Una din consecinţele victoriei lui Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale este şi nevoia de claritate a mesajelor pentru viitor pe care le aşteaptă electoratul de la principalele partide politice româneşti. Mircea Geoană nu a pierdut pentru că nu a avut o susţinere politică largă din partea coaliţiei anti, el a pierdut deoarece a fost simţit ca prea slab, confuz şi permisiv pentru legături dubioase. Un lider al stângii progresiste nu poate să viziteze pe oricine, el este purtătorul de mesaj al activiştilor săi de partid care se duc la oamenii săraci şi le spun că şeful PSD se luptă pentru ei, că le va ridica nivelul de trai prin justiţie socială făcând presiuni asupra celor care au bani, asupra capitaliştilor. Dar când te duci la miezul nopţii cu gulerul ridicat de la palton să-l vezi pe magul ingineriilor financiare de tip piramidal, să nu te aştepţi că vei fi votat cu entuziasm de acei oameni pentru care politica se face doar în cadru legal.
Cei mai gălăgioşi în a cere o revizuire a politicii partidului sunt chiar PSD-istii de frunte, cazul lui Adrian Severin fiind emblematic pentru perioada curentă. Într-un articol recent din Jurnalul Naţional el susţine că este nevoie de mai mult decât de o schimbare de persoană la vârful partidului pentru o reaşezare politică majoră şi că este poate momentul unui mesaj fără dubii către electoratul de stânga. Articolul Vasele comunicante ale schimbării susţine că PD-L este un lider fără partid, că PSD este un partid fără lider şi că PNL este un cvasipartid dominat de o elită în spatele căreia se află un electorat instabil. Severin spune că echilibrul dintre cele trei partide fruntaşe se poate modifica substanţial în cazul alegerii unei alte conduceri a PSD, o conducere care are sarcina să aducă un număr de clarificări din punct de vedere ideologic. Articolul lui Adrian Severin din Jurnalul Naţional se găseşte şi pe pagina de internet a publicaţiei bucureştene în limba engleză Nine O’Clock, cu ciudăţenia că la început are în plus şi aceste două scurte dar importante paragrafe:
Un lucru bizar referitor la politica românească de astăzi este dezechilibrul dintre categoria de greutate politică a partidelor şi rolul social atribuit lor de un electorat confuz. PD-L a devenit principalul partid conducător deşi era considerat că un partid de ajustare (un partid minoritar util pentru a completă o majoritate). Capabil să funcţioneze ca un partid de clasa a doua, PNL a fost principalul actor al guvernării iar acum este protagonistul opoziţiei (în termenii dinamismului şi iniţiativei stategice).
Dimpotrivă, organizat ca un partid de clasa întâi, PSD este acum a doua forţă politică importantă a opoziţiei. Concluzia este că toate marile partide au o misiune de realizat, care poate fi ori sub, ori peste nivelul lor. Unele partide şi-au depăşit limitele naturale, în timp ce altele sunt utilizate sub potenţial.
Mircea Geoană şi competitorii săi din PSD au convocat forurile de conducere şi se pregătesc de alegeri, PNL se grăbeşte încet – probabil că aşteaptă mişcările celorlalţi actori – de alegeri în martie, iar PD-L a intrat cu greu într-o fază de definire ideologică ca urmare a tranziţiei dinspre aproape uitatul trecut social-democrat din era Roman. Această tranziţie dinspre social-democraţie către o ideologie creştin-democrată (Frunzăverde) sau liberală potenţată de tradiţie (Stoica) va conduce şi la o reaşezare în ierarhia liderilor PD-L. Cineva va trebui să răspundă şi la întrebarea dacă mai multe greşeli de acelaşi tip au fost determinate de lipsa sau de confuzia valorilor ideologice. PD-L va pierde dacă va lăsa iniţiativă clarificării ideologice doar în ograda PSD, social-democraţii putând să se mobilizeze mai bine în teritoriu şi să creeze acea atmosferă şi masă critică necesară atragerii interesului tinerilor şi a intelectualităţii. Un partid poate să crească în umbra unui mare lider, dar un mare partid are nevoie pentru viitor de valori ale aceluiaşi crez. Până la viitoarele alegeri locale şi parlamentare sunt mai puţin de trei ani dar în competiţia cu PSD şi PNL, PD-L pleacă de pe poziţia neclarităţii ideologice. PSD îşi are ideologia social-democrată dar vrea un alt tip de mesaj, PNL se agată de un nume mare în trecut şi de un cuvânt la modă, dar PD-L pleacă din poziţia a treia în lupta pentru clarificare. De aceea, este în interesul său să producă cea mai semnificativă schimbare de atitudine faţă de asumarea identităţii ideologice şi nu se poate imagina un PD-L cu viitor „în limite naturale” fără Vasile Stoica, Sever Voinescu, Monica Macovei sau Cristian Preda.
