Într-un recent comentariu analistul geopolitic Peter Zeihan afirma că miza alegerilor de la noi este imensă, însă nu se referea în primul rând la preocupările românilor. Amintind de obsesia rușilor de a nu fi lipsiți de “apărare” din cauza geografiei zonei de stepă, Zeihan susține că amestecul rușilor in alegerile de la noi urmărește înaintarea către centrul Europei. Dacă România cade sub ruși, armata lui Putin nu va ajunge doar până la Carpați, ci până la Viena. Sud-estul NATO cade, Turcia si Grecia rămân izolate și situația se schimbă radical pentru toată lumea.
Lucrurile seamănă foarte mult cu ce s-a întâmplat în 1919, când ungurii sperau să recupereze pierderile teritoriale suferite pe frontul Primului Razboi Mondial, înainte ca acestea să fie confirmate prin tratatele de pace. Bela Kun (*) promisese că va reuși această recuperare de teritorii cu ajutorul lui Lenin. Deși Kun era un comunist fanatic (și instabil), a fost sprijinit de mulți aristocrați, intelectuali și de militari din fosta armată habsburgică. În aprilie 1919, Lenin a ordonat joncțiunea dintre trupele sale de la Est și Armata Roșie maghiară, crezând că această acțiune va fi scânteia ce va declanșa revoluția proletariatului la Viena, Berlin, în Europa și in întreaga lume. A fost un eșec lamentabil.
Astăzi, Viktor Orban, calul troian al lui Putin în UE, este sprijinit și el de floarea aristocrației creștine maghiare și de un mare număr de unguri. Nu contează câți dintre ei sunt realmente rusofili, ci că Budapesta este gata de aproape orice pentru Ungaria Mare.
Spre deosebire de 1919, când sârbii, polonezii și cehoslovacii au respins, alături de noi, planul Moscovei, acum Slovacia și Serbia sunt pioni ai Kremlinului, care face presiuni și asupra Bulgariei (și Austriei). Berlinul s-a redresat recent, însă nu a recuperat anii de pacifism și de dependență de gazul rusesc, în timp ce NATO se sforțează destul de greu să rămână unit și puternic.
1919, Familia regală a României, Maniu, Brătianu, Armata, poporul român și aliații noștri au înțeles pericolul cârdășiei dintre agresorul moscovit și un aventurier budapestan aflat la mâna rușilor. Ne-am apărat drepturile, cu sprijinul Franței (că nu intâmplător e supărat Simion pe Franța), și am contribuit la împiedicarea răspândirii bolșevismului.
Acest episod a confirmat neîncrederea noastră în ruși și a întărit orientarea europeană a țării, ce fusese stabilită la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, ca expresie a voinței românilor de a se elibera de agresiunile din Răsărit.
Nu au existat niciodată patrioți români rusofili Cei care au apărat cu adevărat suveranitatea țării, au fost totdeauna prooccidentali. Suveranismul lui Simion e doar “slugărnicism” față de Putin, cum bine spun cei de la “Bună, România!”
+ + +
(*) În timpul Primului Razboi Mondial, Bela Kun (1886-1938) a fost prizonier în Rusia. Acolo a pus bazele Partidului Comunist Maghiar, împreună cu alți prizonieri de război, conform unui tipar ce a devenit clasic în al Doilea Război Mondial. După ce contele Mihai Karolyi (1875-1955), președintele Ungariei, și-a dat demisia, în martie 1919, la Budapesta, s-a format un guvern de coaliție din comuniști și social-democrați. Ca orice comunist, Kun și-a înlăturat imediat partenerii de coaliție. Prin naționalizarea pământurilor a pierdut sprijinul țărănimii, iar burghezii și aristocrații l-au părăsit din cauza măsurilor de teroare luate împotriva lor.
Comuniștii lui Kun au promis ca garantează libertatea de exprimare și de întrunire, educație gratuită (sunt primii care au introdus educația sexuală la copii de școală primară), drepturi lingvistice și culturale pentru minorități, drept de vot de la 18 ani, cu excepția clerului, a „foștilor exploatatori” și a altora, etc. În iunie 1919, au proclamat dictatura proletariatului și au naționalizat întreprinderile și locuințele, transportul, băncile, instituțiile medicale și culturale și toate terenurile cu suprafață mai mare de 40,5 hectare. Au recurs la execuții sumare, decise de tribunale revoluționare, la rechiziționări de alimente de la țărani și la persecutii împotriva clerului. Regimul a fost unul de teroare sovietica și a fost privit în lumea civilizată ca o amenințare gravă. În acest context, Armata Roșie maghiară a atacat pozițiile românești, la 20 iulie 1919, act care a dus la riposta noastră încununată de succes și la binevenita eliberare a Budapestei.
