Discuțiile din jurul introducerii în școli a cursurilor de „educație sexuală” ne arată încă o dată că România nu se dovedește capabilă să-și însușească virtuțile Occidentului, dar se grăbește să îi imite greșelile. Scos din dormitor, sexul a fost transformat dintr-o chestiune privată într-o problemă de ordin public și se pregătește acum să invadeze și școlile.

Educație sexuală „științifică

În ultimii ani, câteva grupuscule radicale de stânga au început să se folosească de problemele societății românești pentru a avansa cauza progresistă. Bucurându-se de sprijinul activ al mass media, acestea încearcă în prezent să introducă orele de educație sexuală în programa școlară pentru a permite ideilor Noii Stângi să se înrădăcineze în învățământul preuniversitar din România.

O parte esențială a campaniei lor este demonizarea opoziției. Cazul Romeo Moșoiu este simptomatic pentru confruntările culturale care vor fi pornite în viitorul apropiat de acești zeloți ai stângismului. Pentru a înțelege de ce, trebuie să ne aducem aminte cine și cum a pornit discuția din prezent despre educația sexuală în școli.

6 noiembrie 2014. Câteva zeci de organizații non-guvernamentale de stânga au scris Ministerului Sănătății pentru a introduce în programa școlară ore de educație sexuală. În cadrul acestei materii, copiii ar urma să primească noțiuni de „educație sexuală” și de toleranță în raport cu cei care sunt „homosexuali, lesbiene, bisexuali, asexuali si transgender”. În documentul trimis MECS, semnatarii pun la îndoială capacitatea societății de a se descurca singură în această chestiunea și se pronunță în favoarea implicării unor experți – așa cum sunt ei. Propunerea făcută de aceste nu ezită să aducă câteva recomandări ale ONU.

In prezent, in tara noastra nu exista educatie sexuala ca materie obligatorie in scoli. In afara eforturilor punctuale ale diferitelor organizatii non-guvernamentale de profil, singura sansa pentru tineri de a obtine astfel de informatii este in cadrul lectiilor de ‘Educatie pentru Sanatate’, o materie optionala ce ofera si notiuni de educatie sexuala.

[…]

Cazul Segarcea nu s-a intamplat intr-o bula singulara de ignoranta. El nu este rupt de contextul national. In lipsa educatiei sexuale, aceasta bula de ignoranta se intinde peste intreaga Romanie rurala si urbana, tara noastra aflandu-se pe primele zece locuri in Europa la incidenta bolilor cu transmitere sexuala, conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

[…]

Mai mult de jumatate dintre romani nu ar lua masa cu o persoana homosexuala. Adolescentii si adolescentele homosexuali, lesbiene, bisexuali, asexuali si transgender sunt, intr-un climat al necunoasterii, foarte vulnerabili si expusi discriminarii si marginalizarii.

E greu pentru un parinte sa predea matematica si chimie copilului lui? Da. Ne asteptam de la ea sau el sa faca asta? Nu: pentru asta exista educatie publica. In mod similar, este greu pentru familii sa asigure educatia sexuala pentru copiii lor. Si in mod similar, e imperativ ca scoala sa preia aceasta responsabilitate, cu atat mai mult cu cat sexualitatea este un subiect tabu pentru multi dintre parinti, care, la randul lor, nu au avut parte de educatie sexuala in adolescenta.

[…]

Prin urmare, solicitam Ministerului Educatiei Nationale si Ministerului Sanatatii sa faca demersurile necesare pentru modificarea curriculei scolare, in asa fel incat materia ‘Educatie pentru Sanatate’, ce contine atat capitole de educatie sexuala cat si alte capitole cu informatii utile pentru sanatatea tinerilor, sa fie inclusa in trunchiul comun, alaturi de celelalte discipline scolare obligatorii.

Cazul Segarcea ar putea avea legătură cu educația sexuală numai în măsura în care aceasta riscă să creeze iluzia protecției totale: nici o formă de contracepție nu este 100% eficientă. Daniel Secu, un tânăr infectat cu HIV (care a murit de TBC, cel mai probabil pe fondul SIDA), a avut relații sexuale cu zeci de partenere, reușind chiar să le infecteze pe unele dintre acestea după ce și-a ascuns boala. Problema nu a fost una de educație sexuală – în ciuda afirmațiilor rudelor, dovezile arată că Secu a intenționat să transmită boala partenerelor sale. Comportamentul iresponsabil al acestor tineri și voința de a face rău se află la rădăcina acestei tragedii.