Nu este de vină electoratul pentru adâncirea lipsei de interes faţă de alegeri şi faţă de politică. Liderii partidelor se bazează mai mult pe şarmul personal şi pe maşinăria de partid şi pentru că nu au fost fie interesaţi fie capabili să aducă în discuţie principiile politice în numele cărora acţionează sau ar trebui să o facă. Dar amendarea confuziei şi superficialităţii este foarte uşoară la urna de vot, deoarece acolo nu se aplică principiul vaselor comunicante.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
21 Comments
Laura
1 February 2010„Liderii partidelor se bazează mai mult pe şarmul personal şi pe maşinăria de partid”. Cam aici sunt toate partidele, niciunul nebeneficiind de un lider capabil să impună o doctrină viabilă şi GRUPUL de oameni capabili s-o susţină, cu inteligenţă şi rafinament, cu deschidere către valorile umaniste contemporane.
Cu menţionarea „filoPNL-ismului”, personal, încep să cred că nici măcar istorica-i de/venire nu mai salvează PNL-ul, mai ales din cauza ultimelor manevre şi maşinaţiuni cu iz paranoic (fără o dezvoltare logică şi legică a motivării hotărârilor şi cotiturilor politice, mai mult decât aproximative).
Problemele insurmontabile ale politichiei româneşti contemporane cred că stau, aşa cum şi dvs. aţi menţionat în fraza pe care eu am citat-o din articol, în lipsa fondului, la nivel doctrinar, şi în incapacitatea corpusului de partid de a promova politici consecvente, cu reală capacitate de implementare în viaţa socială, de abordare a omului real.
Imperialistu'
1 February 2010Ar fi bine ca aceasta clarificare sa aiba loc cat mai devreme pentru a ne putea da seama, cat de cat, in ce apa se va scalda partidul in viitor. Chiar daca nu se pune prea mult pret pe doctrina, ma astept ca in viitor aceasta atitudine sa lase loc unei preocupari pentru politica autentica. Din pacate, nu sunt incantat de nici una dintre caile care se afla in lupta: liberalismul e problematic, iar crestin-democratia imi miroase a struto-camila.
Horia C.
1 February 2010Nu ni se dovedeste decat ceea ce stiam cu totii deja: conservatorii sunt o minoritate peste tot. Iar cand ne referim la conservatorii culturali, iar nu la cei economici, acestia sunt o nisa a minoritatii respective.
Cat despre PD-L si alti demoni politici, cred ca ne-am lamurit cu totii ca in Romania nu exista o dreapta politica veritabila (dupa cum nu exista niciunde, momentan). E de mirare la cei din PD-L ca au pornit de la comunism FSN-ist, trecand prin social-democratie a la Roman si au aterizat intr-un bizar populism cu accente „crestin-democrate”. Putem cere mai mult? Avem de unde cere mai mult?
Imperialistu'
1 February 2010Horia, dar nici nu ne-am facut iluzii cu privire la dreapta romaneasca, spre deosebire de unii asa-zisi conservatori locali care s-au aruncat cu arme cu tot in tabara dreptei liberale („dreapta liberala”… iti dai seama) – il recunosti, desigur, pe maestrul Bogdan Duca si isteriile sale de campanie. Din pacate, nu prea avem ce le cere acestor oameni L, personaje care nu pot face trecerea la politica bazata pe substanta; iar cum fortele care se afla momentan in competitie nu sunt nici ele cu totul grozave… ramane cum am stabilit: suntem o minoritate si inca una mult prea eterogena si dezbinata.
Horia C.
