A trecut cam mult de la ultimele articole dedicate centrului religios al lumii musulmane*, aşa că după o pauză neaşteptat de lungă revenim în Regatul Magic al Mutaween. Profit de o recomandare primită de la un prieten pentru a readuce în discuţie minunata lume wahabistă din vecinatatea relativ apropiată: una bucată interviu de senzaţie cu un călău saudit. Atenţie! Nu orice călău saudit, ci cel mai faimos gâde din Arabia Saudită, mult-stimatul Abdallah Bin Sa’id Al-Bishi.
O diferenţă de nuanţă. Spre deosebire de Europa Evului Mediu unde călăul era un marginalizat, Arabia Saudită îl transformă pe omologul lui modern într-un fel de vedetă TV. The executioner dă interviuri, vorbeşte despre începuturile sale, împărtăşeşte profesionist câteva din secretele meseriei, cu calm explică de ce aşa şi nu altfel, totul pentru televiziuni cu tehnologie de secol XXI care emit într-o ţară cu apucături din altă epocă**.
Trebuie reamintit că sistemul judiciar din Arabia Saudită este bazat pe legea islamică Sharia, revelată de Allah profetului Mahommed. Sharia este un sistem total, stabilind reguli pentru toate domeniile vieţii umane. Din acest sistem complex nu pot să lipsească pedepsele corporale: biciuirea celor care beau alcool sau care se fac vinovati de promiscuitate, tăiatul mâinii sau al piciorului hoţilor, crucificarea jefuitorilor, lapidarea femeii infidele, executarea apostaţilor şi a homosexualilor şi alte asemenea soluţii mahomedane.
Acesta este mediul în care evoluează cu virtuozitate demnă de invidiat cel mai faimos călău saudit, Abdallah Bin Sa’id Al-Bishi.
Acum că am ajuns la sfârşitul scurtei noastre călătorii prin media saudită, nu-i aşa că vreţi un autograf din partea maestrului Abdallah? Ori măcar o poză cu „Sultanul”. Haideţi, oameni, pentru copii! Gândiţi-vă la ăia micii! 
Notă: Interviul poate fi găsit în formă scrisă la această adresă.
* Sf. Valentin în Regatul Magic şi Ierusalim, ai primit o scrisoare din Riad.
** Este adevărat, în lumea musulmană timpul se scurge altfel ???? , Dar Al Islam aflându-se în anul 1429. Calendarul islamic are ca moment zero Hegira, fuga profetului de la Mecca spre Medina din anul 622, iar anul islamic are aproximativ 354 de zile.
6 Comments
Cosmin Cărbunaru
1 November 2008Sistemul judiciar din Arabia Saudita, bazat pe Sharia, este mai crud decat cel din Iran, incalcand drepturile omului zilnic. Totusi, am observat ca putini cunosc acest lucru, dand exemplu flagrant de incalcarea drepturilor omului doar Iranul.( dintre tarile musulmane)
Dan Selaru
1 November 2008Traim in lumi diferite. Ingenuitatea si curiozitatea copilareasca in intrebari m-a lasat cu gura cascata. Parca discutau cu un instalator care le spunea mici trucuri din meseria lui. Trebuie sa facem fuziunea aia cat mai repede si sa-i lasam in plata Domnului.
Israelianca
1 November 2008Un om absolut normal. Se scoala de dimineata, se roaga, maninca. Micul dejun ii este pregatit – de nevasta, fiice sau servitori. Perfect normal. Apoi vine masina de politie sa-l duca la lucru. Cine nu-si doreste duba politiei in fata casei? Ajunge la lucru. E un lucru ca oricare altul. Doctorii nu taie si ei miini si picioare? Asa si el, taie si el cinci capete, doua miini si un picior. Foarte normal. Termina lucrul, se duce acasa, ii mai face un copil nevestii/sau nevestelor (daca a primit dezlegare), isi pregateste fiul in vederea preluarii „meseriei”. Intre timp s-a mai rugat de citeva ori. A mincat si a baut cafea. Probabil a tras un pic si din narghila. Si-a batut fetele care nu vor sa poarte abaya, de preferinta neagra si specially designed sa le reflecte personalitatea, adica se vad numai ochii, sau se vede si un pic din fata (dar fere Doamne sa se vada un pic de breton sau de par, ca atunci musulmanul care se respecta chiar ca isi pierde controlul si recurge obligatoriu la viol, asta a propos de scrisoarea unei fete revoltate din Regatul Magic „Ierusalim, ai primit o scrisoare din Riad”). Isi mai bate si nevasta/nevestele daca ii ies din vorba, dar asa cu grija, conform instructiunilor de pe net sau de la youtube. Inainte de culcare se uita cu toata familia la un serial sau film in care evreii prind un copil musulman si etc.
