În ultimele săptămâni, media internatională a vorbit adesea despre cererile „democratice” ale poporului egiptean, iar statele occidentale s-au pronunțat împotriva reprimării violente a manifestanților, cerând puterii egiptene să înceapă tranziția spre un nou regim, în concordanță cu dorințele populare. După mai multe de zile de mare presiune externă și internă, Hosni Mubarak a demisionat, părăsind funcția oficială pe care a deținut-o timp de 30 de ani, dar, contrar a ceea ce se crede, marile probleme abia acum încep.
Într-o convorbire telefonică, președintele Mubarak i-a spus laburistului Benjamin Ben-Eliezer, fost ministru israelian, că americanii au făcut o mare greșeală raliindu-se celor care i-au cerut schimbarea.
„Democrația promovată de Statele Unite o putem vedea la lucru în Iran, în Gaza cu Hamas și aceasta este soarta Orientului Mijlociu.
“Poate că (americanii n.r.) vorbesc despre democrație, dar nu știu despre ce vorbesc, iar rezultatul va fi extremism și Islam radical.”
“Nu voi fi surprins dacă în viitor vom vedea și mai mult extremism, mai mult Islam radical și mai multe tulburări, dramatice schimbări și revolte.”
Dincolo de declarațiile lui Mubarak – interesat, desigur, de imaginea sa -, rămân faptele: în plan extern, Mubarak a fost principalul aliat arab al Statelor Unite și a dus o politică externă favorabilă unor relații bune cu Occidentul și Israelul; în interiorul Egiptului, președintele egiptean a reușit să țină sub control Frăția Musulmană. Acum că s-a retras, vidul de putere ar putea fi ocupat întocmai de elementele islamiste cărora li s-a opus.
Frăția Musulmană
Nimeni nu știe cu exactitate câtă putere deține în societatea egipteană, dar cert este că influența Frăției Musulmane este semnificativă și atinge cele mai importante categorii socio-profesionale.
Într-un interviu acordat Die Welt, istoricul tunisian Alaya Allani, professor la Universitatea din Tunis, a oferit câteva informații interesante despre profilul susținătorilor Frăției Musulmane și șansele pe care le are de a deveni o forță. Contrazicndu-i pe cei care sunt de părere că succesul islamiștilor ale la bază sărăcia și ignoranța, profesorul Tunisian spune că grosul aderenților este alcătuit din persoane cu studii superioare și intelectuali. Deși a lăsat să se înțeleagă că influența ei va mai scădea, conform lui Allani, Frăția Musulmană va deveni principala forță politică a Egiptului post-Mubarak.
„Cred că Frăția Musulmană va deveni cel mai important partid al noului parlament. În următoarele alegeri, ei (islamiștii din Frăția Musulmană n.r.) se pot baza pe o treime din voturi. Asta va fi valabil numai pentru perioadă imediat următoare schimbării. După aceea, va urma o fază de slăbire. În cele din urmă, nu au un program convingător pentru tineri. În afara ajutoarelor economice și sociale, tinerii doresc modernitate.”
„Ei (islamiștii din Frăția Musulmană n.r.) vin din burghezia tradițională, obișnuita clasă de mijloc. Profesori, avocați și doctori. Un mic număr dintre ei sunt săraci – asta pentru că Frăția crede că mesajul ei sacru trebuie diseminat în toate clasele sociale. Am menționat deja cei mai puternici susținători ai lor: profesorii, doctorii și avocații.”
În 2005, Frăția Musulmană a reușit să obțină, în ciuda fraudelor operate de regimul Mubarak, aproximativ 20% din locurile din legislativ, o performanță cu atât mai importantă cu cât Frăția este interzisă, iar candidații ei nu au putut să își desfășoare campaniile ca reprezentanți oficiali ai organizației islamiste. Hărțuiți și chiar arestați de autoritățile egiptene, islamiștii au reușit să obțină 88 din cele 150 de locuri pentru care au candidat.
Mulți citesc declarațiile Frăției Musulmane și ne asigură că nu există nici un pericol: Frăția nu ar avea ca obiectiv islamizarea statului egiptean, respectă caracterul secular al statului egiptean și nu va arunca țara în război cu Israelul. Îi cred pe cuvânt când spun că nu sunt interesați de președinție și resping comparațiile cu Iranul. Nu par să se întrebe ce preț ar putea avea cuvintele unei organizații cu un trecut violent, nici să înțeleagă că islamismul are chiar o politică a minciunii în numele intereselor Islamului (faimoasa taqiyya). În același timp, ignoră mesajele nebunești și realitățile incomode (Frăția reconstruiește Al-Gama’a al-Islamiyya – Grupul Islamic – ca aripă militară a organizației), punându-și speranțele în capacitatea sistemului politico-militar egiptean de a ține islamismul departe de arcul de putere.
