Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a atras în dezbaterea publică de la Londra forțe extraordinar de puternice de pe întreg continentul. Media, intelectualitatea europeană și aproape întreaga clasă politică a Europei au depus eforturi deosebite pentru a-i convinge pe britanici să mențină Marea Britanie în interiorul UE și să respingă Brexit. Temându-se de pericolul pe care l-ar prezenta crearea unui asemenea precedent britanic, grupurile pro-UE au alternat ridiculizările cu amenințările, vopsind euroscepticismul într-o ideologie extremistă care trebuie combătută energic.
Entuziasmul lor s-a văzut și în spațiul public românesc. În argumentația lor, pro-europeniștii români au îmbinat argumentele politice cu cele economice. Ne-au tot spus că unica soluție pentru supraviețuirea statelor europene este continuarea procesului de unificare a continentului într-o federație continentală care să imite Statele Unite ale Americii. Ne-au asigurat că această unitate este unica șansă de a face față unei economii mondiale tot mai complexe. Ne-au explicat că doar o Uniune Europeană poate asigura pacea în Europa și ține sub control ambițiile imperiale ale Federației Ruse.
O singură problemă: nimic din toate acestea nu este adevărat.
SUE vs. SUA
Dincolo de propagandă, nu există premise pentru Statele Unite ale Europei (SUE). Statele Unite ale Americii sunt urmașele Imperiului Britanic și au la bază tot ceea ce a reprezentat mai de soi în filosofia pollitică britanică. America e fondată pe principii atât de solide că reușesc să o mai țină în picioare și acum, când corpul cetățenesc american s-a îndepărtat atât de mult de viziunea Părinților Fondatori ai Republicii Americane. Credința în libertate și în Dumnezeu, loialitatea față de statele individuale din SUA, fiecare cu politicile sale economice și sociale, precum și o neîncredere sănătoasă în democrație încă mai apără America de rătăcirile Europei.
De cealaltă parte a Oceanului Atlantic, Europa este divizată în grupuri de țări care sunt extrem de diferite între ele, atât din punct de vedere al experienței istorice, cât și al filozofiei de guvernare. Estul, victimă a comunismului și a colonialismului rusesc, se îndreaptă spre capitalism și vrea relații bune cu Statele Unite, în vreme ce Vestul se îngroapă în socialism cu față umană, prorusism deșănțat și granițe deschise care aduc în Europa tot mai mult terorism și dezbinare socială. Deasupra tuturor tronează o birocrație care încearcă prin centralism și uniformizare să creeze în mod artificial o unitate între aceste extreme. Dacă America a fost construită de jos în sus, de la nivel local la nivel federal, Uniunea Europeană se construiește prin autoritarism centralist în deplin dispreț față de dorințele cetățenilor europeni și identitatea lor culturală.
Economia UE
Unitatea economică se zdruncină din temelii. Moneda Euro a fost introdusă din rațiuni politice pentru a pregăti unificarea continentului european într-o federație care să se întindă de la Oceanul Atlantic până în Europa de Est. Neavând nimic în comun cu realitatea economică a atât de diferitelor state europene, uniunea monetară și-a dovedit în scurtă vreme limitele.
Germania și Grecia, Franța și Polonia, Danemarca și Italia nu au economii comparabile ori o forță de muncă asemănătoare. Aceeași monedă nu poate fi folosită pentru economii atât de diferite între ele, iar colapsul economiei unei țări riscă să antreneze un efect de domino în întreaga zonă Euro. În loc să întărească Europa în fața competiției mondiale, Euro a sfârșit prin a slăbi și mai tare un continent și așa șubrezit de politicile socialiste ale statelor membre.
Promisiunea mincinoasă a păcii
Discuțiile despre viitorul UE au prostul obicei de a se întoarce la o idee năstrușnică potrivit căreia Uniunea Europeana a păstrat pacea in Europa și este unicul motiv pentru care europenii nu se mai sfâșie între ei ca în trecut Realitatea este alta: pacea din Europa este meritul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Forța militara a Statelor Unite ale Americii si a Marii Britanii este cea care a păstrat pacea pe Bătrânul Continent.
Cei care vor sa vadă ce fel de pace fac birocrații de la Bruxelles n-au decât sa urmărească cele ce se petrec în Ucraina. La doi pași de granițele Uniunii Europene, Rusia anexează teritorii într-o veselie demnă de Uniunea Sovietică. Armata rusă se află pe teritoriul Ucrainei și pe cel al Republicii Moldova, fără ca autoritățile de la Bruxelles, Berlin și Paris să se îngrijoreze câtuși de puțin ori să schițeze măcar un gest de opoziție.
Departe de a fi o stavilă în calea imperialismului rusesc, Uniunea Europeană este un bloc politic dominat de state care sunt interesate în menținerea unor relații foarte strânse cu Rusia in orice conditii. Germania, Franța și Italia sunt țări cu o poziție vădit pro-moscovită și nu vor ezita niciodată să vândă interesele statelor est-europene în schimbul unor înțelegeri economice preferențiale cu statul rus. Dacă europenii sunt vreodată deranjați de vreo mare putere, aceasta nu poate fi decât cea americană. Împotriva campaniilor militare americane se mobilizează întreaga suflare politică a Vestului european. Împotriva campaniilor militare rusești nu se mobilizează nimeni.
Quo vadis, Britannia?
În ultimele luni, numeroase personaje publice s-au gândit să explice, pe un ton arogant, că Marea Britanie este datoare Uniunii Europei și nu are dreptul să se pună în calea viitorului unit al continentului. E taman pe dos: Europa este datoare Marii Britanii și nu invers.
Se uită adesea, dar Imperiul Britanic a schimbat pentru totdeauna fața lumii. Engleza este vorbită pe șase continente (Europa, America de Nord, America de Sud, Africa, Asia și Australia) și este limba oficială a celei mai mari puteri, Republica Americană. Parlamentarismul, revoluția industrială și capitalismul s-au dezvoltat în Marea Britanie. Britanicilor le datorăm apariția statului de drept și egalitatea în fața legii. Ei au abolit comerțul cu slavi și tot ei au fost cei care au asigurat supraviețuirea Europei de Vest după căderea Franței în fața Germaniei naziste. Marea Britanie a rezistat întotdeauna tentației totalitare și nu a fost niciodată condusă de fasciști ori de comuniști.
Britanicii au o economie solidă, o monedă proprie și o politică externă mai inteligentă decât cea susținută de statele europene. Nu sunt prorusi, cred în importanța granițelor și a legii, rămânând fideli alianței militare cu Statele Unite. Daca s-au săturat să fie parte din clubul select care lasă peste un milion de „sirieni” sa se plimbe liber prin Europa, închide ochii la agresiunile militare rusești si se întrece in idioțenii pe banii lor (a se vedea discuțiile despre curbura castravetelui), sunt liberi să plece prin Brexit.
