Așadar… tinerii frumoși și educați, îndrăgiți de publiciști, și de coada cărora încercară să se agațe și ceva politicieni, tineri (indiferent de aberațiile anticapitaliste susținute și interesele servite, conștient ori nu), hipsterimea care și-a descoperit simțul civic la protestele din ianuarie 2012 (sponsorizate de USL, mediatizate de Felix și coordonate de tovarășii colonelului Dogaru) pentru a și-l amorți cu totul după ce l-a adus la putere pe Victor Ponta, cu toții ne cer să nu votăm la europarlamentare.

Ar fi forma supremă de protest. Ne vom arată dezgustul față de politicieni (de parcă le-ar păsa).

Să netezim astfel calea PSD.

Vom fi, desigur, mai bine reprezentați la Bruxelles de mândri români trimiși acolo în Parlamenul European de batalioanele disciplinate „Liviu Dragnea” – trupe de elită formate din alegători vii și morți și din moroi.

Poate intră și unul-doi condidati convinși (sincer sau nu) că un kaghebist care pozează la bustul gol (călăre pe un animal sau nu) ori de câte ori are ocazia este un apărător al familiei și al creștinătății.

Sponsorizarea generoasă a cercetărilor privind „cultura protestului în România” și a „taberelor de creație” pentru proteste cât mai originale a adus roade bogate, solid ancorate în minunata „lume nouă”: o lume fără gaze de șist ori energie nucleară, o lume fără E-uri, coca-cola, cartofi prăjiți ori cheesburger, o lume asexuată care glorifică arătările pe care strămoșii cei „închistați” le priveau cu uimire, contra-cost, doar la bâlci ori la circ, o lume fără ură și discriminări în care mielul va sta lângă lup, iar leul lângă căprioară, o lume guvernată de oameni, delfini, primate mari și mici pentru că și barierele dintre specii vor cădea, kaghebiștii se vor converti în vecinii dumneavoastră cei mai simpatici, Jirinovski și Rogozin se vor plimbă braț la braț cu Ponta și Antonescu pe Kiseleff, iar Putin va trăi dintr-o afacere cu castraveți ce va înflori în Dristor.

Dacă va doriți așa ceva sau credeți într.o lume de moș crăciuni în plină vară, puteți stă liniștiți acasă, ascultând îndemnul noii generații de „revoluționari de profesie” cu voie de la Stăpânire.

Dacă trăiți totuși în realitate, în această lume imperfectă, dar reală, cu bunele și relele ei, cu mulți policieni de nimic, dar și cu oameni politici care au arătat curaj, sau care, dincolo de limitele și greșelile lor au reușit să mai pună o ancoră solidă câte să țină România în civilizația occidentală, chiar merită să votați.