27 mai 2015. ONG-urile de stânga au revenit în atenția publică la sfârșitul lunii mai cu o nouă scrisoare. Semnatarii au salutat inițiativa ministrului Sănătății de a introduce Educația pentru Sănătate, dar au cerut Guvernului să transforme materia dintr-un opțional într-un curs obligatoriu. Potrivit documentului înaintat autorităților române, toți elevii ar urma să fie instruiți „științific”, potrivit îndrumărilor ONU, în problemele pe care le ridică relațiile sexuale. De asemenea, aceștia vor fi nevoiți să își însușească perspective ideologice precum „drepturile reproductive” (teorie din feminism centrată pe transformarea avortului într-o formă de eliberare față de natură și societate) și „identitatea de gen” (teorie feministă care pretinde că genul este strict o distincție social-culturală între sexe – nu te naști bărbat sau femeie, ci devii bărbat sau femeie; de ex. poți fi o femeie „captivă” într-un trup de bărbat).

Organizațiile au propus totodată constituirea unui „consiliu consultativ pe tema educației sexuale in scoli” din care ar urma să facă parte „societatea civilă și asociațiile non-guvernamentale cu expertiză în aria sănătății și drepturilor sexuale și reproductive”. Cu alte cuvinte, activiștii de stânga au cerut formarea unui consiliu unde să fie reprezentați numai ei și amicii lor din „societatea civilă”.

Salutam initiativa Ministerului Sanatatii de a introduce educatia sanitara la toate clasele, ca materie obligatorie, incepand cu septembrie 2015, insa consideram ca, in lipsa unui program coerent de educatie sexuala pentru toti tinerii, problemele de sanatate sexuala si reproductiva a intregii populatii nu vor fi ameliorate. De aceea, drept completare la educatia sanitara, sustinem cu fermitate transformarea materiei ‘Educatie pentru Sanatate’ din optional in materie obligatorie, dupa modelul multor tari europene care astfel cresc populatii de tineri mai informati si responsabili in privinta deciziilor privind sanatatea lor si a celor din jur.

[…]

Solicitam asadar Ministerului Educatiei Nationale si Ministerului Sanatatii ca, in eforturile asociate proceselor de negociere post-2015, precum si in dezvoltarea si implementarea politicilor si programelor nationale, sa abordeze sanatatea fetelor si femeilor din perspectiva drepturilor omului si:
•Sa reafirme sanatatea si drepturile sexuale si reproductive ca drepturi umane fundamentale, cruciale in realizarea dezvoltarii durabile in dimensiunile ei sociale, economice si de mediu;
•Sa faca demersurile necesare pentru asigurarea accesului universal la servicii de informare privind sanatatea sexuala si reproductiva, in special in randul tinerilor, prin introducerea materiei ‘Educatie pentru Sanatate’ in curriculum-ul obligatoriu si trunchiul comun de studiu;
•Sa mentina un dialog deschis cu societatea civila si asociatiile non-guvernamentale cu expertiza in aria sanatatii si drepturilor sexuale si reproductive, creand un consiliu consultativ pe tema educatiei sexuale in scoli;

[…]

•Sa faca o prioritate din colectarea de date segmentate pe criteriul sexului, varstei, orientarii sexuale si identitatii de gen, al dizabilitatii, locatiei, venitului, locului de rezidenta (urban sau rural) si al altor variabile, pentru a asigura o analiza mai eficienta si realista a problemelor si progreselor inregistrate in domeniul sanatatii sexuale si reproductive.

10 iunie 2015. 19 organizații non-guvernamentale au trimis Ministerului de Educație o scrisoare prin care au solicitat autorităților să nu excludă părinții din procesul de decizie privind elaborarea programului de educație sanitară. Semnatarii au recomandat autorităților de la București să promoveze o atitudine responsabilă, centrată pe amânarea începutului vieții sexuale.

Sexualitatea nu este un subiect simplu de abordat. Copiii nostri au nevoie de discutii clare, bazate pe date si realitati, nu de lozinci si indemnuri la libertate sexuala de la orice varsta, cu oricati parteneri si indiferent de sex, nu de prelegeri despre homofobie si ‘identitate de gen’. Aceasta din urma abordare este una dezastruoasa. De aceea, credem ca implicarea mamelor si a tatilor in munca de educare a copiilor in acest domeniu este absolut necesara, mai ales ca ei sunt singurii care pot aprecia corect gradul de dezvoltare fizica si psiho-emotionala al copiilor lor si momentul optim al acestor discutii.

[…]

Toate luarile de pozitie ale ONG-urilor care sustin obligativitatea ‘educatiei sexuale’ ideologizate evita, cu buna stiinta, orice referire la parintii copiilor pe care urmeaza sa se faca experimente. Spunem ‘cu buna stiinta’ intrucat cunosc opozitia parintilor responsabili la ideile lor.

Angajamentele luate de aceste ONG-uri in relatie cu Organizatia Natiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educatie sexuala, nici ai Statului, nici ai Organizatiei Natiunilor Unite. Copiii fac parte din familii, iar parintii sunt primii si cei mai importanti educatori ai acestora. Parintii au dreptul de a decide asupra aspectelor care privesc educatia minorilor, mai ales in probleme atat de sensibile. Drepturile parintilor nu pot fi in nici un fel ocolite!

