am intalnit asta destul de des in argumentele stangii, alaturi de diplome si patalamale) insa mi se pare totusi putin ciudat chiar daca nu imposibil.
* extraordinara povestea alfabetului braille de care am citit din cauza/ datorita lui J: Cum a fost descoperit Braille
Intre cruciade
Se pare ca circumstantele ce au facut posibila aparitia alfabetului braille dateaza din timpurile cand Ludovic al IX-lea a suferit o infrangere zdrobitoare in cea de’a sasea cruciada. Ludovic al IX-lea a explicat infrangerea prin faptul ca Dumnezeu vroia sa il invete ce este umilinta. Asta l’a determinat pe Ludovic sa isi dedice mai mult timp pentru intr’ajutorarea celor napastuiti. Printre altele – a format primele scoli din lume pentru nevazatori in anul 126o denumite institutiile 15-20 ( 300).
Numarul este asociat celor peste 300 de cavaleri francezi ce au fost pedepsiti de catre Saraceni prin scoaterea ochilor.
Aceasta insa este doar o legenda populara ce s’a dovedit neadevarata, episodul intamplandu’se doua secole mai tarziu si fiind mentionata intr’o scrisoare pentru a ajuta la o adunare de fonduri adresata Papei. Povestea a fost publicata intr’o carte in anul 1499. Aceasta poveste a avut insa si un final fericit – ducand la prima donatie din istoria omenirii…
dr pepper
1 April 2011askimodia ma urmareste
dr pepper
1 April 2011ps citeam acum cateva luni istoria cavalerilor de la malta si cum simbolul acestora a contribuit la crearea crucii rosii ( malta se afla intre imperiul otoman si Ierusalim si a construit primele spitale ce acordau primul ajutor cruciatilor) simbolul lor ( acea cruce rosie pe fundal alb).
si pe masura ce citesc cu atat sunt mai revoltat si dezgustat de acesti INO ( intellectuals in name only) also known as ‘telectuali – pentru care faptele istorice, adevarul – nu au nici o relevanta atata timp cat se opun ideologiei si religiei ecologiste – defaimatoare la care se inclina.
dr pepper
1 April 2011inchina – ???? oboseala.
mai bine ma opresc aici.
Silvapro
1 April 2011Unde esti Pataphy? Eram sigura ca te voi vedea in comentarii, pentru ca esti matematician.
Oricum eu nu inteleg ecuatiile si teoriile lui Einstein sau Big-Bangul. M-ar fi interesat sa aud mai multe despre personalitatea baiatului, cum a ajuns sa vobeasca din nou, cum i se manifesta afectiunea Asperger in viata de zi cu zi si in legaturile cu mediul inconjurator. Din video, nu mi-as fi dat seama ca Jacob are aceasta problema – era vorbaret, reactiona repede si era f. zimbitor. Eu cunosc de aproape o fosta colega de facultate care este fiica unei prietene de familie iar la ea Aspergerul este evident in comportament. Probabil ca e vorba si de intensitate si de tratament de care ea nu a avut parte, caci afectiunea nu era descoperita si nu avea nume in acele timpuri, medicii nu puteau sa se pronunte ca diagnostic.
Si R. este f. talentata la limbi si in special la pictura, absolvind colegiul inalt Avni de arte. Picteaza extraordinar in mai multe stiluri, cu un colorit deosebit. Mai ales tablourile pe teme religioase sint adevarate capodepere.
Pataphyl
1 April 2011Silvapro
Băiatul e evident remarcabil și are calități de excepție, a arătat că înțelege corect integrarea prin părți și alte cîteva noțiuni. N-am fost în stare să-i ghicesc potențialul creativ, nici Glenn nu cred că e matematicianul ( ???? ) cel mai potrivit să-l descoase. John Galt a răspuns foarte aproape de ce intenționez eu, e evident că modelele matematice noi sînt doar aproximări ceva mai bune ale realității percepute prin comparație cu modelele precedente. Aici va intra în discuție mai devreme sau mai tîrziu și modelul lui Einstein. Cu un secol și ceva înaintea lui Einstein se întîmplase ceva similar cu geometriile neeuclidiene (hiperbolice și eliptice), care se contrazic doar aparent, între altele acestea își au rolul lor în înțelegerea teoriei relativității. Copii-minune în matematică au mai existat, puțini au creat, ultimul nume de primă mînă pe care mi-l amintesc e cel al norvegianului Abel (a murit în 1829 la 26 de ani).
Silvapro
1 April 2011Ma bag si eu in vorba ca o musca in lapte.
Daca e asa de greu de creat in matematica, atunci ce se scrie in tezele de MA sau doctorat? Doar trebuie adus ceva nou. Intreb din curiozitate.
Pataphyl
1 April 2011Silvapro
În tezele de doctorat se scriu lucruri realmente noi și importante (mă refer la cele de matematică și alte cîteva domenii unde nu și-a băgat devalorizarea coada!). Cînd am zis de Abel m-am referit la ceva cu adevărat epocal! Au mai fost cel mult cîteva zeci de nume de foarte mari creatori în matematică de la moartea norvegianului. Cam toți au produs descoperirea vieții cel mai devreme la a doua tinerețe.
John Galt
1 April 2011Cam asta vrea sa demonstreze Jacob, ca nu putem iesi din „Ignoranta”, ca nu putem afla CINE a aruncat Piatra si de ce. Orice model care incearca acest lucru nu poate altceva decat sa se (ne) aproprie de acea CAUZA ca o limita ce tinde spre un Infinit ce nu poate fi atins.
Cristian
1 April 2011Probabil pustiul „beneficiaza” – posibil fara voia lui – de o atentie excesiva din partea media.
Nu este exclus ca insisi parintii lui sa-l „scoata” in fata.
Ce este clar e faptul ca este cu mult peste varsta lui. Ce va face in continuare, vom vedea.
Parerea mea (nu sunt om de stiinta) este ca, asa cum la inceputurile auto se spunea categoric ca omul nu poate rezista la viteze de peste 30 km/h, probabil ca, candva, chiar si teoriile lui Einstein vor suferi modificari/corecturi/adaugiri.
Un singur exemplu: John Nash, care, schizofrenic fiind, a revolutionat economia mondiala. Aproape nimeni nu l-a sustinut, spunand ca teoriile lui sunt „nebunii’ – vii tu sa-l contrazici pe Adam Smith ? Dupa sute de ani ? E drept ca „echilibrul lui Nash” l-a descoperit student fiind, dar si in copilarie era cu mult peste colegii lui.