El Mundo, 21 mai 2013
Álvaro Vargas Llosa

În șocanta conversație dintre funcționarul spionajului cubanez, Aramis Palacios, și un foarte cunoscut câine de presă al chavismului, Mario Silva, răspândită prin Caracas de către opoziție, cel de-al doilea îi zice primului : „Suntem băgați într-o mare de rahat, cumetre”. Acum se înțelege mai bine sensul direct al importării celor 50 milioane de role de hârtie igienică.

Această înregistrare are o semnificație asemănătoare cu aceea pe care a avut-o, în septembrie 2000, în Peru, primul film în care seful spionajului, Vladimiro Montesinos, mituiește un politician și care puțin mai târziu a distrus regimul. Este un document care adâncește bisturiul în pântecele dictaturii și îi scoate măruntaiele la iveală.

Primul lucru pe care îl demonstrează este subordonarea față de Cuba, (de altfel, opoziția afirmă că agentul avea sarcina de a prelua raportul și de a-l transmite lui Raúl Castro). Subordonatul chavist raportează șefului cubanez ce se întâmplă. Concluzia este că totul e putred, demoralizarea se răspândește, lupta dintre facțiuni e feroce iar corupția atinge toate nivelurile Statului. Și că alegerile au fost orice, numai cinstite nu.

Se știa că Diosdado Cabello, Președintele Adunării Naționale, și acela care ar fi trebuit, conform Constituției, să îi urmeze lui Chávez, se află în conflict cu Maduro. Această conversație arată că Diosdado Cabello deține controlul total asupra milițiilor și o putere considerabilă de presiune asupra Ministrului Apărării. Se vorbește de o posibilă lovitură de Stat, ceea ce, în gura lui Silva, om din gruparea lui Maduro, sugerează că în bună parte din ceea ce face Președintele ilegitim în aceste zile se îndreaptă nu numai împotriva lui Capriles, ci împotriva rivalului său intern. Cabello are deasemenea în mâna lui o bună parte din servicile secrete venezuelene și poate de aceea Cuba manevrează un serviciu secret paralel, moștenit de la Chávez. Însuși Palacios îi amintește asta lui Silva, atunci când acesta îi spune că dacă Cuba se disociază, se prăbușește tot eșafodajul asistențialist al misiunilor, iar interlocutorul cubanez adaugă: „…Și serviciile secrete”.

Corupția este aproape ontologică. Pentru moment, Cabello și un anturaj vast de asociați scot dolari din țară cu nemiluita, motiv pentru care, afirmă Silva, există atâta presiune spre depreciere asupra monedei locale. Printre aceia care ajută la scoaterea ilegala a dolarilor din țară, sunt și oamenii de la Disip, poliția secretă.

O parte din conflict se dispută în Consiliul Național Electoral, instanța responsabilă pentru procesul electoral fraudulos. Silva spune că exista temerea că gruparea lui Cabello ar fi putut să modifice rezultatele în defavoarea lui Maduro, motiv pentru care a fost nevoie ca Maduro să iasă primul să anunțe o diferență de voturi în favoarea sa, suficientă pentru ca „victoria” să nu-i fie răsturnată.

Pericolul, din punctul de vedere al lui Maduro, nu a trecut, pentru că, așa cum explică Silva, Cabello și ai lui pot acum șă faciliteze opoziției strângerea de semnături pentru un referendum de revocare. Alte instanțe, cum ar fi televiziunea privată supusă guvernului, în special Venevisión, sunt menționate ca aliați de o loialitate îndoielnică pentru Maduro și ca spații în care sectoare disidente, care dialoghează cu opoziția, au o oarecare intrare. Concluzia este clară: „Maduro este obligat să-l pună pe Cabello cu spatele la zid”.

Silva, un om care toată viața a trecut drept un dur, mărturisește că îi e „foarte frică”. Simte că această criză economică poate dărâma guvernul și că dușmanii lui Maduro vor contribui la agravarea acestei crize: „Trebuie oprită scurgerea din țară a dolarilor, pe care îi scot oamenii noștri”. De ce este important acest lucru? Elementar: scurgerea de dolari provoacă o nouă devalorizare și reacția populară ar putea fi devastatoare. Din cauza asta Maduro nu poate permite ca rivalii săi să pună mâna pe PDVSA, gigantul petrolier și sursa de susținere a întregului aparat de putere. Silva confirmă că Rafael Ramírez, actualul șef al întreprinderii de stat, este o piesă cheie a strategiei lui Maduro. Dacă i-l doboară, dușmanii lui Maduro din interiorul puterii îi vor asfixia financiar guvernul.

Spre sfârșit, Silva, care mărturisește interlocutorului său ca poporul manifestă ostilitate pe stradă față familia lui, se dă singur de gol. Nu, de fapt, dă de gol 14 ani de chavism: „Obiectivul de omorât sunt eu pentru că eu știu prea mult rahat”.

Aceasta înregistrare este o radiografie minuțioasă și clară a Socialismului secolului XXI. Și are un inconfundabil aer de sfârșit de petrecere.

Redacția ILD mulțumește Corinei A. pentru traducerea articolului