Dar în Creștinism și persecuție: realități, tăceri, complicități, Dragoș Paul Aligică a arătat că nici măcar Egiptul lui Mubarak nu era cu adevărat secular, persecutarea creștinilor fiind intens promovată, atât prin intermediul forțelor de ordine, cât și prin legislație și chiar televiziunea de stat; chiar și până la demisia lui Mubarak, secularismul egiptean era oricum o realitate discutabilă.
Cert este că Frăția se pregătește de politica mare și are griă să calce ușor spre a nu stârni împotriva sieși întreaga forță a armatei egiptene. Direcția este, însă, clară. Frăția a anunțat că o sa se ființeze ca partid și că își propune aplicarea șariei, legii coranice, prin intermediul unui parlament liber ales. În același timp, purtătorul de cuvânt al organizației a declarat că pacea cu statul evreu este împotriva intereselor Egiptului și a întregii lumii musulmane.
“Odată Mubarak plecat si un guvern interimar format, va trebui sa anulăm acordul de pace cu Israelul.”
Reformiștii anti-Israel
Dar nu numai islamiștii anunță schimbări semnificative în ceea ce privește relația Egiptului cu Israelul. Mohammed El Baradei și Ayman Nour, personalități egiptene percepute de Vest ca liberale și seculare, au lăsat să se înțeleagă că era bunelor relații s-a încheiat.
Fostul șef al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (sub ochii căruia Pakistanul și Coreea de Nord au devenit state nucleare, iar Iranul și-a început propriul program de înarmare), Mohammed El Baradei a sugerat că relațiile cordiale dintre Egiptul lui Mubarak și statul israelian nu angajează în nici un fel poporul egiptean.
„Israelienii trebuie să înțeleagă că este imposibil să faci pace cu un singur om. În acest moment, au un tratat de pace cu Mubarak, dar nu cu poporul egiptean.
Amintim că El Baradei a negat extremismul Frăției Musulmane.
Mergând chiar mai departe decât El Baradei, dr. Ayman Nour, un liberal secular care a a anunțat că va candida la funcția prezidențială din partea partidului El Ghad, s-a exprimat la rândul său în favoarea „re-negocierii” tratatului de pace, întrucât acordul nu mai corespunde prezentelor interese ale Egiptului.
„Înțelegerea de la Camp David nu mai este valabilă. Egiptul trebuie să renegocieze termenii acordului de pace.”
Și ”moderatul” Ayman Nour a luat apărarea Frăției Musulmane, negând extremismul organizației islamiste.
“Frăția Musulmană este o organizație importantă care are un impact real, dar nu a merit vreodată imaginea întunecată care i-a fost creată sub regimul Mubarak, cel care a prezentat-o ca fiind ceva sinistru.”
Schimbarea de care vorbea președintele Obama se conturează tot mai clar: de la un capăt la celălalt al scenei politice egiptene, toți sunt uniți de dorința de change în relațiile cu statul Israel.
Obama și istoria
În 1979, după mai multe luni de proteste, Statele Unite au retras sprijinul politic acordat șahului Iranului, Reza Pahlavi. Administrația Carter a dorit să sprijine democrația iraniană și să sancționeze abuzurile comise de guvernarea Șahului, dar rezultatul a fost cu totul altul decât cel intenționat. Voința populară a dat câștig de cauză islamiștilor conduși de Khomeini, iar deceniile care au urmat au consfințit abdicarea lui Pahlavi ca un moment decisiv pentru revenirea islamismului în politica mare.
Acum, același Vest a susținut schimbarea lui Mubarak, iar dintre toți liderii occidentali, cel mai vocal a fost, din nou, președintele American. Deși i-a luat 10 zile să adopte o poziție oficială față e violențele comise de regimul islamist al Iranului împotriva demonstranților care denunțau frauda electorală, Barack Obama a fost deosebit de prompt în a-l taxa pe pro-occidentalul Mubarak și a-l invita să părăsească instituția prezidențială.
Demisia președintelui egiptean Hosni Mubarak riscă să arunce în instabilitate cel mai important stat din lumea arabă și să aducă la putere forțele politice islamiste. În același timp, victoria demonstranților poate duce la creare unui efect de domino care să afecteze toate țările din regiune. A fost Tunisia, acum a venit rândul Egiptului. Dacă mai luăm în calcul și că în Turcia, AKP-ul elimină, încet, dar sigur, kemalismul, iar în Liban Hezbollah se pregătește iranizarea, avem un tablou tulburător. Iar americanii și liderii occidentali tot nu par să înțeleagă.
