În ultimii 50 de ani, influenţa musulmanilor în politica ţărilor din Europa Occidentală a crescut enorm; dacă în 1960, în vestul Europei trăiau circa 600.000 de musulmani, în 2010 erau aproape 30 de milioane.
Atât dreapta, dar mai ales stânga europeană, au încurajat fenomenul imigrării masive, prima având în principal interese economice în timp ce, cea de-a doua, interese politice. La începutul anilor 90, unul dintre fruntaşii stângii germane, vestitul Daniel Cohn-Bendit, expunea, fără nici o reticenţă, intenţiile partidului pe care-l reprezenta: “Noi, Verzii, trebuie sa luptăm pentru ca un număr maxim de străini să se instaleze în Germania. Când vor fi în Germania, trebuie să luptăm ca ei să obţină dreptul de vot. Când acest obiectiv va fi atins, vom avea un număr suficient de alegători pentru a schimba această ţară.”
În 2002, Gerhard Schroder- cel care spunea cu atâta mândrie în zorii promiţatoarei sale cariere politice: “Da, sunt un Marxist!” – a fost reales la mustaţă în postul de cancelar al Germaniei. Găsindu-se în faţa ameninţării unei posibile înfrângeri electorale, Schroder a mizat pe votul turcilor, cărora le-a promis că, sub conducerea sa, intrarea Turciei în UE va fi acceptată fără probleme. Acest mesaj era adresat, la vremea respectivă, celor 600.000 de imigranţi turci cu drept de vot. Bazându-se pe ei, Schroder, SPD şi verzii au câştigat cu o majoritate de 6.027 voturi! Astfel, minoritatea musulmană a impus Germaniei pe cel care se putea “mândri” că, în timpul mandatului său, s-au înregistrat cele mai multe falimente de firme în unitate de timp din istoria ţării.
În Franţa anului 2012, imamii au hotărât să se implice în alegerile prezidenţiale şi işi cheamă supuşii, pe credincioşii musulmani, să-l voteze pe candidatul socialist, Francois Hollande! Reţeaua celor 700 de moschei algeriene din hexagon, grupate în federaţia “Marea Moschee din Paris”, condusă de către “moderatul” musulman Abderhamane Dahmane, s-a mobilizat încă din luna ianuarie în campania lui Francois Hollande. În sprijinul ei au sărit şi celelalte federaţii musulmane ce fac parte din Consiliul Francez al Cultului Musulman(CFCM), în special UOIF (Uniunea Organizaţiilor Islamice din Franţa) care coordonează o reţea de 400 de moschei.
“Trebuie sa votăm astăzi contra lui Nicolas Sarkozy, pentru a ne apăra demnitatea contra islamofobiei şi a stigmatizării membrilor comunitaţii noastre”, le-a spus credincioşilor Mohamed Salah Hamza, imamul moscheii celui de al 18-lea arondisment din Paris. La rândul lor, Kamel Kabtane, imamul Marii Moschei din Lyon, Azzedine Gaci, imamul din Villeurbane, Laid Bendidi, imamul din Saint Fons şi Fawzi Hamdi, imamul din Vaulx–en-Velin, le-au cerut musulmanilor francezi “să nu stea cu braţele încrucişate”.
“Islamofobul” Nicolas Sarkozy, cel care a interzis portul vălului în şcoli şi al burqa pe străzi, cel care a declanşat operaţiuni antiteroriste contra a zeci de salafişti şi a expulzat caţiva imami radicali, cel care a îndrăznit sa perturbe congresul UOIF, neacordând viza de intrare în Franţa câtorva teologi musulmani, printre care şi ideologului Fraţiei Musulmane egiptene, vestitului Yusuf Al- Qaradawi, trebuie să plece! Imamii au hotarat!
Si, văzând rezultatul primului tur al alegerilor prezidenţiale, putem spune că, electoratul francez se supune! Dacă ar fi să fac un pronostic, aş spune, parafrazând un slogan devenit celebru în Romania, că pentru urmatorii 5 ani, Franţa va avea un preşedinte, “Garantat Allah”!
