Moment inedit pentru întreagă lume comunistă, petrecut în Cuba -după 60 de ani de stăpânire absolută a lui Fidel Castro și apoi a fratelui său Raul- conducerea statului comunist a fost schimbată de bunăvoie, prin alegeri în Adunarea Națională, fără să fie înlocuit vreun decedat recent ori vreun mazilit al Cupolei comuniste.

Pregătit de ceva timp pentru a intra în rândurile conducerii de partid și de stat, noul președinte ales, „tânărul” Miguel Diaz-Canel, în vârstă de 57 de ani, a urcat pe rând treptele ierarhice, confirmând în timp conducerii comuniste că este potrivit să meargă mai departe către vârful piramidei administrației, până la numirea sa în postul de președinte al statului. Intrat de tânăr în rândurile partidului, a ajuns prim-secretar în provincie, apoi ministru al Educației, după care a fost promovat vice-președinte al Consiliului de Miniștri, înainte de a primi postul de președinte în Adunarea Națională. Raul Castro rămâne, în schimb, șef al Partidului Comunist din Cuba, care este desemnat de Constituția cubaneză „forță superioară de conducere a societății și statului”. Așadar Castro va rămâne cel mai puternic om în stat, dar schimbarea președintelui e un semn clar că dominația fraților Fidel și apoi Raul, începută din 1959, începe să fie slăbită de factorul natural, biologic, de vârsta foarte înaintată a lui Raul Castro.

Faptul că familia Castro începe să lase conducerea Cubei, nu înseamnă că urmează să se schimbe ceva în felul în care va fi condusă țara, câtă vreme noul președinte a fost special ales și pregătit de Raul Castro, tocmai datorită atașamentului demonstrat față de dogmele comunismului cubanez. După alegeri, în primul său discurs, Miguel Diaz-Canel a declarat că politica externă a statului va rămâne neschimbată, că va lupta împotriva forțelor capitaliste care vor încerca să destabilizeze regimul comunist. Noul președinte a promis că „revoluția continuă” și „modelul socialist va fi perfecționat”.

Felul în care va perfecționa modelul socialist și în care va aduce nota lui personală este cumva previzibil: Diaz-Canel este cunoscut pentru protecția pe care a oferit-o unui club LGBT și pentru simpatia arătată grupurilor de homosexuali militanți, așadar se așteaptă ca așezat în noul post să le ofere acestora deschidere și protecție sporită la nivel național. Mișcarea prezintă câteva avantaje clare: va liniști cât de cât grupul gălăgios al homosexualilor refugiați în Statele Unite, nemulțumiți de politica statului cubanez față de ei, practic de prigoana comunistă, apoi va conduce revenirea la una din temele mari ale comunismului clasic – libertinajul promovat și aplicat în primii ani ai Uniunii Sovietice. În privința asta, omul nu e tocmai un pionier: Mariela Castro (fata lui Raul Castro), care conduce CENESEX (Centro Nacional de Educación Sexual), luptă de ceva vreme împotriva „homofobiei” și „transfobiei” în rândul societății cubaneze. Doar partidul și poliția politică mai pot discrimina ceea ce poartă numele de minorități sexuale. Membră în Adunarea Națională, ea a reușit să obțină permisiunea legală pentru operațiile de schimbare de sex, făcute gratis, în anul 2008.

Așadar Diaz-Canel va putea continua, din postul de președinte, politica lui Raul Castro si a fiicei acestuia – homosexualitate aprobată și subvenționată de stat, computere și telefoane mobile la liber (chiar dacă nu și le pot permite mulți), și mâncare pe cartelă…

Mâncarea pe cartelă e o tradiție comunistă de care Cuba nu s-a despărțit din anii ’60 până în zilele noastre, mâncarea fiind distribuită în baza unui program de raționalizare conceput de funcționarii statului. Libreta de Abastecimiento este actul în baza căruia cubanezii pot cumpără rațiile lunare de mâncare, dar și de cărbune, chibrituri, țigări… Până în 1991 se puteau cumpăra pe cartelă și jucăriile pentru copii, un copil având dreptul la trei jucării pe an. Apoi a urmat prăbușirea Uniunii Sovietice și statul cubanez nu și-a mai permis să se aprovizioneze cu jucării.

Raul Castro și-a exprimat speranța că noul președinte al țării va primi două mandate și va deveni succesorul său și la conducerea Partidului Comunist din Cuba, având convingerea că sub conducerea lui țara va continua să înainteze spre societatea comunistă visată de părinții fondatori ai comunismului.

Între țările care au felicitat Cuba au fost, cum era de așteptat, Rusia și China. Vladimir Putin l-a felicitat pe noul președinte, Miguel Diaz-Canel, dar i-a mulțumit și lui Raul Castro pentru anii de colaborare dintre Cuba și Rusia, iar președintele Xi Jinping a reafirmat prietenia dintre țara sa și Cuba și și-a exprimat interesul pentru întărirea relațiilor dintre cele două țări.

Din partea Departamentului de Stat al Statelor Unite, Heather Nauer a exprimat dezamăgirea țării sale și a numit alegerea noului președinte „nedemocratică„.

ACP