Quo vadis, Europa?
Circulația liberă a bunurilor, a capitalului, a persoanelor și a serviciilor, apărată de forța militară NATO, reprezintă Europa în tot ce are ea mai bun, dar nu așa arată Uniunea Europeană de astăzi. UE este o entitate politică în plină consolidare, care își extinde puterile legislative în dauna statelor membre și promovează suprareglementarea și uniformizarea ca piloni de bază ai unificării continentului.
Acum că au o monedă comună, oficialii europeni vorbesc tot mai mult despre armonizarea sistemelor de asistență socială, înființarea unei armata europene și instituirea unei politici comune de imigrație. UE restrânge libertatea de expresie în numele multiculturalismului, castrează capitalismul în numele egalității economice și promovează o uniune vamală sub eticheta mincinoasă de piață liberă.
Riscul Brexit este cu totul altul decât cel indicat de numeroșii admiratori ai proiectului europenist. Adevărata amenințare la adresa viitorului acestui continent nu este ieșirea Marii Britanii din UE, ci înfrângerea referendumului pentru ieșirea britanicilor din Uniunea Europeană. Victoria forțelor pro-UE este sinonimă cu perpetuare sistemului politic și economic gândit de Paris și Berlin împreună cu birocrația din Bruxelles: mai puțină libertate, mai puțin capitalism, mai puțină siguranță.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
23 Comments
Anca Cernea
23 June 2016Și eu aș vota Brexit dacă aș fi British. Dar, din păcate, Brexit nu e o veste bună pentru România, nici pentru Europa de Est (nici pt Europa în general – dar, veți spune, occidentalii și-o cam merită…). Vom rămâne cu o UE dominată de tupeul diktatului tot mai prost mascat al Germaniei, de delirul ideologic stângist, de ura față de America și beatitudinea cretină în fața Rusiei. Nu că astea nu erau și înainte – erau, că doar d-aia s-a ajuns la Brexit. Dar prezența UK în acest context mai echilibra un pic lucrurile, mai frâna puțin demența sinucigașă a UE, mai aveau polonezii cu cine se alia, mai aveau americanii cu cine sta de vorbă, măcar mai avea cine să-i ia la mișto pe eurocrați.
John Galt
23 June 2016Foarte bun articolul, Vlad. Si mai e atat de mult de spus pe fiecare subiect, in economie de exemplu nu exista liber schimb cu tarile din jur, nu exista libera circulatie a capitalului, nu te poti imprumuta la banci din Berlin pentru a face afaceri in Bucuresti (cum se intampla prin 1800 in Mississippi vs Boston), sub minciuna „solidaritatii europene” fiecare isi faulteaza de fapt competitorii prin legi de tipul „51% produse romanesti”, subventii pentru prieteni, suprataxe pentru dusmani (cum ar fi Amazon, de exemplu, doar e „companie americana”), prin faulturi mascate si tone de reglementari cu dedicatie in care rezista doar industriile care trebuie trebuie sa reziste, gen Siemens, nu orice Gheorghe de pe drum. Ipocrizie care porneste de la cel mai inalt nivel, si are efecte dezastruoase peste tot. De trilioanele adaugate permanent de ECB pe spinarea tuturor nici nu mai zic.
Adaug si eu un articol din 2012: The Permit Plague. E la fel de actual si azi, inclusiv la noi, cat si in US. Inca o dovada ca socialismul si birocratia produc aceleasi efecte peste tot la fel. Pana la Venezuela nu mai avem mult.
„However, the untold scandal here is that businessmen, at home and abroad, are compelled to secure government permits. When corrupt officials use this (illegitimate) power to shake down companies, one should blame not the businesses that are attempting to be productive, but the statist idea that such permissions are a proper function of government. The way to eradicate such corruption is to fight for the complete separation of state and economics.
Once government assumes the power to permit, it arrogates the power to restrict, to coerce exactions, and to kill economic activity. In downtown St. Petersburg, Florida, for example, it is impossible to secure a permit to operate a food truck. In many cities where one can get a vendor’s permit, the conditions amount to a hobbling — where, for example, high-traffic areas are off limits, or there are time limits on how long you can stay in one spot, or you are compelled to stay at least 1,000 feet from any established business that sells similar products, or you are forced to navigate a labyrinth of incomprehensible (and often contradictory) regulations issued by, for instance, the Departments of Health, of Transportation, of Health and Mental Hygiene, and of Consumer Affairs. A recent exaction, triggered by the need to secure a government permit, is that lawyers in New York are now compelled to perform 50 hours of pro bono work before being admitted to the bar.
The tumor of government permits has metastasized throughout the economy. In many parts of the country, such permits are required if one wants to do any of the following: drill for and transport oil and gas; market and sell medical devices and drugs; construct buildings; plant flowers and build a tree house (on one’s own property!); shut down or expand a factory; merge with or purchase another business; hire or ire employees; set prices for one’s products and services; fish, hunt, and drive a pleasure boat; sell one’s own chickens, goats, or cookies; become a lawyer or doctor or accountant or florist or hairdresser; move dirt; help the homeless; transport people and freight; board a plane; homeschool your own children; buy new or upgrade factory equipment; make toys; start a business (any business).
What we have today is no longer a creeping, but a galloping fascism, with its unique characteristic being that an individual holds title to property, but the property’s use and disposition are dictated by permit-masters. ”
http://www.americanthinker.com/articles/2012/05/the_permit_plague.html
Costin Andrieş
23 June 2016Poate fi o solutie pentru UK, dar nu inteleg ce solutie e pentru Europa. Cu UK afara avem o UE in care pro-rusismul desantat al lui Steinmeier si Sarkozy va avea mai multa greutate, deci in care Putin va avea mai multa greutate.
AC
23 June 2016Costin – e drept, e o ipoteza. Ma gandesc ca poate Brexit ul va accentua criza eurocratilor si va pune in evidenta succesul modelului anglo-saxon in opozitie tot mai clara cu modelul semiliber UE si modelul nonliber Ruso-asiatic. As prefera ca in blocul liber sa se afle SUA cu Anglia, pe termen lung ar fi mai bine, desi pe termen scurt cred ca ai dreptate, UE se va lipi de Rusia si va deveni tot mai socialista.
Pe scurt, UK e buna si inauntru si inafara, in forme diferite.
un cetatean
23 June 2016Nu sunt nici pe departe fanul UE dar uitati-va cu atentie cine sunt liderii campaniei Brexit inainte sa va entuziasmati. Nu observati ca majoritatea sunt eurosceptici putinisti si nu thatcheristi?
Nu vedeti ca Nigel Farage e mare fan Putin si a dat vina pe UE pentru cele intamplate in Ucraina?
Mai e un alt lider al campaniei Brexit, un baiat pe nume Boris(cred ca intuiti de ce ii spun doar „Boris”) care il lauda pe Putin pentru „elibarea” Siriei.
