De la Costin.
Uite ce am gasit. Din 1994:
„A discussion on the controversy surrounding the PBS movie „Jihad in America” and its impact on America’s perception of Muslims. Panelists include Steve Emerson, the film’s executive producer, correspondent Anisa Abd El-Fattah, Chairwoman of the National Association of Muslim Women, Mohammad Mehdi, Secretary-General of the National Council of Islamic Affairs, and Abdurahmad Alamoudi, Executive Director of the American Muslim Council.”
Nu am vazut inca interviul si nici filmul dar o sa il caut. E foarte interesant de vazut cum evoluat jihadul, reactiile Vestului la jihad, ce se putea spune atunci si ce se poate spune acuma. „Jihad in America” a fost facut dupa bombardarea WTC din ’94.
Charlie Rose este un jurnalist TV american de notorietate. Din 1991 are propria emisiune de interviuri produsă de un post de televiziune din New York şi redistribuit naţional de PBS, reţeaua publică naţională de radio şi televiziune. De-a lungul carierei, Charlie Rose a realizat mii de interviuri acoperind o arie largă a interesului public politic, economic, social, artistic şi invitaţii săi sînt figuri reprezentative pentru subiectele abordate. Siteul charlierose.com arhivează majoritatea emisiunilor produse.
Documentarul Jihad in America a fost difuzat de PBS în 1994 şi a fost primul film american major de investigaţie jurnalistică asupra unui subiect obscur la vremea respectivă: activităţile jihadiste ale unei reţele de organizaţii musulmane acoperite sub masca respectabilităţii caritabile şi de activism social. Autorul este Steve Emerson, o altă figură obscură la vremea respectivă. Documentarul lui Steve Emerson, prin difuzarea la nivel naţional şi mai ales datorită filmărilor cu camera ascunsă la întîlnirile şi conferinţele organizate de lideri ai aceste reţele, a expus prin redarea discursurilor înregistrate agenda teroristă din spatele activităţii acestor organizaţii. Impactul a fost sever. FBI şi CIA s-au declarat surprinse de aceste dezvăluiri şi verificarea informaţiilor prezentate a confirmat faptul că, la timpul respectiv, Steve Emerson reuşise să contureze un profil al actitvităţilor teroriste musulmane pe teritoriul SUA care scăpase complet guvernului federal. În acelaşi timp, documentarul lui Emerson subliniază faptul că investigaţia asupra jihadismului pe sol american nu urmăreşte să culpabilizeze colectiv musulmanii din America. Autorul afirmă clar faptul că victimile retoricii şi acţiunilor extremiştilor musulmani sînt de fapt toţi cetăţenii americani.
Interviul descoperit de Costin a avut loc imediat după difuzarea documentarului pe reţeaua PBS şi reprezintă ocazia oferită de Charlie Rose cîtorva lideri de organizaţii civile musulmane din SUA de a răspunde datelor prezentate de Steve Emerson în documentarul său. Şi evident lui Steve Emerson în persoană, invitat de asemenea la discuţie. Privit retrospectiv, interviul este cu adevărat remarcabil. Dincolo de mantra autovictimizării, pe acea vreme proaspătă, şi celelalte elemente de recuzită retorică de acum binecunoscute (negare prin minimalizare, acuze de incitare la ură, invocarea sensibilităţilor ofensate) acest interviu rămîne un exemplu clasic de decepţie. Activităţile şi simpatiile teroriste a doi din cei trei invitaţi musulmani au devenit publice abia după septembrie 2001.
Anisa Abd El Fattah. Născută Caroline F. Keeble şi convertită la islam. Asociată cu terorişti condamnaţi sau în libertate. Cadru operativ Hamas folosindu-se alternativ de cele două identităţi, funcţie de necesităţi. De exemplu, necesitatea de a obţine un post important în cadrul consiliului şcolar al statului Ohio.
Exactly how did a known Hamas operative obtain an interview with and almost get appointed to the Columbus, Ohio Public School Board, which oversees one of the largest school districts in the country?