1 February 2010Stii parerea mea despre liberalism. Probabil ca sunt eu un „reactionar”, insa pentru mine liberalismul ramane acea dementa stangista care a zdrobit fundamentul valorilor europene odata cu Revolutia Franceza. Animat de determinism economic (fie el si capitalist), de un universalism maladiv, de un individualism ce tinde sa arunce comunitatea organica in disolutie, liberalismul pare – de foarte multe ori – doar ca o contra-pondere a socialismului, insa o contra-pondere ce asigura echilibrul intern al unui unic sistem: modernitatea. Pe cand conservatorii sunt dincolo de aceasta falsa dihotomie … sau cel putin asa imi doresc eu sa cred ????
emil
1 February 2010Horia, Imperialistu’… exista vreun partid libertarian in Romania? … sint curios.
PS
De ce intreb. Din ce observ pe net (desigur, impresie subiectiva) libertarianismul pare a avea mai multi aderenti.
Horia C.
1 February 2010Nu exista nici macar o miscare libertariana in Romania. Si nu imi pare tare rau. Am vazut cum in miscarea paleocon, conservatorii traditionali au ajuns sa fie sufocati de-a dreptul de libertarieni. Acestia din urma au mutat – in mod dureros – accentul de pe dimensiunea cultural-politica pe cea economica, alunecand de multe ori intr-un economism la fel de pagubos precum cel socialist. Cand totul devine economie si totul este judecat din prisma economiei, ramane prea putin loc pentru o apreciere cu adevarat conservatoare.
emil
1 February 2010Hm… stiu ca avem Institul von Mises Romania. Deci exista un think-tank libertarian. Acuma, mi-as fi imaginat ca asa ceva ar trebui sa genereze o oarece „miscare”. La „Liberalism.ro” orientarea pare a fi libertariana (cel putin pe vremea 2007-2008) cind citeam postarile de pe forum.
Hai sa mergem mai departe. Exista un think-tank conservator? O asociatie locala de care stii? Un club studentesc conservator? (macar in titultura/intentii)
PS
Cum ai observat „sufocarea”? Iar, curios… ai observat pe net, din discutii personale, alte contacte? (te descos putin pt ca stii, sint departe de Ro)
Horia C.
1 February 2010Mie, personal, Institutul von Mises Romania mi se pare mai degraba o filiala ce se ocupa cu traduceri si adaptari din cadrul proiectului-mama, decat un think-tank romanesc de sine statator. Iarasi, diversele site-uri cu orientari libertariene sunt niste nise infime, deocamdata incapabile sa genereze „miscari”. Din cate imi dau eu seama, in Romania actuala – si in Europa actuala – libertarianismul are putine sanse de a se transforma intr-o miscare ampla, cu priza la public. Sufera de ermeticism in ceea ce priveste teoriile economice, ii lipseste o viziune „comunitara” (e un termen impropriu, dar pt. a fi mai clar voi sublinia ca ma refer la notiunea de comunitate in sensul „plutoanelor sociale” a la Edmund Burke) si nu are – de fapt – nici o miza politica reala, ci doar una economica.
Anumite directii si grupuri conservatoare par a se coagula, indiferent ca vorbim de traditionalism conservator, de paleoconservatorism adaptat local (a se vedea Mircea Platon si Ovidiu Hurduzeu), fie de un conservatorism mai modernist (gen Mihail Neamtu, Radu Carp, Sever Voinescu etc.). Site-uri cu tenta conservatoare exista si ele. Voi sunteti unul dintre ele. Noi incercam sa fim. Intentii exista. Totusi, nici cu privire la nasterea unei „miscari” conservatoare nu am asteptari prea mari, in viitorul apropiat. Eventual cateva voci singulare apartinand arealului conservator care ar putea avea rezonanta publica.
Cat despre conflictul intern – pe cale de a se accentua – intre conservatorii traditionali si libertarieni, in cadrul miscarii paleocon, am aflat si din surse directe, implicate in fenomen, din carti, reviste si – cel mai important – deductia proprie ca idealul conservator este in mod esential diferit de cel libertarian, cele doua putand coexista doar circumstantial. In acest sens, mi se pare elucidant articolul lui Carnacchio: http://www.umich.edu/~mrev/arc…..99/pg6.htm
Horia C.
