Deoarece trebuia să evoluăm şi noi de la acel faimos „românul s-a născut poet”, a ajuns un loc comun afirmaţia că tot românul se pricepe la fotbal şi la agricultură. Dar n-am auzit pe nimeni să susţină că a fi comentator sportiv la ziarul Cotidianul te califică automat şi pentru meseria delicată de analist politic cu tendinţe ambientaliste. Doar dacă – şi nici atunci foarte sigur – recomandarea sau suflul ideatic vin de la persoane de o anumită orientare: un Fidel, un Ilici rus, un Ilici român, un Mao… Daniel Spătaru a reuşit performanţa să utilizeze unele date ale raliului Dakar pentru a scrie o serie de articole contra guvernului francez – de pe poziţiile unui comentator politic stângist – sugerînd că ar fi ordonat suprimarea cursei din 2008. Pe scurt, iată care sunt o parte din obiecţiile mele la cele scrise de Daniel Spătaru în articolul Dakarul ucis din 7 ianuarie.
Se lansează ideea că suprimarea întrecerii din 2008 ar fi „o victimă colaterală” a războiului împotriva terorismului. Nu stimabile, terorismul islamic este cel care are acum la activ şi suprimarea acestei curse. Chiar tu o spui în articolul din ediţia online a Cotidianului din 4 ianuarie, sub titlul „Al-Qaeda a spulberat Raliul Dakar”.
Se foloseşte termenul de „tradiţionale ameninţări” amestecând diversele istorii în care au fost implicate triburi de tuaregi, islamişti algerieni sau elemente ale Frontului Polisario, pentru a face mai puţin credibilă ameninţarea reală a grupului Ramura Al-Qaeda din Maghreb, grup ce se pare că a suprimat o întreagă familie de francezi pe data de 24 decembrie 2007 în Mauritania.
Se susţine că serviciile de informaţii franceze ar fi invocat ameninţări teroriste care „nu ar fi fost confirmate de realităţile din teren”. Cei patru francezi şi cei doi soldaţi din Mauritania ucişi la sfârşitul lunii decembrie 2007 nu sunt suficienţi pentru „analistul” Spătaru? Oare indignarea lui Daniel Spătaru cu privire la anularea cursei provine din faptul că preşedintele Franţei, Sarkozy, este pro-american? Am spus mai înainte că Daniel Spataru face afirmaţii stângiste. Argumentez prin sublinierea pe care o face cu privire la trecutul de colonie franceză al Mauritaniei, precum şi sublinierile privind lipsa de interes faţă de pierderile ţărilor prin care trecea traseul.
Se insinuează că guvernul Franţei „s-ar afla în spatele acestei manevre”, exprimare năucitoare când ministrul Afacerilor Externe Bernard Kouchner s-a exprimat categoric în sensul sfătuirii francezilor de a nu intra în Mauritania. Nu au fost manevre de culise ale guvernului francez, au fost acţiuni deschise ale unui guvern responsabil.
S-ar părea că autorului îi surâde totuşi ideea suspendării cursei pe motiv că ar ameninţa mediul înconjurător deşi s-a demonstrat – vezi Wikipedia – că afirmaţiile ambientaliştilor cu privire la acest raliu erau mult exagerate.
Citind articolul nu poţi să nu fi indignat de existenţa acestui raliu unde sunt ucişi copii nevinovaţi (din ţări africane musulmane). De parcă întregi legiuni de ne-africani (europeni majoritatea, implicit creştini) participau la aceste intreceri ca să omoare copii. Într-un alt articol „Dakarul, în pericol de moarte”, apărut tot pe 7 ianuarie 2008 în Cotidianul, Daniel Spătaru face afirmaţia că au fost ucişi circa 50 de persoane în timpul desfăşurării curselor. Dar autorul „uită” că marea majoritate a celor decedaţi au fost piloţi de curse şi membri ai diverselor echipe logistice. Din păcate au fost şi copii, 8 la număr cu totul (din 1978 până în 2007) care au murit nu pentru că ar fi fost hăituiţi de participanţii la întreceri, ci pentru că autorităţile ţărilor respective (dar şi organizatorii) nu au luat toate măsurile ca să împiedice unele accidente, în special traversări ale pistelor de întrecere.
Daniel Spătaru se dezvăluie a fi şi un talentat strateg anti-terorist. Minimalizând pericolul Al-Qaeda, dă cu tifla tuturor experţilor spunând că ar fi suficiente câteva „elicoptere care să patruleze de-a lungul parcursului” secondate de „echipe de poliţişti care să controleze satele de pe traseu”. Mă mir că nu i s-a oferit autorului un post de conducere pe teatrele de operaţiuni militare din zonele calde ale înfruntarilor armate, prin Cecenia, Darfur, Irak chiar.
Iată că s-a împlinit visul de aur al fidelilor, ilicilor şi maoiştilor: omul multilateral dezvoltat, cu conştiinţă vie şi orizonturi largi, cotidianistul de omenie ambientalist. Numele lui: Daniel Spătaru.