În schimb, semnalul dat de Washington a fost înțeles, desigur, de toate statele din zonă. Aliații SUA și-au dat seama că nu pot pune nici un preț pe susținerea americană: dacă americanii l-au trădat acum pe Mubarak așa cum l-au trădat pe Șah în 1979, a devenit clar că, pentru a-și apăra puterea și perpetua regimurile, trebuie ca pe plan intern să vină în întâmpinarea islamiștilor, iar în plan extern să se îndrepte spre cei doi mari actori ai Orientului, Iranul Revoluției Islamice și Turcia islamistului luminat Erdogan.
Dar iubitorii de hope & change pot fi mulțumiți – politica lui George W. Bush a fost abandonată cu totul. Egiptul, Turcia și Libanul se îndepărtează tot mai mult de lumea civilizată, iar Turcia neo-otomană a lui Erdogan și Iranul lui Khamenei câștigă tot mai multă putere; în lumea musulmană, secularismul se află în retragere, iar islamismul în ascensiune.
Astfel, președinția lui Obama se conturează tot mai mult ca o re-editare a președinției eșuate a lui Jimmy Carter. Dacă democratul Carter a rămas în istorie ca omul care a pierdut Iranul, democratul Obama o să fie amintit ca președintele american care a pierdut Egiptul, Turcia și Libanul.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
54 Comments
bugsy
16 February 2011Vlad M: corect ce spui, dar totusi nu inteleg care este motivul pentru atitudinea SUA (de fapt a lui Hussein Barack):
– ignoranta crasa;
– rea intentie in ce priveste Israelul;
– o noua politica externa la Casa Alba (un fel de retragere a SUA din toate zonele unde era prezenta pana acum);
Vlad M.
16 February 2011As zice ca sunt toate la un loc. Hussein este izbavitorul negru care va mantui lumea de Pacatul American.
florentza
16 February 2011Asa cum spune Vlad, toate laun loc. Eu as adauga ,partea musulmana din Obama. Incultura,s-a vazut in multe din discursurile lui Obama in strainatate .
Israelianca
16 February 2011Politica americana este o rusine la ora actuala.
Am lasat un comentariu si la Fratia, sharia si Israelul – deocamdata in Egipt s-a instalat armata la putere. Si nu numai atit, toata lumea araba plus Iranul e pe cai. Sau mai bine zis pe baricade. Femei demonstreaza in Arabia Saudita pentru a obtine drepturi care noua ni se par la fel de firesti precum aerul pe care il repiram.
Sa speram ca nu vine sfirsitul lumii, zic eu asa, cuprinsa de o viziune apocaliptica, Doamne fereste.
cristoiu
16 February 2011Pe la inceputul anilor 90 se faceau speculatii pe catrenele lui Nostradamus,care scria ca in anii 90 Anticrist este deja nascut si ca este un print al unei tari importante.Atunci nu s-au gasit pretendenti .Acum avem doi : Obama si Putin.
bugsy
16 February 2011@5, cristoiu: ar fi prea simplu cu speculatiile lui Nostra…
dr pepper
16 February 2011ce mi se pare nostim cu nostradamus asta e ca de cate ori se intampla ceva se tot aude : “vezi? nostradamus a prezis asta!”
dar de ce nu putem afla dinainte si mereu dupa?
ma roade dilema asta.
dr pepper
16 February 2011Egyptian youth group: Halt gas shipments to Israel
doar n’a primit nobelu’ chiar asa pe degeaba, nu?
interesant este ca desi multi egipteni traiesc se pare cu $2/zi, sunt cu atat mai dornici incat sa renunte la banii care le veneau din exportul de gaze catre israel.
asta in timp ce israel a descoperit de curand cele mai mari zacaminte de gaz si dupa cate am inteles, au inceput sa grabeasca lucrarile de exploatare.
foarte inteligenta miscarea tinerilor egipteni.
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011Vlad@2
… ObaMahdi ai zis?
În sensul ăsta trebuie făcută o corecție la titlu:
Eșecul intenționat, plănuit. Nostradamus e depășit, Carter a fost doar un idiot – ce-i drept util ????
DanCanada
16 February 2011Iaca Ann, “right on the subject”, parca stie romaneste ???? …
http://townhall.com/columnists/anncoulter/2011/02/16/democrats_emboldening_americas_enemies_and_terrifying_her_allies_since_1976/page/full/
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011@DanCanada
Yeah:
Vezi și pe firul Frăţia Musulmană, democraţia, sharia şi Israelul ce zice celălalt nebun! ???? – evident, e și o apariție secundară a lui Carter ????
Costin A.
16 February 2011Ghici ce crede Carter despre Fratia Musulmana ????
“..not anything to be afraid of..”
Dupa ce cretinul a lasat Iranul sa se transforme in una dintre cele mai periculoase regimuri de pe Pamint, acum tine predici ‘telectualiste despre Egipt si fratia jihadistilor. Cine il mai asculta pe Carter?…
Vlad M.