1 February 2010P.S.: Ia trage un ochi la Revista Verso; are in foarte multe puncte si luari de pozitie o atitudine apropiata de cea conservatoare; este revista ce apare sub egida Fundatiei de Studii Europene Ideea Europeana si cu participarea Facultatii de Studii Europene de la Univ. Babes-Bolyai, Cluj-Napoca; Vlad Muresan – pe care sunt sigur ca l-ai citit – face parte dintre redactori;
emil
1 February 2010Da, asa mi s-a parut si mie institutul von Mises, cel putin urmarind siteul lor. Dar stii de ce ma mira ca tu nu observi o „miscare”? Intr-un post de acum citeva luni anuntau o initiativa buna (adica asa incepi o „miscare”): niste seri de „marti” (sau alta zi a saptaminii, nu mai tin minte) cind tinerii cititori ai siteului erau incurajati sa vina la o intilnire in persoana cu cineva de acolo si sa participe la discutii si invatatura. Smart move. Dar da, astfel de seminte cer timp ca sa dea roade.
Am fost in vara in Romania si am cumparat si citit iute cartea lui Platon si Hurduzeu. Foarte interesant… si foarte pe scurt, cea mai slaba parte pentru mine a fost apologia distributionismului… am rezerve mari fata de aceasta gaselnita… nici pe jos, nici in teleguta (sau caruta – parca asa era proverbul).
Oh da, conceptia si cum se zice in engleza – mindset – sorry, am un lapsus de traducere acum, sint diferite intre C si L. Insa pornesc dintr-un trunchi comun, cel putin in istoria lui Nash a miscarii conservatoare americane de dupa ’45.
Alta intrebare: exista in Romania traduse cartile lui Russel Kirk, Weaver, Gottfried, Buckley, Strauss, Kendall si alti conservatori clasici americani din secolul 20?
PS
Multam de recomandare.
Horia C.
1 February 2010Gottfried exista, Strauss exista, Kirk si Buckley doar in articole traduse. In schimb exista tradusi foarte bine conservatorii clasici europeni, cei care chiar au fundamentat conservatorismul: Edmund Burke si Joseph de Maistre. Mie acest filon contra-revolutionar si traditionalist al conservatorismului mi se pare cel mai important. De fapt, o mare parte a ceea ce s-a prefacut a fi conservatorism, in cursul secolului XX, este doar o camuflare a unei liberalism clasic in haine conservatoare.
Daca ne gandim bine la originile conservatorismului si ale libertarianismului, ele nu pleaca deloc dintr-un trunchi comun, ci din trunchiuri contradictorii. Conservatorismul isi aroga o mostenire bazata pe traditie, suveranitate, identitate etno-culturala, comunitarism organic si un ethos aristocratic dublat de o atitudine pro-clericala si non-secularista. Libertarianismul se revendica de la filonul revolutionar, modernist, mercantil, cu o insistenta aproape dementiala asupra individului atomizat, completat de o atitudine secularizanta si mic-burgheza (in contra-partida elitismului aristocratic). Faptul ca libertarianismul este doar un liberalism dus la ultimele sale consecinte in ceea ce priveste libertatile, nu trebuie sa ne creeze iluzii in privinta caracterului sau profund non-conservator.
Sa nu uitam ca pentru conservatorii clasici, liberalismul era … stanga.
emil
1 February 2010De acord. Sapi mai adinc la radacini si… da, bine faci.
Northern Born Killa
1 February 2010Nu stiu ce fel de „clarificari ideologice” asteptati de la PDL, fost PD, fost FSN, o amestecatura de fosti nomenclaturisti, turnatori si interlopi, care se declara cand socialisti, cand „populari”, cand liberali, cand nationalisti etc etc. Nici nu am fost prea surprins ca in campania electorala ati sprijinit candidatul FSN-ului, cam asa e in Romania cu „anti-comunistii”.
Pt clarificari ideologice ii puteti consulta pe Elena Udrea, Casuneanu, Simona Sensual, HR Patapievici, Dan Diaconescu, Bercea Mondialu’ sau Nicolae Guta, personalitati marcante ale dreptei pedeliste romanesti.
Si comentariile sunt amuzante ca intotdeauna. Vad ca a aparut si un omulet haios care se razboieste cu iluminismul, secularismul si Revolutia Franceza (adica exact baza civilizatiei europene). Muta-te tataie in Afghanistan sau in zonele din Pakistan controlate de talibani daca tanjesti dupa feudalism, teocratie si vremuri in care populatia era 90% analfabeta si murea de boli care acum sunt banale.
Horia C.
