Bolşevismul de piaţă, aşa a botezat Robert Amsterdam, avocatul oligarhului Mihail Hodorkovski, produsul oligofren rezultat din concubinajul statului centralizat rus cu economia de piaţă. Această convieţuire a început încă de la sfârţitul anilor ’80, când nomenklatura sovietică, profitând de noile legi economice, a pus mâna pe propietatea de stat, şi cu ajutorul structurilor specializate ale Kgb-ului, a înfiinţat întreprinderi comerciale mixte, cu parteneri din Occident. La sfârşitul lui 1990, CC al PCUS a aprobat crearea unor bănci comerciale menite a ajuta la spălarea banilor PCUS, bănci ce au finanţat cele câteva sute de societăţi pe acţiuni înfiintate de Comitetul Central şi grupările regionale ale Partidului. În acei ani a început în Rusia Era Cleptocraţiei, cum o numea Vladimir Bukovski, datorită colaborării fostei nomenklaturi cu elementele criminale. Tinerii komsomolişti au răspuns printre primii chemării partidului la edificarea noii politici economice. Astfel organizaţia de komsomol a sectorului Frunze, care-l avea în fruntea sa în 1987 pe studiosul matematician şi chimist Mihail Hodorkovski, s-a lansat cu succes în afaceri cu blue-jeans, coniac şi calculatoare.

Daca organizaţia de komsomol, Frunze, s-a desfiinţat de mult, tânărul ei secretar a avut o carieră fulminantă. În doar 18 ani a ajuns, de la contabilizarea sticlelor de coniac, în lagărul siberian YAG-12/10, şi de la controlul a 2% din rezerva mondială de petrol şi o avere de cca. 12 miliarde $, la atelierul de croitorie din lagăr, unde coase uniforme pentru câteva ruble pe zi. Acest destin te îndreptăţeste să te gândeşti la zicala rusa: “Niciodată să nu dispreţuieşti sărăcia sau închisoarea, chiar mâine ai putea avea parte de ele“.

Dacă, potrivit raportului însărcinatului de afaceri al CC, N. Krucina, în 1990 valoarea întregii “propietăţi comuniste“ era de cca. 8 miliarde $, în 1992, când a început Cuponiada lui Elţin, au fost distribuite ruşilor 144 de milioane de cupoane, un cupon valorând cca. 30$. Ele au fost cumpărate, după aceea, de câţiva. Acesti “câţiva“ au constituit Noua Clasă, poreclită de membrii claselor desfiinţate, Clasa Oligarhilor. Oligarhii au împrumutat statul rus intre 1995-97 cu 2 miliarde $, în schimbul cărora au primit în propietate peste 20 de giganţi ai economiei ruse. Anii ’90 au fost ani de aur pentru oligarhii ruşi, anii când noul “Birou Politic“ era format din Berezovski, Gusinski, Hodorkovski, Potanin, Smolenski, Fridman şi Aven, anii când Boris, nu Elţin, ci Berezovski, îi dădea fiecărui prim-ministru numit, lista cu membrii noului cabinet, anii când Elţin era beat şi Putin era loial, şi când Putin spunea despre Berezovski: “Este fratele pe care nu l-am avut niciodată“.

Au fost întradevăr câţiva ani, vreo şapte, în care Economia de Piaţă a stat mai mult în bratele vânjoase ale oligarhilor decât pe patul de scânduri al Statului. În aceşti ani, conform FMI, peste 170 de miliarde $ au părăsit Rusia. A fost respectată, şi în cazul acesta, una dintre teoriile lui Marx privind cele trei tipuri de raporturi pe care clasa conducătoare le are cu propietatea: posesie, utilizare, plăcerea profitului. Recunoscător, un “director roşu“ al unei fabrici ruseşti în varsta de 65 de ani, după ce şi-a cumpărat la Londra o propietate de câteva milioane de lire sterline, a întrebat agentul imobiliar unde este mormântul lui Karl Marx. Aflând, a vegheat îndelung la mormântul din cimitirul Highgate, unde-şi dormea somnul cel care îl făcuse, chiar şi indirect, din mujic, propietar londonez.

În 2000, cand băiatul spălătoarei de vase şi al strungarului a ajuns Ţar, a numit zece foşti KGBişti în cele mai importante funcţii în stat, aceştia la rândul lor au procedat la fel, aşa încat, în scurt timp, 6000 de foşti ofiţeri KGB deţineau poziţiile strategice. Aşa au apărut Silovki (oamenii puternici), care nu numai că i-au înlocuit pe oligarhi, dar au readus Economia de Piaţă acolo unde îi este locul, sub Stat!

Acum, în bolşevismul de piaţă rusesc sunt peste o sută de miliardari în dolari. Ei sunt “garanţia“ că sistemul funcţionează. Care este rolul lor în cadrul sistemului? Răspunsul l-a dat chiar numărul 1, magnatul aluminiului, Oleg Deripaska, posesorul unei averi ce depăşeste 60 de miliarde $. El spunea: “Mă consider puţin mai mult decat custodele activelor statului. Dacă statul -Putin- spune că trebuie să renunţăm, vom renunţa. Nu mă separ de stat. Nu am alte interese“.

Cât timp Statul se mai gândeşte ce, dacă şi când să spună, magnaţii ruşi îşi cheltuiesc banii prin Occident, conformându-se unor alte înţelepte vorbe ruseşti, ce ne învaţă: “Dacă îţi economiseşti banii pentru zile negre vei ajunge să ai parte de ele“. Uneori, fuga de zile negre a magnaţilor ruşi atrage după ea intervenţia poliţiei. Ce face în timpul ăsta poporul rus? Se uită la reclama sucului de fructe: Câţiva poliţişti escortau nişte tinere care purtau lenjerie şi căciuli de blană, urmate de un magnat în halat de baie. Apoi apare o rusoaică ce urmăreşte ştirile la televizor într-un apartament de bloc. Sloganul era: „Unii se bucură de fanteziile unei vieţi frumoase. Alţii beau suc“.