Fenomenul este bine cunoscut: cele mai importante posturi TV de știri sunt alocate câtorva partide, de la care primesc mulți bani. Asta în sine nu ar fi o problemă, partidele fac ce vor cu banii lor. Dar acești bani sunt de la buget, destinați, printr-o lege strâmbă, pentru finanțarea partidelor politice parlamentare! Sunt banii noștri, ai tuturor! Nu mi se pare corect ca propaganda partinică să fie făcută (doar pentru unele partide, cele parlamentare; și acolo, cu mari diferențe între ele!) din bani publici. Pentru că, poate nu știți asta, exact așa este!  

Cine împarte parte-și face! O lege făcută special pentru cei puternici

Finanțarea partidelor din bani publici a fost prezentată ca o idee bună atunci când prin Legea nr. 334/2006 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (republicată, text în vigoare de la 21 ianuarie 2018) s-a motivat că ar înlătura finanțările ascunse oferite partidelor de persoane sau instituții cu intenții obscure. Fiecare partid parlamentar urma să primească suma necesară pentru o funcționare normală, astfel încât să nu mai fie tentat să accepte donații obscure. Desigur, fiecare sumă cheltuită din banii publici urma să fie justificată la sfârșitul campaniei, putând fi controlată de instituțiile abilitate să verifice cheltuirea banilor publici.

Eu aș fi zis că cel mai corect ar fi ca TOATE partidele participante la alegeri (sau niciunul!) să primească o sumă modică, necesară pentru a acoperi exclusiv cheltuieli de funcționare. După alegeri, cele care n-au reușit să intre în Parlament sau nu au obținut nici un post de primar sau consilier de orice fel, să fie obligate să returneze acea sumă (care, oricum, nu ar fi fost foarte mare). Dacă un partid are mulți membri, el e capabil să-și plătească cheltuielile suplimentare de funcționare (care apar prin corelare cu mărimea partidului) din cotizații, cum e normal. Sigur că acestei idei i se pot aduce amendamente. Eventual, chiar prin abrogarea totală a unei legi de finanțare a partidelor politice!

Din păcate, partidele parlamentare au gândit un sistem prin care ele să aibă mereu sume foarte mari de la buget, iar alte partide, nou înființate să nu aibă nicio șansă. Și cum legile se aprobă în Parlament, sumele acestea au crescut enorm în ultimii ani. 

În figura de mai jos (extrasă din articolul https://romania.europalibera.org/a/partide-bogate-bani-in-conturi/31686920.html) putem vedea că între 2009 și 2016 subvențiile pentru toate partidele parlamentare erau de cca 5-6 milioane de lei (deși 2012 fusese an electoral!). Alegerile din 2016 au dus la o dominație totală a PSD, care câștigat 45% din voturi. Pe locul al doilea, la mare distanță, PNL, cu 20%, apoi USR cu 9%. În aceste condiții, în primii doi ani de putere cvasi-absolută, PSD-ul lui Liviu Dragnea a dublat în fiecare an subvențiile partidelor. Apoi, în 2019, subvenția a crescut de aproape 6 ori față de 2018, ajungând să fie de mai mult de 41 de ori mai mare ca în 2012! Același nivel a fost păstrat și în 2020. 

Dacă adăugăm și „amănuntul” că sumele necheltuite într-un an nu se întorc la bugetul statului, cum ar fi normal, ci se reportează pentru anul următor, înțelegem ce jaf din bani publici se face în acești ani!

Să completăm acum graficul din figură cu subvențiile acordate în 2022 și 2023 pentru toate partidele parlamentare. Ele sunt la același nivel uriaș: 256, respectiv 258 milioane de lei, bani împărțiți după aceleași criterii. 

Lupta electorală este incorectă!

Această situație are urmări grave: partidele nu pornesc la startul alegerilor din 2024 de la aceeași linie. Dacă ne închipuim campania electorală ca pe o cursă de 100 m plat și luăm în considerare aportul televiziunilor, PSD pleacă de la aproximativ 40 m de linia de sosire, PNL, de la 70 m, celelalte trei partide parlamentare, de la 80-90 m, iar restul, cele neparlamentare, de la suta de metri ”oficială”. Cum să pretinzi că acea cursă electorală este corectă (al doilea principiu de bază al legii nr. 334 din 2006 este cel al egalității de șanse; pus în bătaie de joc, se pare), dacă mijloacele de luptă, puse la dispoziție din banii noștri, ai tuturor, sunt atât de disproporționate?

Iar la alegerile locale se adaugă o altă mizerie, mai veche, care modifică șansele candidaților: alegerea primarilor dintr-un singur tur. În 90% din cazuri, primarul în funcție va fi reales, chiar dacă, uneori, cu doar 10-12% dintre alegători! Sistemul este pervers și nu se renunță la el tot din cauza monopolului parlamentar al partidelor „mari”. Mă întreb, dacă facem așa la alegerea primarilor, de ce nu facem la fel și la alegerea președintelui României? Ei, aici parcă nu le mai convine tuturor! O spun doar pentru a arăta cât de greșită e alegerea primarilor într-un singur tur. Poate acum e mai clar!