1 February 2010Stii, Europa – si civilizatia ei implicita – nici nu incepe si nici nu se sfarseste cu modernitatea pe care tu o consideri atat de minunata. Imi pare rau ca te dezamagesc, dar Atena si Roma sunt fundamentele civilizatiei europene, laolalta cu crestinismul (fie el si medieval). In mare parte, Revolutia Franceza si ethosul ei aferent a insemnat tocmai o ruptura sau – in cel mai fericit caz – o parodie desantata a spiritului european autentic.
Imi pare rau sa te vad dezamagit de evenimente, insa pana si stangistii post-marxisti au recunoscut (cu mare parere de rau, bineinteles) ca modernitatea si Iluminismul au sucombat sub presiunea propriei lor greutati, ca Revolutia Franceza s-a dovedit un balon de sapun care nu a reusit decat sa laicizeze precepte teologice anterioare, determinand o dialectica foarte paguboasa la nivel conceptual. Postmodernitatea e martora mortii marilor narative (ia citeste si tu Lyotard) – inclusiv Iluminismul -, e martora revenirii Sacrului in sfera publica, e martora revenirii politicii de forta si a depasirii statului secular prin asa-zisul stat post-secular. Ne place, nu ne place, aceasta este lumea in care traim, iar cinetizarea ei (ia trage un ochi peste Sloterdijk) este inevitabila. Faptul ca tu inca te crezi la 1848 nu scuza obtuzitatea de perspectiva.
Critica modernitatii – cu toate maladiile aferente – nu este nici noua, nici originala. Reactia la imboldul progresist a aparut odata cu acesta si probabil va disparea odata cu acesta. La nivel conceptual, totusi, se poate constata ca modernitatea a fost infranta pe toate planurile atunci cand stupidul „sfarsit al istoriei” propus de Fukuyama s-a prabusit in hohotele de ras ale intregii lumi.
Mai citeste …
emil
1 February 2010Da, uitasem, anticomunistii au votat cu Geoana.
Imperialistu'
1 February 2010Pentru ideologizatii prezentului*, tin sa precizez ca Europa a inceput cu lumea greaca, Roma, Ierusalimul si crestinismul, nu cu ismele modernitatii arhi-frustrate. Da’ ce stim noi, niste amarati de „omuleti haiosi” care nu au descoperit ca salvarea consta tocmai in nihilism…
* Corigenti la istorie si cultura pentru care groapa primitiva a islamistilor talibani este aidoma Europei feudale.
Horia C.
1 February 2010Buna completare. Ca orice individ aflat in incapacitate de a contracara un argument, el foloseste un sofism. Daca nu esti modernist, esti taliban. Daca nu esti super-secularist, esti teocrat. Daca nu iti place Iluminismul, esti feudal. Sunt curios ce asemanari gaseste el intre feudalitatea europeana si haosul din Afghanistan si Pakistan, ori chiar intre talibanismul actual si califatul clasic. In ciuda presupozitiilor, fundamentalismul islamic actual este o hiper-gonflare a deficientelor inerente Islamului prin metode moderne si heirupist-revolutionare.
Dar ce stim noi? Suntem doar niste retrograzi haiosi …
Imperialistu'
1 February 2010Si eu sunt la fel de curios, Horia, dar nu ma astept ca stimatul Norther Born Killa sa poata fi capabil de a lega cateva idei pe aceasta tema; in fantasy land-ul stangii nu e nevoie de adevar, argumente sau analiza, doar de voluntarism si inversunare. ????
Transsylvania Phoenix
1 February 2010Revolutia Franceza = baza civilizatiei europene????
Mai baiete, tu chiar esti rau bolnav la capatina.
Singurele lucruri cu care Revolutia Franceza a contribuit la civilizatia Europeana sint ghilotina, sute de mii victime nevinovate care au fost ucise cu zel revolutionar iar citiva ani mai tirziu un Imparat care a tirit Franta in razboaie cu Anglia si Rusia si in felul asta a mai omorit alte sute de mii de francezi.
Cam asta-i palmaresul Revolutiei Franceze.
dr pepper
1 February 2010cred ca pe imperialistu’ l’am auzit aducand vorba pentru prima oara despre a treia roma si motorul de cautare nu ma ajuta.
de cate ori privesc acest vidoe-clip http://www.youtube.com/watch?v…..re=related
gandul ma duce catre cea de’a treia roma.
imp, de ce nu dezvolti subiectul?