In caz de Brexit nu stiu in ce masura poti conta pe niste eurosceptici putinisti ca aliati NATO.
Ratiunea imi spune ca din doua rele sa aleg rau mai mic si de asta ii prefer pe Cameron, Hollande sau Merkel in detrimentul putinistilor precum Farage, Le Pen sau AfD din Germania.
Vlad M.
23 June 2016Farage e cantitate neglijabila in toata afacerea asta. Opozitia la UE il precede pe Farage si nu se va opri dupa ce acest fanfaron iese de pe scena. Cat despre Boris Johnson, este comic ca este acuzat de proputinism pentru ca e multumit de bombardarea Statului Islamic, in timp ce gasca Hollande – Merkel – Juncker, care a facut cadou Crimeea si Ucraina de Est, trec drept opozitie antirusa. Cat de aliati NATO sunt fanfaronii astia trei? Triada Hollande – Merkel – Juncker nu stie ce sa mai faca pentru a-l imbuna pe Vladimir Vladimirovici: i-au facut cadou Crimeea, bazinul Donbass si Republica Moldova, acum se dau de ceasul mortii ca NATO trateaza Rossyia cu ostilitatea. Astia chiar conduc Europa si pare-se ca nu se mai ingrijoreaza nimeni.
Anca Cernea
23 June 2016Vlad,
ai dreptate, Merkel-Hollande-Juncker și Schultz și toți ceilalți sunt niște fanfaroni, plini de ei, obraznici cât cuprinde, slugarnici și admirativi numai cu criminalul de Putin. Am putea să folosim și cuvinte mult mai dure, că tot nu ar fi suficient. Dar nu e vorba de ei.
E vorba de faptul că la capitolul „Rusia” nu există o opoziție fundamentală între leave și stay, nici între CDU-SPD și AfD, nici între Hollande/LePen/Sarkozy. Diferențele între taberele enumerate sunt, poate, în fiecare caz, cantitative, țin de proporții, nu de esență.
Occidentalii nu înțeleg Rusia, nu înțeleg că o țară aflată în plin dezastru – economic, social, demografic, moral – poate totuși acționa eficient, trăgând sfori în marile capitale ale lumii sau gestionând crize, inclusiv terorismul, pe toate meridianele planetei; altfel spus, Rusia nu e în stare să facă bine, dar e în stare să facă mult rău – că de aia i se spunea Imperiul Răului, și nu văd de ce numele nu i s-ar mai potrivi acum.
Occidentalii au uitat de Bezmenov și de tot ce le-au spus Pacepa, Golitsyn, Illarionov și toți ceilalți, au uitat și de comunism și de KGB, și își Imagine că toate astea s-au volatilizat. Occidentalii, oricât ar fi de corupți și de ticăloșiți, funcționează totuși în logica binară – pt ei lucrurile nu pot fi și albe și negre în același timp, și adevărate și false, și calde și reci, etc.
Iată că în sistemul de gândire ruso-kaghebisto-dughinisto-satanist nu există asemenea piedici. Așadar, agentura rusească are proiecte și oferte pentru toată gama de proști utili și de trădători vânduți care conduc în prezent Lumea Liberă.
De aceea nu e de mirare că, indiferent de conflictele dintre ei, toți fac plecăciuni în direcția celui mai mare tâlhar și criminal de pe planetă: și comuniștii, pacifiștii, ecologiștii, legebetiștii, și creștinii conservatori, și islamiștii, și eurodeliranții și euroscepticii.
Dughin chiar spune că s-a terminat vremea Logos-ului și acum e timpul să se invoce Haos-ul. Chiar asta face Rusia. Iar acțiunile de tip „pompier incendiator” sunt și ele tipice pentru modul de operare rusesc, încă dinainte de comunism.
Acestea fiind zise, nu este de neglijat, dimpotrivă, este deosebit de îngrijorător și de grav că partida Leave, nu numai în UK, este plină de lideri putiniști declarați-nerușinați-pe față.
Chiar dacă, obiectiv, Leave are dreptate să se fi supărat pe UE, liderii ăia nu sunt oameni cu care poți să ții.
E o pierdere de vreme și de energie să discutăm cine are dreptate între Hollande și LePen/Sarkozy sau între Merkel/Steinmeier și AfD, sau între Cameron și Farage.
Situația e foarte serioasă, iar soluția nu e „să se aleagă praful”, în ideea că, poate, putem spera ca din praful ăla să iasă un nou Reagan, un nou Ioan Paul și o nouă Margaret Thatcher.
Și din această perspectivă, cred că exemplul polonezilor (mă refer la guvernul PiS) este cât se poate de relevant. Ei chiar au lideri de anvergură – morală, intelectuală – și chiar fac politică realistă.
Polonezii critică UE fără menajamente, cred că nimeni nu le spune în față nemților și comisarilor toate cele patru adevăruri, așa cum o fac polonezii. Cât despre Rusia și Putin, nu e nevoie nici să mai vorbim.
Și totuși, pentru ca politica lor externă – bazată pe alianța cu balticii, cu noi, cu grupul Vișegrad – să aibă șanse să conteze în UE și în lume, polonezii consideră că e mai bune ca UK să rămână în UE. Deși ei înțeleg motivele pentru care britanicii vor să plece, și le dau dreptate – nu doar în sinea lor, ci public, de la tribună.
Din toate aceste motive, pentru Putin, ieșirea UK din UE ar fi o veste bună – implicit, ar fi o veste proastă pentru noi din Est.
Aici îi dau dreptate lui „cetățean” @5.
un cetatean
23 June 201652%-48% pentru Leave
Merkel si Hollande au o atitudine soft la adresa lui Putin.
In schimb Farage si Le Pen spun ca Putin are dreptate si ca Occidentul e de vina.
Evitati consumul excesiv de zahar, sare si grasimi pentru ca dauneaza sanatatii(si asa este), in schimb consumati heroina ca e buna. Cam asa sunt Farage, Le Pen si toti ceilalti eurosceptici putinisti.
Stiu ca Putin are idioti utili de toate orientarile. Cel mai elocvent exemplu sunt partidele de extrema dreapta si extrema stanga. Desi ambele tabere se urasc intre ele, ambele tabere sunt pro putin. La fel si in cazul bandelor rivale, sunt in conflict unele cu altele dar au ocupatii identice.
Vlad M.
23 June 2016Este vorba si de Hollande – Merkel – Juncker, Anca, pentru ca din cauza celor ca ei s-a ajuns aici. Proiectul european de mult nu mai tine de proiect – a deraiat. Intelegerea initial nu continea SUE, nu vorbea despre armata europeana sau sistem sociale identice. Nici despre sirieni care se plimba prin Europa sau „belgieni” jihadisti care ucid la Paris si in capitala Belgiei.
