Vasile Blaga spunea intr-un interviu ca desemnarea lui Honorius Prigoana drept candidat PDL la alegerile partiale din sectorul 1 este varianta buna, fata de ideea initiala de a-l scoate la inaintare pe Viorel Tudorache, un afacerist dubios cu terenuri. Vasile Blaga folosea deci o logica de tipul “ziceti mersi ca ati scapat cu atat”. Cu franchetea sa aproape simpatica atunci cand nu e stupida, Silviu Prigoana a zis si el sa zicem mersi ca nu a pus-o pe Adriana Bahmuteanu sa candideze. PDL practica des argumentul “sa avem si noi falitii nostri”, a devenit un fel de fandare logica sa arate spre falitii altora pentru a scapa de intrebari. Cand ii intrebi de Udrea, iti raspund ca e mai putin nociva decat Hrebenciuc, cand le zici ca Honorius Prigoana ar mai fi trebuit sa munceasca 10 ani in folosul comunitatii ca sa priceapa ca oamenii nu voteaza pustani care se plimba cu Lamborghini, iti raspund ca Radu Stroe e un politruc imbacsit si fara nici o realizare notabila in 20 de ani de politica. Ceea ce e adevarat, dar noi vorbeam de Prigoana si de proasta inspiratie de a propulsa un personaj discutabil in niste alegeri cu mare incarcatura simbolica (…).
Imi pare ca PDL are o mare problema de raportare. Publicul (mai ales publicul lor) ii judeca aspru si e suficient sa vezi cat de agresivi sunt oamenii cu Prigoana jr. cand il prind la un interviu cu cititorii pe Hotnews ca sa iti dai seama. Cei din PDL se arata mereu frustrati si nervosi fata de asemenea reactii si tot arunca argumentul comparativ: ceilalti sunt mai rai. Asa o fi, dar publicul lor nu ii judeca raportat la ceilalti, ci raportat la propriile promisiuni. (…)
Pedelistul generic trateaza chestiunile etice intr-o logica contabiliceasca: punem o Monica Macovei si un Cristian Preda, merge si un Tudorache la pachet, avem un doctorat cu premiant Nobel al lui Funeriu, merge si un drept la particulara la Elena Udrea, avem un model de bun-simt public la Ionut Popescu, bagam si un Lamborghini de fite la Honorius. In medie, iesim pe plus, nu? Ei bine, nu. Nu asa functioneaza judecata publicului si, daca va continua asa, PDL isi va adanci natura schizoida. Dimpotriva, aducand in partid figuri ca Macovei sau Popescu, faci si mai putin acceptabila combinarea lor cu personaje dubioase, asteptarile publicului cresc, nu scad. O fi nedrept, dar exista o vorba populara obscena care se potriveste contextului, despre cei care vor si cu… si cu sufletul in rai.
Pedelistii se consoleaza in aceasta logica contabiliceasca dand vina pe presa: jurnalistii ne vaneaza greselile mai mult decat celorlalti, deci nu e o problema de fond, doar una de imagine, daca ne-am intelege bine cu mogulii, s-ar rezolva. E drept ca televiziunile au fost, de pilda, foarte critice cand PDL s-a aliat local la Bucuresti cu PNG, dar prezenta lui Gigi Becali in tabloul pseudovictoriei, in spatele lui Mircea Geoana si Crin Antonescu, nu a nascut aceleasi indignari. Dar asta ar trebui sa-i faca pe pedelisti si mai atenti: stii ca presa te vaneaza, nu-i da gloante suplimentare. Nu presa e de vina, problema de fond este ca nu poti sustine o altfel de politica amestecand permanent retetele. Ajungi sa faci salam de pui pe reteta straveche: un cal si-un pui, un cal si-un pui. Nu iese salamul care trebuie.
Versiunea integrala in Romania libera