Ce nu vezi aici normal, Allah be praised? Pe onoarea mea, nu te-nteleg.
Acum in treacat fie spus, englezii, care erau specialisti in decapitari si alte modalitati de executie, vezi Braveheart, au dat rateu cu executia Mariei Stuart si a lui Essex. Capetele lor n-au cazut din prima lovitura. Deci hai sa zicem ca milostivul Abdallah Bin Sa’id Al-Bishi are macar grija sa-i trimita pe lumea cealalta dintr-o singura lovitura. In special pe prietenii sai. Adevarat Allah be praised. Este un om care isi respecta misiunea in viata si meseria. Vorba ceea – meseria bratara de aur.
Nu puteai sa astepti cu publicarea pina miine? Nu ti-am explicat ieri ce facem noi vineri si simbata? (Wink, wink!!!)
Panseluta
1 November 2008Isreaelianca:
Se pare ca un olandez a fost campion calau in secolul 16.
Wikipedia despre calai:
http://en.wikipedia.org/wiki/Executioner
Ce mi se pare interesant e ostracismul asociat meseriei in mai toate societatile. in afara zonei musulmane.
Wikipedia speculeaza ca in America de Nord profesia nu e la fel de ostracizata din cauza anonimatului calaului si din cauza raritatii evenimentului.
Nu cred ca e asa.
1. Pedeapsa cu moartea in SUA e administrata la capatul unui sistem elaborat, care dureaza decenii, in care toate apelurile posibile, garantate de lege, au fost consumate, gratierea nu a fost acordata, si actul apare ca finalizarea procesului justitiar. Americanii cred profund in ceea ce se numeste aici „due process”, consfiintit prin Constitutie, chiar daca procesul se dovedeste, uneori, strimb. Pedeapsa cu moartea fiind legala, executia e doar completarea, oricit de regretabila, a numeroaselor acte de decizie luate de cetateni de rind si ofiteri ai justitiei.
2. „Calaii” moderni americani nu sunt anonimi in sensul calaului cu masca pe fata din romanele lui Dumas. Sunt persoane din sistemul „death row” din inchisori care apasa pe un buton ca sa trimita electrictate la scaun sau pompeaza substante letale in vinele condamnatului. Nu am cum sa stiu care sunt emotiile lor, dar banuiesc ca ei se gindesc ca sunt doar executori finali ai actului de justitie. Cind actul a trecut, de regula, de la cetatenii din juriul initial la Curtea Suprema, timp de 20+ de ani, el are incredere in parcursul asta si in deciziile care au fost luate.
3. Ce se intimpla cind injectia letala e contestata de militantii impotriva pedepsei cu moartea ca „cruel and unusual punishment” (interzisa de Constitutie) si specialisti anestezisti trebuie adusi de dinafara ca sa asigure ca dozele de narcotice/paralizatoare functioneaza bine, si condamnatul nu simte nimic??
E cazul unui tip care a violat si casapit (detaliile sunt dincolo de „oribil”) o fata in California, un caz de la inchisoarea San Quentin pe care se intimpla sa-l stiu mai bine decit as vrea. Avocatii au incercat sa amine executia monstrului invocind Amendamentul 8 al Constitutiei care interzice „cruel and unusual punishment” (care, pe vremea aia, insemna tot felul de omoruri in stil feudal).
http://www.usatoday.com/news/n…..ales_x.htm
http://www.hivewiki.com/Do_Dea…..nt_Doctors
http://www.npr.org/templates/s…..Id=5230541
Curtea Suprema a SUA a decis in aprilie anul asta– slava domnului–ca injectia letala nu e acoperita de Amendamentul 8:
http://www.npr.org/templates/s…..d=89680763
Sigur ca ramine intrebarea daca un cadru medical e liber, profesional, sa asiste la moartea unui om.
Ramine si intrebarea ce e „cruel and unusual punishment” in zilele noastre, cind un glontz bine tintit te duce pe lumea cealalta mai sigur si mai fara durere decit scaunul electric.
Ramine si intrebarea ce inseamna „cruel” , si de ce trebuie evitata o durere de citeva secunde cind criminalul a fost dovedit a-si supus victima unor dureri dincolo de imaginatie? O agonie dincolo de cosmar?
Eu sunt si pentru justitie, dar si pentru retributie–pe care unii o interpreteaza, idiot, ca „razbunare”.
israelianca
1 November 2008Panseluta, sper ca nu ti-a scapat sarcasmul din comentariul meu.
Panseluta
1 November 2008Isreaelianca:
Nu mi-a scapat deloc, dar m-am lasat sedusa de ramificatiile „serioase” ale comentariului tau cind mi-am amintit cazul din California.