Ostilitatea britanica fata de UE nu are nimic de a face cu Farage, Le Pen sau orice altceva. Britanicii vor de decenii sa voteze pentru brexit. Au promis-o laburistii, au promis-o conservatorii, toti au mintit. A promis-o david cameron acum 10 ani si a mintit. A promis-o gordon brown, daca-mi aduc bine aminte, si a mintit si el.
Nemultumirile legate de uniunea europeana sunt foarte vechi in Marea Britanie. Britanicii au intrat in UE pentru o intelegere care nu mai e valabila. Uniunea Europeana s-a refacut prin tratatele ultimelor decenii si si-a extins considerabil prerogativele si obiectivele.
Daca ar fi fost dupa Cameron, referendumul pentru iesirea din Uniunea Europeana ar fi fost amanat la nesfarsit. L-a tinut doar pentru ca a promis din nou, la ultimele alegeri, ca va da electoratului britanic sansa de a se pronunta asupra apartenentei la UE. Britanicii l-au votat masiv (11,3 milioane de voturi pentru conservatori, doar 3,8 milioane pentru UKIP) si a fost obligat sa se tina de cuvant. El insusi a facut campanie impotriva propriului referendum.
Vladimir Putin nu are de ce sa fie nemultumit de Uniunea Europeana. A primit tot ce a vrut. Tot. Nu i s-a spus o data „nu”. Are prieteni la Berlin, Paris, Roma si Madrid. Mereu se trezeste cate unul care sa-i planga de mila ori care sa-l ajute sa tina Ucraina si Georgia departe de Vest si NATO. Marea Britanie n-a putut niciodata sa ii opreasca pe acesti imbecili si mereu a fost tratata ca un paria. N-avea de ce sa isi mai piarda vremea cu ei. Acum este descatusata.
Anca Cernea
23 June 2016Vlad, tot ce zici e ok. Dpdv britanic. Dar noi nu suntem britanici.
România nu stă mai bine acum că UE a rămas fără UK.
Iar Putin, deși are oameni în toate partidele occidentale, ținea totuși cu BREXIT.
Pt el e win-win-win oricum, dar Brexit e WIN-WIN-WIN-WIN.
Nu are rost să insiști atâta să mă convingi că Merkel Hollande Junker și Mogherini nu fac doi bani și că și ei sunt slugile lui Putin. Știu asta.
Ceea ce încerc să-ți spun e că NU E CAZUL SĂ ȚII CU NIȘTE JIGODII CA FARAGE, LEPEN, ETC. Așa cum nu avea rost să ții cu VC Tudor față cu Iliescu în 2000.
Nu văd care e bucuria dacă pierd niște brânzeturi precum Merkel Hollande și Junker – care îi iubesc pe Putin dar nu o zic așa, chiar pe față, se prefac uneori și că se mai lasă greu (că așa e în dragoste…), și vin Frau Petry, Marine LePen și Farage – care nici măcar nu se sfiesc, se declară putiniști cu neobrăzare și iau bani de la Putin!
Vorba aceea, ipocrizia măcar e un omagiu pe care viciul îl aduce virtuții.
(Sau poate vine Corbyn, nu se știe. Și Pablo Iglesias. Ca să fie și mai mișto)
Indivizii ăștia, LePen, Petry, Farage, nu sunt soluții, sunt probleme încă și mai mari. Victoriile lor nu duc spre așezarea normală a lucrurilor, în folosul Civilizației, nu scad entropia, o cresc.
Nu văd de ce e mai virtuos ca politicienii europeni să iasă din closet în privința amorului lor cu Putin și să-și defileze la vedere putinofilia decât să se prefacă, precum ăștia de acum. De ce a face o porcărie cu tupeu e mai bine decât să se facă acea porcărie mai cu precauții, mai cu jenă.
Tâmpeniile și ticăloșiile liderilor actuali ai UE nu vor fi soluționate de unii și mai deliranți, și mai spălați pe creier, și mai nerușinați, și mai lipsiți de scrupule decât aceștia.
Un dezastru nu se rezolvă printr-un dezastru mai mare.
Noi am putea să ne bucurăm dacă ar câștiga niște lideri ca lumea, măcar să fie normali la cap, măcar să nu fie nevertebrați și trădători. Dar nu văd așa ceva în Europa de Vest. Nici în UK. De vreme ce schimbarea nu poate aduce nimic bun, nu văd de ce să jubilăm dacă se produce.
Vlad M.
23 June 2016Sunt opiniile voastre si le respect. Parerea mea e alta si nu mi se pare ca identitatea de roman schimba cu ceva discutia noastra. In caz contrar, trebuie sa accept ca identitatea de neamt sau de francez obliga la parteneriat cu rusii.
Nu pricep de unde reiese ca tin cu Farage. Nigel Farage este cantitate neglijabila, nici macar nu l-am invocat, si nu inteleg de ce ne tot intoarcem la el, dupa cum mi se pare nepotrivit sa discutam despre Vladimir Putin. Nu Farage a convocat referendumul si nici Vladimir Putin.
Referendumul a fost convocat de Partidul Conservator din Marea Britanie (nu de UKIP sau Nigel Farage) dupa ce David Cameron a promis (din nou) ca va oferi alegatorilor britanici sansa de a-si alege soarta: in Uniunea Europeana sau in afara Uniunii Europene. Conservatorii s-au tinut de cuvant, referendumul a fost organizat dupa cum s-a promis, tabara Brexit a invins la vot, Marea Britanie a aratat ca nu este de acord cu stilul UE de a face politica. In fata acestui rezultat, eurocratii au de ales: inteleg de ce s-a intamplat asta si isi schimba atitudinea sau stramba din nas si continua pe drumul pierzaniei, ca pana acum.
De ce ar trebui sa tinem doliu? Nu ma simt solidar cu Bruxelles-ul si nu ma intereseaza Farage. Putin n-are oricum nici o problema cu modul in care functioneaza Uniunea Europeana: si cu Marea Britanie acolo, primeste mereu ce doreste. Georgia, Crimeea, estul Ucrainei, Republica Moldova – ia tot ce vrea. Tabara ostila Kremlinului este ultraminoritara in UE: UE este deja o organizatie international prorusa si va ramane o organizatie internationala prorusa si dupa iesirea britanicilor. Securitatea noastra este in NATO, nu in UE. Daca depindea de UE, eram de mult gubernie. Ne vindeau prietenii nostri de la Berlin, Paris si Bruxelles in schimbul unui contract mai bun cu Gazprom.
un cetatean
23 June 2016@10 Anca Cernea In mare parte sunt de acord cu ce ai scris
@11 Vlad M.
E adevarat ca securitatea noastra depinde de NATO dar nu stiu in ce masura poti conta pe Boris „Maslenitsa” ca aliat NATO impotriva lui Putin.
https://www.youtube.com/watch?v=zO1hLueRHko
vlad
23 June 2016Eu zic asa:
1. este categoric NU DOAR mai virtuos, dar si mai util, ca cei care ne conduc destinele sa nu pactizeze ipocrit, pe la spatele nostru, cu dusmanul. E preferabil sa limpezim apele. Mai multa onestitate in raporturile internationale.