Those were the questions raised during my research for an article I recently wrote titled “Hamas in the House.” It revealed that a woman named Anisa Abd El Fattah was scheduled to speak at an “interfaith” event to be held in the atrium of the Ohio State Capitol later this month. Not only was Fattah past president of the United Association for Studies and Research (UASR), an organization founded by Specially Designated Global Terrorist Mousa Abu Marzook and described by another convicted terror leader as “the political command for Hamas in the United States,” but she also co-authored two books with current Hamas spokesman Ahmed Yousef. Yousef fled the US in 2005 to avoid prosecution and immediately reappeared as one of the top leaders of Hamas. He has been described by one Middle Eastern newspaper as “The Smiling Face of Hamas.”
Additionally, for more than a decade Fattah was a paid consultant to convicted terror leader Abdurahman Alamoudi’s now defunct American Muslim Council, as well as a founding board member of the Council for American-Islamic Relations (CAIR). CAIR, as FBI agent Lara Burns revealed this summer during the Holy Land Foundation trial, was founded as part of the Muslim Brotherhood’s Palestine Committee and thereby directly connected to Hamas.
How did Fattah’s extensive terror-connected credentials escape the notice of the school board screeners and the media who covered the candidates for the open position?
The key was her name. When the Columbus Dispatch identified the candidates who had applied for this school board position on December 5, 2006, and when those who were being interviewed were publicly announced, this innocuous entry appeared:
Caroline F. Keeble, P.O. Box 72032, a management accounting/controller whose grandson attends a district school.
No further information was ever made public.
The reason a Hamas operative almost ended up on the school board of the 15th largest school district in the country was that she has been using two separate identities: her Muslim convert name, Anisa Abd El Fattah (lit., “Anisa, servant of the conquest”), when she was publicly defending the terrorist organization Hamas; and her given name, Caroline Keeble, when she was operating in Columbus and circulating amongst the city’s political and cultural elite.
În ce-l priveşte pe Abdurahman Alamoudi, din 2004 se află într-o închisoare federală. Pentru următorii 23 de ani.
Aldurahman M. Alamoudi, a naturalized U.S. citizen who was born in Eritrea, was sentenced to 276 months in jail by District Judge Claude M. Hilton in federal court in Alexandria, Virginia, this morning. On July 30, 2004, Alamoudi pleaded guilty to three federal offenses: one count of violating the International Emergency Economic Powers Act (IEEPA), which imposes terrorism-related sanctions prohibiting unlicensed travel to and commerce with Libya; one count of false statements made in his application for naturalization; and a tax offense involving a long-term scheme to conceal from the IRS his financial transactions with Libya and his foreign bank accounts and to omit material information from the tax returns filed by his charities.
As part of a plea agreement, Alamoudi agreed to cooperate fully and truthfully in any and all investigations, including an ongoing investigation into a plot to assassinate an ally in the war against terrorism. Under the terms of that plea agreement, Alamoudi also agreed that he should be sentenced under the terrorism provision of the federal sentencing guidelines, and he agreed to forfeit all proceeds from his illegal dealings with Libya, which total at least $910,000, including $340,000 seized from him in the United Kingdom.
Alamoudi became a naturalized citizen in 1996. He is the founder and former executive director of the American Muslim Council (AMC), the founder of the American Muslim Foundation (AMF), and was an influential member of other Islamic political and charitable organizations.
ABDURAHMAN ALAMOUDI sentenced to jail in terrorism financing case
Un moment. Cui i-a fost consultantă pentru mai bine de zece ani madam Caroline Anisa Abd El Fattah Keeble? Lui Abdurahman Alamoudi. Ce coincidenţă.
„ce se putea spune atunci si ce se poate spune acuma”
Unu. Decepţia islamiştilor — al-Taqiyya — a rămas aceeaşi. Doi, nu mai ţine să umbli cu cioara vopsită.
5 Comments
Francesco
12 May 2008Exista un modus operandi intr-o atitudine publica ce deriva tot din religie. Nu-mi amintesc acea sura a disimularii in care li se permite/ingaduie/ordona musulmanilor ca pentru a-si apara religia pot apela la minciuna. Deci, se ajunge la un pattern mental ce intra automat in actiune cand isi simt amenintata religia. Asta cand nu sunt suficient de puternici pentru a zdrobi adversarul, sau cel putin sa-l hartuiasca.