[…]

Concluzia noastra, sustinuta de datele stiintifice actuale, este ca elevii, copiii nostri, trebuie educati spre infranarea trupeasca si amanarea relatiei intime pana la vremea casatoriei. Aceasta este singura cale catre sanatatea si bunastarea lor, evitand bolile venerice, avorturile si suferinta emotionala.

Recapitulare

Noiembrie 2014. ONG-urile de stânga cer Ministerului Sănătății introducerea în programă a cursurilor de Educație pentru Sănătate, care ar urma să conțină și ore de educație sexuală.

Mai 2015. ONG-urile de stânga, mulțumite de anunțul Ministerului Educației privind introducerea „Educației pentru Sănătate”, revin și solicită transformarea materiei din opțional în curs obligatoriu. Ele reiau propunerea anterioară de scoatere a programei de sub atenția părinților și alcătuirea unui consiliu special care să decidă conținutul cursurilor.

Iunie 2015. 19 ONG-uri scriu Ministerului Sănătății pentru a aminti autorităților că părerile părinților nu pot fi ignorate. Semnatarii vin și cu o contrapropunere: o abordare axată pe amânarea începerii vieții sexuale și nu pe sexualizarea materiei școlare.

Acest document a stârnit indignarea oengiștilor înrolați în Noua Stângă. Refuzând să accepte existența unor puncte de vedere diferite, aceștia au încercat să îl pedepsească în mod exemplar pe unul dintre liderii organizațiilor non-guvernamentale care și-au exprimat dezacordul.

Replica

Romeo Moșoiu, consilier al ministrului Educației și vicepreședinte al APOR (Asociația Părinți pentru Ora de Religie), a fost acuzat de „conflict de interese” și denunțat pentru sprijinul oferit unor „politici bazate pe o ideologie fundamentalist religioasă”. Împotriva sa a fost stârnită o campanie de calomniere și i s-a cerut demiterea de urgență din Minister.

Ironic, scrisoarea prin care a fost solicitată eliminarea lui Moșoiu din rândul consilierilor ministrului Educației a fost redactată de Asociația Secular Umanistă din România (ASUR), un ONG extremist care s-a făcut cunoscut opinie publice prin atacurile sale obsedante la adresa religiei creștine. Asemănătoare în ton cu campaniile împotriva „misticismului” organizate în vremea regimului comunist, inițiativele ASUR sunt preluate în special de portalul liberal HotNews, platforma sa Contributors, socialistul Adevărul și blogurile create în jurul său.

În urma scandalului, Romeo Moșoiu a demisionat din conducerea APOR, ceea ce nu i-a împiedicat pe militanți să își continue campania împotriva sa de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Singurul lucru care pare să conteze este că aveau, în sfârșit, un nume de care să se lege în lupta cu „oculta” care se opune ideilor eliberatoare ale Noii Stângi.

Realitatea

Presiunile extraordinare care se exercită asupra tinerilor sunt adesea ignorate în dezbaterile privind educația sexuală. Sexul a invadat adolescența și este pe cale să distrugă până și copilăria. Tinerilor li se transmite, prin zeci de canale, că trebuie să fie cât mai activi sexual și cât mai devreme – pentru că e „firesc”, pentru că „rușinea” este de evitat, pentru că trebuie să fie „deschiși” tuturor „experiențelor” ș.a.m.d.

Moda este hipersexualizată. Mass-media este hipersexualizată. Filmele sunt hipersexualizate. Muzica este hipersexualizată – videoclipurile și versurile sunt mai degrabă repetiții pentru sex. Lumea virtuală este hipersexualizată – „sfaturile” despre sex pot fi găsite pe toate site-urile de știri, de la cele mai frivole până la cele cu pretenții de seriozitate. Scandalul iscat de parteneriatele pentru persoanele de același sex și isteriile anuale Gaypride arată că și politica devine, încetul cu încetul, un alt front al celor obsedați de sex.

Efectele psihologice ale unei asemenea abordări iresponsabile, centrate pe „eliberarea sexuală” obținută cu orice preț, sunt ignorate deoarece contravin perspectivei progresiste asupra sexului. Sarcinile nedorite se tratează cu un avort „eliberator” și marile soluții par a fi instrucțiunile pentru un sex „mai bun” și „mai bine protejat”. Vorba unei reclame idioate, „te protejezi de soare, de hoți, de sarcină”.

În încheiere, o întrebare. România este o țară al cărui învățământ este în colaps. Abandonul școlar rămâne o problemă serioasă, bacalaureatul este picat de un elev din doi (dacă este organizat cum trebuie și nu à la PSD), școlile de meserii sunt ignorate, iar mediul universitar scoate pe bandă rulantă diplome lipsite de valoare și absolvenți complet nepregătiți pentru piața muncii. Oare cea mai mare problema a învățământul românesc este lipsa orelor de „educație sexuală”?