2. nu cred ca ar trebui sa redefinim BINELE in functie de contextul personal (de ceea ce ne pică nouă bine), ci de ADEVĂR, care în acest caz pare a fi limpede: UE e un bloc socialist, hijacked de multi putinisti aflati la butoane, iar UK s-a desprins din stransoarea letala a sarpelui mistificator.
Pentru curajul si onestitatea britanicilor, Churchill & Thatcher endorse this message. I am sure about that. No compromise when it comes of principles.
Costin Andrieş
23 June 2016@13 vlad,
Despre ce principii e vorba? Nu e principial sa faci curat in pod dandu-i foc, pentru ca odata cu moliile si hainele vechi, ard si casa, si bunica.
Cu MB in UE, Rusia era mai slaba si UE era mai puternica, iar o UE mai puternica si o Rusie mai slaba sunt in interesul MB. Ca sa nu mai spun al nostru, ca lumea pe aici traieste mai mult la Londra, din ce vad. Binele nu se redefineste in functie de contextul personal, se stabileste in functie si de el si de multe altele, se cauta si se gaseste. Daca a exista un compromis, acela a fost brexitul, unul facut Rusiei.
Vlad M.
23 June 2016costin
Daca ideea dupa care se judeca un act politic din Marea Britanie este traitul la Bucuresti, atunci atitudinea franco-germana este esentialmente corecta, chiar daca se construieste pe spinarea est-europenilor. Guvernul german priveste totul din perspectiva interesului economic/ politic imediat al Berlinului – si afacerile cu Rusia sunt foarte bune pentru Berlin. Guvernul francez priveste totul din perspectiva interesului economic/ politic imediat al Parisului – si afacerile cu Rusia sunt foarte bune pentru Paris. Daca noi judecam Brexit doar prin prisma intereselor imediate, atunci chiar nu inteleg de ce ne mai suparam atat pe francezi si germani… Adica ne-am comporta la fel ca ei.
Trebuie sa ne aducem aminte ca Uniunea Europeana nu a fost nici un moment o piedica impotriva expansionismului rusesc. Singura piedica impotriva Moscovei este NATO. In practica, UE nu apara pe nimeni si nici nu are rolul acesta. Nu apara nici cand in Marea Britanie nu se votase inca pentru Brexit. Mai mult, este o iluzie sa crezi ca britanicii puteau impune o anumita conduita centrului de putere franco-german. Berlinul si Parisul au bagat in Europa, impreuna cu Atena si Roma, peste un milion de imigranti ilegali si Londra nu a putut face nimic ca sa-i opreasca, desi a incercat. Marea Britanie a fost tratata mereu ca o ruda dificila a carei prezenta enervanta este tolerata, dar niciodata cu adevarat acceptata de celelalte state europene.
In sfarsit, chiar nu vad cum se putea schimba ceva in Europa daca referendumul din Marea Britanie nu trecea. Ce motive ar fi avut eurocratii sa schimbe vreo politica daca reuseau sa invinga la Londra? Nici unul: populatia le-ar fi dat dreptate si ei s-ar fi putut lauda cu acest mandat popular oferit de un referendum cu o mare prezenta la vot. Practic, abia acum, dupa ce in Marea Britanie s-a votat Brexit, exista sanse ca liderii politici din Europa sa accepte anumite schimbari. Sansele nu sunt insa foarte mari pentru ca liderii europeni sunt o adunatura de idioti ticalosi.
un cetatean> Doar pentru ca il cheama „Boris” nu inseamna ca este un pericol public. Boris Johnson nu este un admirator al Federatiei Ruse si a fost cat se poate de clar in privinta importantei cruciale a NATO pentru viitorul Europei. Spre deosebire, mai multi lideri europeni si-au anuntat deja intentia de a sprijini alcatuirea unei „armate europene”, distincte de NATO. Cine este mai periculos pentru securitatea Europei: B. Johnson sau acesti „europeni” de isprava?
vlad
23 June 2016Libertate si adevar. E o noua declaratie de independenta fata de un sistem stangist turbat.
„Ca sa nu mai spun al nostru” – exact despre asta e vorba.
Voi nu va certati cu romani care au votat ca Romania sa iasa din UE, ci va doare ca de ce nu a ramas in continuare britanicul sa pupe botforul lui Merkel&co. – si despre asta e vorba cand spun de principii.
Rusia ESTE DEJA la masa cu liderii UE. UE nu e guvernata de prooccidentali nici o zi pe luna, deci despre ce vorbim? Spaima fata de Rusia ca ce? Ca se va amesteca in treburile UE, in care deja e amestecata? Aa, ca o va face mai făţiş? Pai, asta e de bine, nu ne mai ascundem dupa declaraţii, jos măştile, dihotomizarea sanitara a taberelor si ne spunem ce avem faţă în faţă. Voi chiar nu v-ati saturat de jocul camuflat antiamericanist al idiotilor UE? Sa se arate pe fata pro-rusi, gata cu joaca: „uitE sanctiunile, uitĂ sancţiunile (ca nu renteaza)”. In fond, CE iluzii ai cu privire la UE? Maine ne vinde, daca e bun deal-ul.
Putin n-a învins.
UK iese din malaxorul socialist, amputează legătura ce ar fi cangrenat-o for good, şi va deveni, inevitabil (nu mai are altă direcţie), vârful de lance american mult mai combatant în Europa. Spre care UE şi micii panicoşi de azi îşi vor întoarce privirile umede, pline de speranţă, când Rusia va începe mai abitir siluirea închipuitei Uniuni.
Mai e o şansă pentru naţia lui Churchill şi Thatcher.
Da, cel mai probabil pe Bătrânul Continent urmează The Clash of the Titans, peste capetele adormite şi incompetente ale UE. Dar lupta pentru adevar duce si la momente din astea. Si nu e vina britanicilor (ei si-au pastrat onoarea prin dezicerea de ieri), ci a celor care au condus/conduc destinele UE.
Cum ziceam pe FB: Cei care deplâng curajul şi onesitatea britanicilor de a nu mai bălti în impostură, minciună, inginerii sociale (multiculti şi corectitudine politică), adică în războiul cultural marxist, SĂ-ŞI IA NOTIŢE de la Florina Neghină. Da, inclusiv vajnicii nostri intelectuali si jurnalisti.
http://www.blogary.ro/actualitate/comentariu-politic/mi-am-dorit-brexit/
Toiu
23 June 2016Total de acord cu Vlad M si Vlad.
Nu prea as avea ce sa mai adaug.
Remarc doar ca, pentru liderii politici de la BXL pozitionarile si argumentele logice si de bun simt nu au nicio relevanta.