Va spune ceva numele lui Rene Guenon? S-a convertit la islamism, a tinut secret acest lucru si s-a casatorit la biserica in ritul catolic in care se nascuse. Mai tarziu a emigrat in Egipt unde s-a recasatorit cu o musulmana si si-a luat numele de Abd al-Wahid Yahya.
Imperialistu'
12 May 2008Hm… se pare ca mesajul meu s-a pierdut. Rene Guenon este unul din subiectele abordate de anumiti cunoscuti de-ai nostri, amatori de lacrime „palestiniene”, dar nu cred ca este cazul sa dam nume ori adrese. Cautand ceva date despre el, am dat de Religionscope.com, un site interesant. Am ales cateva articole care mi s-au parut interesante. Mentionez ca nu l-am citit pe nici unul dintre ele in intregime.
Traditionalism: René Guénon’s legacy today – Interview with Mark Sedgwick
Religion and money: Islamic finance
Algeria: crackdown on churches
Revenind la subiectul articolului, sa nu uitam ca Occidentul este plin de astfel de indivizi. New York Times l-a portretizat pe Ramadan drept moderat. Dar ce ziceti de Hassan Butt, celebrul fost jihadi devenit cetatean obisnuit si re-arestat?
Panseluţa
12 May 2008Imperialistule:
Rene Guenon nu e exemplul cel mai interesant de „intelectual celebru” din Vest convertit la Islam. In fond, Guenon s-a „convertit” de la o prostie la o abominatie in haine de religie.
Cel mai spectaculos caz e cel al fostului comunist/marxist/stalinist Roger Garaudy, filozoful „en-titre” al Partidului Comunist Francez din anii 50-60, care, sa spun cinstit, m-a ajutat sa-l inteleg pe Marx cind citeam pentru o teza la istorie in liceu.
Obsesiile lui Garaudy devenit filozof musulman sunt cele ale vremii nostre, Israelul/Zionismul, Holocaustul–pe care s-a straduit sa-l nege din rasputeri–si, bineinteles, soarta palestinienilor, victime ale evreilor cei rai. Faima i-a sporit putin cind, prin anii ’90, a fost dat in judecata de idiotul stat francez pentru negarea Holocaustului.
Interesant parcurs intelectual, demn de o analiza mai amanuntita.
Latura mea cinica imi sopteste, insa, ca, dupa ce in anii 70-80 francezii incepusera sa se trezeasca la realitatea stalinismului–cartile lui Soljenitzin, marturiile imbatabile ale dizidentilor Amalrik si Saharov si Bukovski, plus analizele „noilor filozofi” ca Glucksman si Henri-Levy– si confruntat cu expunerea comunismului francez care negase sau inchisese ochii la oroarea stalinista, plus grozaviile din Vietnam si Cambodia, Garaudy si-a vazut intreaga justificare a „operei” si a vietii ruinata, ajunsa la cosul de gunoi al istoriei, si s-a orientat, cameleonic, spre victima cea mai noua si mai usor de imbratisat la ora aia, palestinienii si opresorii lor, evreii si lacheii lor din Vest, ca sa mai aiba ceva tractiune la senectute. Se pare ca dupa victoria lui Khomeini in Iran a decis sa se converteasca la Islam (1982) desi se bucurase de ospitalitatea Sahului:
http://www.iran-press-service……raudy.html
Interesant e ca tipul, cu toata fronda lui revizionist-Islamista, nu pare sa fi captat decit atentia citorva Islamisti arabi si revizionisti ai Holocaustului. N-am gasit, pe web, nici un articol mai de dumnezeu despre el. Praful si pulberea.
Francesco
12 May 2008Panseluta si Imperialistu’:
A inceput sa se uite numele lui Carlos the Jackal, membru al Frontului Popular de Eliberare a Palestinei, cel care a fost oaspetele lui Nicolae Ceausescu pe pamant mioritic.
Si el a trecut la islamism. Era normal, teroristul nr.1 1 si-a gasit locul ideal. A scris si o carte, Revolutionary Islam in care isi expune ideile.
Panseluţa
12 May 2008Francesco:
Habar n-am avut de covertirea Sacalului, dar e eminamente logica. Perfecta, rotunda implinire a unui destin de ucigas.