Blogul de Dreapta e foarte nou. Deocamdată, doar două postări. Dar sînt seminţe promiţătoare. De urmărit cum vor rodi. Dacă vor fi udate în continuare cu aceeaşi tenacitate de a separa minciuna parfumată de adevăr, atunci vor da ele însele rod pentru alţii. O singură observaţie. Autorul promite că va fi un mic dictator. Sper că doar pentru stenografă.
CELE MAI CITITE
Blogul de dreapta începe cu dreptul
Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
9 Comments
costin
3 April 2008am citit articolele lui. promitator. tare. la 20 de ani e impresioanant. mai itilnisem pe trenul bucuresti-bv un baiat cam tot de varsta lui care ma lasat cu gura cascata la cate stie, lucruri de detaliu si memorie si inteligenta brici… ma bucur cind vad oameni mai destepti ca mine (nu ca ar fi foarte greu ???? )
emil
3 April 2008Costin, tu ai o multime de istorii interesante in traista ta. Usor, usor sa ne mai povestesti, cu mai multa darnicie in detalii. Eu unul te ascult cu multa placere.
Panseluţa
3 April 2008costin:
de acord cu emil. Abia astept povestile tale, daca vrei sa le spui.
Panseluţa
3 April 2008PS costin:
Nimic mai interesant ca romanii in trenuri. Nu glumesc. E un subiect de explorat. E o marca a identitatii nationale. Habar n-am de ce.
Du-te la Caragiale: C.F.R., D-l Goe, Tren de placere, Bubico, In tren accelerat, Accelerat No. 17, La Peles, si mult mai multe.
spacedk
3 April 2008Multumesc pentru mentionare si vad ca deja am asteptari la nivelul carora trebuie sa ma ridic ???? Cat despre pagina de About, ea a fost scrisa inainte sa ma astept ca cineva chiar va citi ce-am scris. Era doar o gluma intre mine si o prietena, nu am veleitati autocrate ???? In alta ordine de idei, multumesc din nou si multa bafta in continuare
Panseluţa
3 April 2008spacedk:
Felicitari si de la mine. M-a uns la inima ca mai nasc si la noi asa bun-ginditori.
Tine-te tare. Majoritatea nu gindeste ca tine, si riscul de a te trezi ca esti culpabilizat de tot felul de extremisme fasciste e mare.
Romanul obisnuit nu stie care e functia politiei intr-un stat de drept, amesteca factorii de raspundere si sunt frecvent irationali, cu reactii de turma speriata de un fulger.
Isteria jurnalistilor din mass-media impotriva politistilor are o alta explicatie: e un fel de a azmuti masele adormite impotriva unei branse a statului de drept pentru a acoperi coniventa mediilor cu mafia economico-politica-securista care conduce Romania.
E o manevra cinica de a-i minti pe romani, ca, vezi doamne, puterea actuala e totalitara ca pe vremea comunismului, si ca trebuie sa se teama ca vor fi „insfacati” de putere si pusi la zdup ca pe vremea comunismului. E o minciuna de proportii care mimeaza democratia. In realitate, ziarele si cei care scriu la ele sunt vindute oligarhiei mafioto-securiste care stapineste tara.
Inca o observatie:
Scrii:
„Ştiu, toate generalizările sunt false, după cum se zice, iar aceasta nu-şi propune să fie o excepţie, dar limita şi-a atins apogeul…”
Vad ca ai inghitit si tu ceva relativism filozofic/cultural, si pari sa recunosti ca e un fel de moda („dupa cum se zice”), dar ar fi bine sa nu mai dai nici un credit modelor astea.