Cum i-am spus si lui Costin pe facebook, mentalitatea revolutionar-socialista nu permite replieri de bun simt. Din dictionarul lor lipsesc cuvinte gen logica, bun simt, normalitate, recunoasterea greselilor si repararea efectelor acestor greseli.
In schimb, cum s-a vazut si din relatia cu Putin, au o sensibilitate evidenta pentru mesaje de forta, bocanci in cap, bate agitate in aer.
Au primit singurul mesaj pe care il inteleg si la care sunt sensibili.
Din pacate, elitele de pe Tamisa seamana extrem de mult cu cele de pe vechiul continent.
Au aproape la fel de multa consideratie pentru cetatenii lor ca si cei din Berlin, Paris, BXL.
Asa ca sansele pentru o revenire la normalitate sunt foarte mici, dar prefer oricand un preinfarct sanatos (sau doua) unui cancer in faza terminala.
adib
23 June 2016La capitolul protectia familiei traditionale UK sta mai rau decat alte state din UE. Redefinirea mariajului a fost adoptata de un guvern de dreapta, nu de unul de stanga. Nu stiu sa fi fost multe manifestatii impotriva, precum in Franta.
La capitolul avort UK sta mai rau decat alte state din UE, deoarece avortul este permis pana pe la 20 si ceva de saptamani. In afara UE (si, posibil, in afara CEDO, pentru ca o politica anti-migrationista serioasa va necesita retragerea din CEDO) sunt sanse mai mari sa existe legislatie care sa incalce dreptul cadrelor medicale la obiectii de constiinta. Sa nu uitam ca UK nu are Curte Constitutionala. Daca Parlamentul adopta o lege, aia e.
Cred ca UK este un stat decrestinat intr-o mai mare masura decat alte state UE, desi se poate si mai rau (nordicii).
Norvegia nu e in UE, ceea ce nu o face un stat mai conservator. De fapt, daca ne gandim la cazul Bodnariu si altele similare, este un stat cu tendinte totalitare. Iar a nu fi in UE e un avantaj pentru gruparile care sustin aceste tendinte.
Daca vin la putere laburistii, s-ar putea sa vedem nationalizari care nu ar fi altfel posibile datorita legislatiei UE.
Pe de alta parte, banuiesc ca nu in mod intamplator, Comisia a trimis acum 2-3 saptamani scrisori catre Polonia. E o speculatie personala: planul baietilor era ca imediat dupa referendum, si inainte de summitul NATO, sa puna toate tunurile pe Polonia si pe statele care refuza cota de imigranti. Li s-ar fi alaturat toti aliatii din campania anti-Brexit: presa de stanga, multinationalele, bancile, Obama, toata elita progresista. Daca ar fi vazut ca merge cu amenintari la britanici, de ce nu ar fi incercat la fel si cu altii. Acum cred ca au probleme mai serioase de rezolvat si vor fi mai potoliti.
Vlad M.
23 June 2016UK sta prost la multe capitole, da, dar asta nu inseamna ca nemultumirile legate de Uniunea Europeana sunt ridicole. In cele din urma, valorile UE sunt intocmai valorile aparate si promovate de clasa politica britanica in ultimele decenii, de la slabiciunea in fata islamului pana la imbratisarea cauzei gay.
Britanicii nici nu sunt singurii nemultumiti de mareata Uniune. Franta este un bastion al socialismului, dar tot va tranti Uniunea Europeana daca i se ofera sansa – ceea ce nu se va intampla. Repulsia fata de UE si tovarasii ei multiculturali trece deja de barierele ideologice – si pe buna dreptate. Clasa politica de la Bruxelles este complet rupta de realitate. Viseaza la presedinti europeni, politica externa europeana si armata europeana cand nici macar nu este in stare sa impiedice imigrantii ilegali de la a ajunge in inima Europei.
Toiu
23 June 2016Se face comparatie, vis-a-vis de Rusia, intre comportamentul lui Farage, Le Pen si altii din zona eurosceptica si liderii actuali europeni. Iar concluzia este ca totusi Juncker& Co ar fi mai rezonabili.
Lucrurile ar trebui nuantate.
In primul rand este gresit sa-i bagi pe toti euroscepticii in aceeasi oala doar pentru ca au pozitii convergente in privinta UE. Este o diferenta intre Le Pen si Farage, asa cum este o diferenta intre Merkel si Mogherini. Nu mor de dragul lui Merkel dar cred ca lucrurile ar fi stat altfel daca Mogherini era cancelarul Germaniei .
In al doilea rand trebuie remarcat ca si Farage, Le Pen si alti eurosceptici sunt educati, crescuti si influentati de atmosfera politica postbelica.
Asta inseamna multa demagogie, manipulare, chiar minciuna. Sunt aproape la fel de demagogi ca si Juncker &Co. Retorica si pozitionarile lor politice in opozitie sunt una iar comportamentele si deciziile politice daca ar fi la guvernare ar fi cu totul altele. De treaba asta sunt convins chiar daca nu am la indemana un exemplu practic in ceea ce-i priveste.
Am in schimb exemple din partea cealalta.
A fost sinistra imaginea lui Obama care-i soptea complice lui Putin si-l ruga sa-i lase putin (sic!) timp-pana la alegeri- si o mai mare marja de pozitionare avand in vedere vulnerabilitatea datorata alegerilor. Sinistru a fost si zambetul intelegator al lui Putin.
Si totusi pozitia Americii in momentul de fata difera oarecum de ce s-ar fi asteptat lumea dupa aceea intalnire. Nu este ce ar trebui sa fie dar nici chiar catastrofica.
Alt exemplu: Libia. Legaturile dintre Sarkozy si Gaddafi erau sinistru de apropiate. La fel cele dintre Berlusconi si Gaddafi. Daca nu ma insel Berlusconi i-a pupat si mana lui Gaddafi.
Asta nu i-a impiedicat sa-i declare razboi lui Gaddafi iar tarile lor sa fie printre primele care au bombardat Libia.
Toti, dar toti liderii politici occidentali sunt cinici si demagogi. Asta-i situatia din pacate.
Eu inteleg ideea de a nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard.
Ideea este ca in mana nu exista o vrabie iar cioara de pe gard nu este chiar…cioara.
In privinta Rusiei, in fapt, toti sunt o apa si un pamant. Poate le Pen sa fie mai sinistra, dar in rest nu exista diferente notabile.
John Galt
23 June 2016Sa fac si eu un rezumat la o parte din ideile care circula pe net.
Cand vorbim despre state, si birocrati, constructii europene, si haideti sa haidem, bunele intentii duc de foarte multe ori exact la exact opusul a ceea ce se dorea initial. De prea multe ori. Iar aici vad ca nimeni nu trage semnale de alarma, toata lumea e orbita de lozinca „Europa, Europa” fara sa mai vada nimic altceva.