Cazul PSD

Mai multe articole apărute în presa independentă au analizat cazul PSD, partidul cu cea mai mare subvenție din bani publici. În esență, problemele cel mai importante sunt următoarele:

• PSD a primit în ultimii trei ani peste 75 de milioane de euro, subvenție din bani publici! Reamintesc că banii se adună de la an la an, deci suma disponibilă pentru a fi cheltuită în campania electorală 2024 devine uriașă!
• PSD refuză să dea curs solicitării unor jurnaliști de a scoate la iveală contractele cu posturile TV. Într-un dispreț total pentru lege, acest partid face asta chiar dacă a pierdut procese în care decizia instanței a fost să facă publice aceste sume și pe destinatarii lor.
• În schimb, guvernul Ciolacu vrea să oblige ONG-urile să raporteze detaliat de unde au primit finanțări și sponzorizări.

De ce face PSD asta? Răspunsul l-a dat acum câțiva ani un politician PSD: „Pentru că putem!” 

Efectele perverse produse de aservirea televiziunilor

De regulă, cele mai importante televiziuni de știri au o serie de telespectatori fideli, care nu urmăresc alte posturi, adică se informează 100% de la o singură sursă. Dacă această sursă e de fapt una de dezinformare, telespectatori sunt captivi ai știrilor și comentariilor (multe dintre ele, false) oferite de postul respectiv. Sigur, avem Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), dar … el este constitui tot pe votul Parlamentului. Deci e puternic polarizat!  

De fapt, cum foarte bine spune Alexandru Gussi, „Sentimentul dominant al celor care conduc statul român e că pot manipula masele prin mass-media dependente economic”. 

Iar fenomenul de manipulare prin televiziune, pe bani publici, se dezvoltă. Mai nou, există primării care plătesc sume uriașe pentru publicitate TOT din bani publici! Un articol dezvăluie că primarul sectorului 3, Liviu Negoiță, plătește pentru publicitate 6 milioane de euro unei firme înființate chiar de el în 2017, contract atribuit fără licitație! Această firmă este de fapt un intermediar, care dă apoi banii ziarelor și posturilor TV prietene!  

Cine controlează pe cine?

Vă veți întreba cum sunt posibile astfel de lucruri, când există atâtea organisme care sunt create exact pentru a controla modul cum sunt cheltuiți banii publici. Organismele există, dar, precum în cazul CNA, ele au în componență membri votați în parlament, deci de cei care ar trebui să fie controlați. 

Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) era condusă pe vremea lui Liviu Dragnea de Constantin Mitulețu-Buică. În 2021, acesta a fost dovedit că și-a plagiat doctoratul și i s-a retras titlul. Totuși, a rămas în funcție. Mai nou, s-a aflat că-și angajase cumnata la AEP. A fost, în fine, demis, dar … numit, de necrezut!, secretar general al aceleiași instituții! În locul lui, pe 28 martie 2023, a venit pe funcția de președinte Toni Greblă, care era prefect al Bucureștiului. Deci dl. Mitulețu-Buică e tot la butoane, probabil pentru că a făcut bine ce a făcut. Bine pentru cine?

Cea mai importantă instituție de control financiar, Curtea de Conturi, îl are ca președinte, din 15 octombrie 2017, pe Mihai Busuioc. El este un fost subofițer de poliție, cu Dreptul făcut la privat, dar, pe de altă parte, un vechi pesedist, apropiat de Liviu Dragnea. Mai e ceva de adăugat?

Încheiere

E momentul să fac o constatare. Ni se spune că nu sunt bani suficienți la buget, dar nimeni dintre parlamentari nu propune micșorarea sau anularea subvențiilor pentru partide! De ce? 

Cumva, se repetă situația din perioada alegerilor din 20 mai 1990, când exista un singur post de televiziune (acum, sunt multe, dar teribil de asemănătoare) și doar câteva ziare, între care unul singur „de opoziție”, „România liberă”. Dacă mă gândesc că cele două partide care guvernează astăzi sunt de fapt două bucăți ale fostului FSN (la PSD, e limpede, iar PNL e, de fapt, mai mult PDL, adică PD), mă întreb de ce alianța lor nu s-ar putea numi direct FSN, nu BD (Blocul Democratic), cum se pare că ar dori s-o intituleze. Mai ales că BD trimite direct la BPD (Blocul Partidelor Democrate), acea alianță în care se ascunsese PCR la alegerile din 1946, având drept semn electoral soarele. 

Fiindcă veni vorba de acele alegeri, cu rezultate inversate de comuniști, citez câteva rânduri dintr-un articol al lui N. Carandino („Dreptatea”, 19 noiembrie 1946): „Toţi pereţii sunt plini de afişele guvernului; posturile de radio nu contenesc să preamărească „soarele” şi oamenii lui. Iar presa oficială sau semioficială, cu mare lux de hârtie, răspândeşte până în cele mai depărtate colţuri vestea „popularităţii”… impopularilor. Metoda nu este oare cea nazistă?” Fără comentarii!

Dar să încheiem cu două știri care ne dau speranțe.

1. Uniunea Europeană intenționează să propună o lege prin care trusturile de presă să fie obligate „să publice identitatea proprietarilor lor, precum și a celor din partea cărora primesc publicitate instituțională sau susținere publică”. Poate așa!
2. Pe de altă parte, mai mulți cetățeni români au înțeles cât de profund nocivă este finanțarea din bani publici a partidelor politice si au inițiat o petiție în acest sens. Am semnat-o și îi sfătuiesc să o facă și pe cei care aveau aceeași părere sau, poate, au fost convinși de textul meu. Iată unde: https://www.petitieonline.com/stop_finantarii_partidelor_politice_din_bani_publici