Trebuie sa afirmi, clar si fara ambiguitate, ca nu „toate” generalizarile” sunt false, ca exista probe istorice care legitimeaza multe generalizari (evident, generalizarile idioate nu conteaza). Ca a spune ca „Palestinienii” prefera violenta bestiala, cu sacrificiul propriilor copii, fata de negocieri, nu e o generalizare falsa. (majoritatea palestinienilor i-a votat pe Hamas la alegerile din Gaza). Ca a spune ca Islamul e, de la origine, totalitar si intolerant nu e fals; ca a spune ca civilizatia occidentala e mai buna decit cea a Islamului e un adevar care nu poate fi disputat pentru ca nu occidentalii emigreaza in masa in tarile musulmane, ci invers. Ca a spune ca o mare parte a romanilor nu are un simt civic dezvoltat e o realitate indubitabila, ca multora cistigul fara munca li se pare OK, atita timp cit cistigul e al lor, nu al celor care le cer obolul in spitale, de exemplu, prin sirul interminabil de spagi pe care trebuie sa-l dea. Atunci se revolta, uneori. De cele mai multe ori inghit umilinta, pentru ca se gindesc ca „asa merg lucrurile” peste tot, e ca o fatalitate pe care nu o poti schimba, n-ai ce face, daca e sa te omoare „ciobanul’ ungurean sau cel „vrincean” nu te mai pregatesti de inmormintare/cununie cu mireasa lumii, ca in pre-istorie, dar se razbuna cum pot pe alti „ciobani”, eventual vinzind ciment furat de la stat, sau furind ore de lucru la patron ca sa-si puna termopane acasa, sau, cind n-au nimic de vindut, ducindu-se la pomana lui Marian Vanghelie ca sa li se „dea” ceva, nu exact pe nimic ci pentru ceea ce cred ei ca li se datoreaza avind in vedere furtul imens al avutiei nationale dupa ’89, la impartirea careia si la ospatul de dupa legiferarea furtului, ei nu au fost invitati, ci calcati in picioare si mintiti si umiliti.
spacedk
3 April 2008Exceptia intareste regula. Mi-a luat mult timp sa pricep ce vrea sa insemne asta. Nu e nevoie ca toate cazurile sa fie adevarate pentru a face o generalizare „pertinenta”. Dupa cum ai zis si tu, daca gasesc un palestinian din 1000 care e altfel, nu e motiv suficient sa renunt la generalizare. Oricum, sunt de acord cu generalizarile, mai putin cu categoriile (cu toate ca acestea par oarecum legate intre ele), iar faptul ca am introdus acea parte in articol a fost un fel de ironie. Sa afirmi ca toate generalizarile sunt false e o generalizare in sine, iar eu vroiam sa accentuez ca nu am intereseaza un caz sau doua de redactori (sau chiar mai particular, de articole) care nu sunt lipsite de adevar si/sau substanta, atata timp cat mainstream-ul e cum e. Zic redactori pentru ca n-am pretentia de a fi descoperit un ziar obiectiv si sincer. Nu tot timpul. Depinde cum bate vantul.
In orice caz, multumesc pentru incurajari ????
Panseluţa
3 April 2008spacedk:
Multumesc de raspuns.
In privinta ziarelor „obiective si sincere”: in Romania nu exista, dar nici in Vest nu prea mai sunt. Apele s-au desparit demult, cu mici nuante pe scari paralele.
Nu e vorba de departamentul editorial/de opinie/comentariu, unde e normal sa citesti puncte de vedere partizane. Nici o problema aici (desi e interesant sa constati ce mult si stufos au crescut departamentele astea in ultimile decenii; de fapt, fiecare editie a ziarelor mari si mijlocii are cel putin 3-4 jurnalisti locali de opinie pentru sectiunile cotidiene–politica, evenimente locale, cultura, sport etc.) plus alti 4-5 in sindicare, nume faimoase, care apar pe pagina de comentarii. E o chestie relativ noua. Jurnalismul vechi era despre stiri, nu despre opinii: deraiari de trenuri, crime, falimente, mariaje, spargeri de banci, miscari masive de vite intre un stat si altul ca sa stie lumea sa nu se afle in drumul lor, inmormintari, publicitate).
Ce s-a schimbat e la prezentarea stirilor, unde nu mai exista nici o pretentie de obiectivitate; pe vremuri ziaristul boboc invata sa dea datele esentiale ale evenimentului si sa le puna intr-o naratiune coerenta, usor de inteles: A, despre care se stie ca e negru, cam de un metru 80 si 120 de kilograme a furat poseta lui B in locatia C dupa ce a amenintat-o cu un pistol. A a sarit intr-un BMW de culoare alba care a demarat in viteza.
Corectitudinea politica a schimbat totul. Acum lui A i-au disparut datele de rasa, desi politia ii roaga pe cei care au vazut ceva sa-i sune! Reportajele despre orice subiect, de la buget la situatia invatamintului la sport la restaurante noi, sunt politizate, mai pe fata sau mai subtil, in conformitate cu ideea ca totul e politic, nimic nu e obiectiv, si ca nu exista fapte ca atare, ci doar interpretari ale faptelor.
Grădinariu
3 April 2008Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu dacă am de gând să citesc un articol de ziar o fac mai mult pentru plăcerea de a afla concepţia ziaristului (cu condiţia să fie unul de la care să ai ce învăţa) decât pentru faptele în sine. Bineînţeles, sunt şi la vârsta în care nu-mi pasă de informaţia specializată (precum cea pentru un loc de muncă), ci doar de lectura de plăcere…