Indiferent daca eu sunt pentru exit sau nu, indiferent daca mie ca roman imi convine iesirea UK din uniune sau nu, in acelasi timp pot sa sustin dreptul oricui sa aiba aceasta decizie. Pentru ca in final conteaza ceea ce crede englezul de rand la referendum, nu eu. Adica indiferent daca eu sunt pro, sau contra, uite ca referendumul lor decide. Nu eu. Nu pot eu sa le impun nimic. Bine cu forta nu se poate.
De aia pot sustine dreptul UK sa iasa, si fiu de acord cu ei, fara sa contrazic cu absolut principiile in care cred. Si pot sustine si dreptul unora din Grecia sa iasa. Sau chiar din RO. Si asta nu ma face nici antieuropean, nici antiroman. Ca nu imi doresc e una, ca au dreptul sa faca asta e altceva. Mult mai important aici cred ca trebuie sa ma intreb de ce vor ei sa iasa, daca au motive intemeiate, daca UE a facut ceva pentru a se reforma in caz ca a sarit calul in vro chestiune, sau daca e constienta de aceasta problema. Mai ales ca discutia nu e de ieri de azi.
Spun unii ca unul din efecte e ca Scotia si Irlanda vor iesi din UK iar asta nu e un lucru bun, si prin urmare sa fim impotriva. Pe logica asta Luxemburg sau Monaco sau Belgia nici n-ar trebui sa existe, si ar trebui obligatoriu sa faca parte dintr-un stat mai mare. Pe de alta parte e decizia lor. Ei trebuie sa fie veseli sau tristi daca se separa, pentru ca este istoria lor, ei s-au luptat sa fie stat unitar, sa fie impreuna, independenti samd. Pe urma eu nu inteleg de unde e avantul asta de a impune lor „binele comun” stabilit la Bruxelles. Ar conveni cuiva daca UE ar face presiuni si ar acorda subventii ca Transilvania sa treaca de partea Ungariei si Moldova (din RO) sa treaca la URSS? Ce s-ar intampla daca UK ar incepe sa propuna subventii pentru Alsacia si Lorena? Cam asta face Comisia Europeana acum, incurajand separarea Scotiei de UK.
Ca o coincidenta, exact asta faceau sovieticii mai demult. Bazele nucleare ale UK sunt in Scotia – Nicola Sturgeon si-a inceput cariera politica militand impotriva reformelor lui Thatcher si pentru Nuclear Disarmament, toata stanga laburista era impotriva si multe atentate IRA din anii 80 urmareau exact acelasi scop: neutralizarea capacitatii defensive a Regatului Unit. Noroc de Thatcher.
These immense changes did not come about by chance. They have been achieved by strength and resolution in defence, and by a refusal ever to be intimidated. No one in eastern Europe believes that their countries would be free had it not been for those western Governments who were prepared to defend liberty, and who kept alive their hope that one day east Europe too would enjoy freedom.
But it was no thanks to the Labour party, or to the Campaign for Nuclear Disarmament of which the right hon. Gentleman is still a member. It is this Government who kept the nuclear weapons which ensured that we could never be blackmailed or threatened. When Brezhnev deployed the SS20s, Britain deployed the cruise missiles and was the first to do so. And all these things were done in the teeth of the opposition of the hon. Gentlemen opposite—and their ladies. [Laughter[ The SS20s could never have been negotiated away without the bargaining strength which cruise and Pershing gave to the west.
Should we be censured for our strength? Or should the Labour party be censured for its weakness? I have no doubt that the people of Britain will willingly entrust Britain’s security in future to a Conservative Government who defend them, rather than to socialists who put expediency before principle. And it is principle that is at stake, and I must defend.
http://www.margaretthatcher.org/document/108256
Asa ca situatia nu e legata numai de Brexit. Insa asta nici nu e un motiv ca referendumul sa nu se mai tina, sa dea cineva inapoi. Nu, cei care au dorit Brexitul nu se codesc. Insa nu inteleg, ce ar fi trebuit sa faca: sa chiuie de bucurie? Stiau ca nu va fi usor. De asta discutia s-a intins pe nu stiu cati ani. E cineva bucuros cand da divort?
Daca o alegere buna pentru ei, sau nu, e NUMAI decizia lor. Si oricum, Europa si spiritul european nu sta intr-o hartie, si nici intr-o institutie la Bruxelles. Poti fi european si in afara Bruxelles. UK poate ajuta estul si fara sa fie in UE. A ajutat estul si pe vremea comunistilor, chiar daca „UE” se cam opunea. Acum e posibil sa faca asta chiar mai bine din afara UE decat din interior. Remember axa Bucuresti – Londra – Washington, ce poate fi refacuta mult mai usor. E posibil ca UK sa ajute estul si sa reformeze UE chiar din afara UE (ca institutie, organizatie), dar din interiorul ei ca spirit european, pe care unii birocrati (corupti sau nu, pro-rusi sau nu) e posibil sa-l fi pierdut, sau mai rau, sa nu-l fi avut niciodata.
Iar aici nu vorbim de Farage, care e nesemnificativ pe scena politica si la ei, si in Parlamentul European, ci la conservatorii lui Cameron.
Problema mea (si a UK, cred) e cu leftistii din UE. Nu cu UE. Daca la un moment dat Franta va dori sa vanda fregate Rusiei, iar Rusia ne va ameninta cu fregatele respective prin Marea Neagra, eu vreau sa ii zic Frantei sa-si bage fregatele si rublele in cur. Am dreptul asta, nu? Daca Germania incepe sa o plateasca pe Mungiu Pipida si impune cenzura la „nivel european” de ma trezesc cu acuzatii de „xenofobie” si cine stie ce alte rahaturi de la active rangers platiti cu fonduri ioropene (pentru care platesc chiar eu), si cu procese pentru ca am jignit observatorii la referendum in Crimeea, atunci pot sa-i zic Germaniei sa-si bage fondurile ioropene inapoi la origini, sau nu? Sau si asta e xenofobie?
Pentru cei care spun ca Romania are de pierdut, nu uitati ca Franta vroia sa vanda fregate Rusiei si vrea si acum, nu uitati ca Germania e pacifista si nu are voie sa aiba armata, preferand sa fie antiamerica pana in panzele albe decat sa supere vrun Ivan. Iar Olanda nu mai are flota de multa vreme. Asa ca mare suport din partea UE nici nu aveam cum sa avem. Pe cand cu UK in afara uniunii, se poate reface oricand o axa Bucuresti – Londra – Washington. Chiar mult mai usor. Si repet, nu de Farage e vorba. UK a fost pusa in minoritate aproape tot timpul in Consiliul European, de la chestiuni economice care erau clar indreptate impotriva ei (si unde Franta si Germania faceau front comun), pana la discutiile ce tineau de politica externa, unde iarasi, interesele Frantei si Germaniei (gaz, fregate) erau mai importante ca principiile pe care a fost fondata Piata Comuna initial. Dezbaterile publice contra federalismului impus in UE de seful socialist al Comisiei Europene Jacques Delors, faimosul discurs „No, no, no!” in Camera Comunelor, tratatul de la Maastricht care nu mai respecta conditiile initiale ale aderarii UK la piata comuna, toate sunt valabile si azi. Tema referendumului este veche de decenii. Cameron a castigat alegerile promitand un referendum, care desi a fost amanat permanent, uite ca trebuia facut.
Asa ca numai cartea ignorantei nu poate fi jucata aici, pentru ca nu e cazul deloc. Haideti mai degraba sa vorbim despre incapatanarea si obtuzitatea liderilor europeni, si a „elitei progresiste” care raspandeste astfel de socialisme peste tot, pentru ca sigur am fi mai aproape de adevarul subiect.
Costin Andrieş
23 June 2016Vlad, apropo de asta –
„Daca ideea dupa care se judeca un act politic din Marea Britanie este traitul la Bucuresti, atunci atitudinea franco-germana este esentialmente corecta, chiar daca se construieste pe spinarea est-europenilor. Guvernul german priveste totul din perspectiva interesului economic/ politic imediat al Berlinului – si afacerile cu Rusia sunt foarte bune pentru Berlin. Guvernul francez priveste totul din perspectiva interesului economic/ politic imediat al Parisului – si afacerile cu Rusia sunt foarte bune pentru Paris. Daca noi judecam Brexit doar prin prisma intereselor imediate, atunci chiar nu inteleg de ce ne mai suparam atat pe francezi si germani… Adica ne-am comporta la fel ca ei.
Intr-o oarecare masura ai dreptate, dar analogia nu functioneaza pana la capat. Anume, este vorba de diferenta dintre raportarea Romaniei la o structura la care a aderat benevol si cu entuziasm, o structura care, cu toate pacatele ei, pe care le stim cu totii foarte bine, e formata din state civilizate, si raportarea cinica a unora dintre aceste state (prea multe, prea obraznice) la un regim (criminal?) care a invadat doua tari europene in ultimii ani si care ameninta Europa cu tancuri si bombe nucleare.
Cred ca putina lume contesta legitimitatea referendumului si a rezultatului lui, dar asta nu il face neaparat dezirabil. Dorinta mea, ca est-european, de a avea MB inauntrul acestei structuri, din motive evidente, nu cred ca poate fi pusa pe picior de egalitate cu dorinta Germaniei, Frantei etc de a face afaceri cu Rusia.
Si oricum, cred ca nu doar noi, si Marea Britanie are de pierdut din brexit, iar asta va deveni evident cat de curand. De fapt, deja e destul de evident.
Anca Cernea
23 June 2016Stați că poate se alege Trump în SUA, și va zice că interesele americane cer să se retragă toate trupele americane de peste tot (deja a cam și zis, iar Clintoneasa, ce să mai vorbim, a și arătat de ce e în stare în acest sens; așa că s-ar putea foarte bine să auzim și să trăim asta la anul). Trump crede că SUA dau prea mulți bani la NATO, așa că, poate se retrag din NATO, că așa cer interesele. Clintoneasa vrea pace, ca toți stângiștii, și, ca toți stângiștii, consideră că principalul factor producător de război în lume e America. Așa că de-o fi una, de-o fi alta, o retragere oricum o să avem, rămâne să vedem cât de radicală.
Și apoi, Germania n-are decât să se ocupe de securitatea Europei.
Iar Europa de Est, Orientul Mijlociu și whatever else se vor negocia cu Putin. Sau i se vor da fără negocieri. Și, asta e. Vine un război, vin rușii, iar noi ne întoarcem de unde am plecat în 1989. Pentru că nu se poate altfel, e o lege a fizicii, dacă americanii se retrag de undeva, acolo nu mai rămâne piatră peste piatră.
Atunci, ce? Vom zice da, e ok, noi o să murim, dar nu putem fi atât de egoiști încât să ne plângem. Important e că americanii au scăpat de tâmpiții de europeni, de corupți, de useliștii de la noi și de tot balastul pe care îl cară în spinare pe mapamond de la WW2 încoace, ca jandarm al planetei, iar acum sunt liberi să zboare spre înățimi.
Zicea un polonez, a propos de Smolensk. Degeaba s-au luptat ei decenii, ca să ajungă, în sfârșit, să guverneze în Polonia PiS, adică anticomuniștii. Dacă în SUA s-a ales Obama, au „căzut” cu avionul și au murit toți liderii celei mai mari țări NATO din zonă. Și nimic. Ideea e că, din păcate, situația noastră de aici depinde mult mai mult de ceea ce se votează peste mări și țări, decât de ceea ce votăm/luptăm/construim/dărâmăm noi aici. Exemplul României a fost oarecum invers. Deși i-am avut pe Iliescu/PSD la butoane până în 96, apoi iar 2000-2004, 2012-2015 – oficial, iar neoficial nici acum nu am scăpat de ei, totuși, în SUA era Bush Sr, Bush Jr, și am intrat în NATO.
Acum, se pare că norocul, sub forma conjuncturii externe, se cam răstoarnă pentru noi.
E ok și să te pui în locul britanicilor și să realizezi că și tu ai fi votat pt Leave.
E ok și asta, poți să simți un pic de Schadenfreude văzând cum o dau euro-nemții din colț în colț, încercând să pară că nu le pasă că și-au laut-o peste bot.
Dar o analiză matură a unei situații nu ar trebui să plece de la un parti-pris afectivo-emoțional – că ne place de britanici, că nu ne place de nemțo-francezi.
E cazul să depășim chestiile astea.
Nu poți să uiți chiar de tot locul și rolul de unde judeci.
Nu ești nici eurobirocrat, nu ești nici britanic, nici argentinian, nici extraterestru.
Ești român, iar chestia cu Brexit te afectează într-un anumit fel, orice ai zice. E un fenomen obiectiv. Îți place sau nu, prin Brexit, partida anti-rusă din UE a rămas mai slabă. Asta nu e deloc indiferent dpdv al României.
Rusia nu a fost neutră în chestiunea Brexit. Și-a băgat coada evident, de o anumită parte. Dacă faci abstracție de acest factor esențial, te îndepărtezi de realitate. Occidentalii pot fi naivi în privința rolului rușilor în politica mondială, dar noi nu avem voie și nu ne putem permite.
Altfel spus, dacă eu înțeleg să mă pun în locul britanicului și să-i dau dreptate, să-i respect votul lui pt Leave, dacă înțeleg că eurocrații, mai ales Germania, meritau această palmă din plin – ba chiar, vorba lui Kaczynski, ar fi trebuit să-și piardă posturile, dacă aveau un pic de bun simț și ar fi făcut precum Cameron, anunțându-și pe deplin justificate și mult așteptate demisii – oare e prea mult să vă cer, fraților, să încercați și voi, măcar pentru câteva clipe, să judecați chestiunea și din unghiul românesc?