16 February 2011Cum cine? “Expertii” pro-democratie in Egipt.
dr pepper
16 February 2011Egypt Gets Its Khomeini
leaderul democratiei originale…
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011Costin @12
Carter încă arată ca un tinerel pe lîngă Clăppăugul Șef al Inteligenței Babamice:
National Intel Chief James Clapper at it Again, Says He Has No Idea What the Muslim Brotherhood’s Agenda Is…
Dacă ar ști să citească, n-ar trebui să citească prea mult:
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011Un citat și două comentarii la articolul Islamofascism, the Internet, and the Liberty Contagion de Ross Mackenzie de pe Townhall.com
Comentarii:
????
Silvapro
16 February 2011Un termen bun de adoptat –>> “How about we coin a name for their affliction – ISLAMYOPIA”
Mai exista inca o percepere defecta –>> OBAMYOPIA prin prizma lui Obama.
abbu
16 February 2011Inceputul aricolului pomeneste de cererile democratice ale manifestantilor egipteni.
Sa nu facem insa greseala de a ramane intepeniti in aceea piata.
ori cat ar fi de vestita.
Egiptul are si alte locuri geografice si mai ales socio-economice.
Zone sarace de-alungul Nilului,in nordul tarii si in peninsula Sinai.
Si apropo de peninsula,daca libertate mai este de inteles,apai locuitorii de acolo,beduini in majoritate,de democratie nu prea au auzit si nu inteleg cam ce e aia.
Maximum o inventie americana care ii sprijina pe sionistii setosi de pamanturi arabesti si palestiniene.
Invatati sa se descurce cumva sub regimul lui Mubarak,invatati sa traiasca binisor datorita turistilor israelieni,acum se uita la paragina si la plajele goale.
Turisti-zero,incasari zero.
Cei ce i-am pomenit mai sus sunt forta electorala,nu studentii din piata.
Cei ce i-am pomenit mai sus au gandirea taranului roman: “cine poate oase roade…cine nu….”
Democratia inteleasa de americani nu are nici ceamai palida refelectare in orient,in tarile arabe si la oamenii saraci in special.
numarand de zor tancurile,rachetele si cintabilizand armamantul americanii cu servicile lor de informatii au scapat din vedere ca :
-dupa revolutia la televizor, va veni revolutia pe internet.
-oamenii saraci inca mai crd ca democratie este o inventie de a li se lua si putinul ce il au.
cele de mai sus nu-mi apartin, sunt urmare a discutiilor cu egipteni,oamwni ce -cred eu-inteleg fenomenul tarii lor.
abbu
16 February 2011scuze,am crezut ca nu a plecat comentariul si am trimis altul corectat de greseli.
daca se poate inlocui…multe multumiri…
tache
16 February 2011D-le Vlad am o nelamurire: cum anume Mubarack a fost tradat de americani? In ce ar fi constat ajutorul american pentru sustinerea acestuia la putere?
dr pepper
16 February 2011nu stiu cate procente pot fi trecute la esecuri si cate la agenda:
US faces difficult situation in Bahrain, home to US Fifth Fleet
Precum inceputurile demonstratiilor anti-guvernamentale din Egipt, Statle Unite se gasesc intr’o pozitie foarte dificila in ce priveste Bahrain.
Nu mai mult de acum doua luni, secretarul de stat Hillary Clinton s’a declarat impresionata de progresele pe care bahrain-ul le face in domeniile economice, politice si sociale.
…
De ani de zile Bahrain a fost considerat un aliat important al US. Ca si in cazul Egiptului, Statele Unite au vandut tehnica militara de ultima generatie regatului Bahrain constand in avioane de vanatoare, elicoptere de atac si tancuri ( folosite pentru a inabusi revolta). Numai anul trecut, ajutorul Statelor Unite catre Bahrain in tehnica militara a depasit douazeci de milioane de dolari [ spre deosebire de cele trei de care beneficiaza Israel si care alimenteaza conspirationistii – n.m.]
Dar ce este cel mai important, este faptul ca in Bahrain se afla cantonata flota a cincea maritima a Statelor Unite.
De acolo, navele de razboi americane si contingentele de puscasi marini tin sub observatie – si la nevoie pot interveni – rutele de transport a petrolului, Iranul si activitatea piratilor din regiune. ( Chiar sambata aceasta s’a aflat despre rapirea a patru cetateni americani de catre pirati).
Cu cele 30 de nave ale sale ( incluzand si doua portavioane) flota a cincea patruleaza Golful Persic, Marea Rosie, Marea Araba si coasta de est a Africii.
…
Bahrain, si’a dat acordul pentru folosirea spatiului aerian si a bazelor aeriene avioanelor americane ce pleaca in misiuni asupra Afghanistanului si a ajutat Statele Unite in razboiul financiar impotriva celulelor teroriste islamice.
Un personal format din mai mult de 4,000 de tehnicieni si soldati locuiesc in aceasta baza navala.
” Putem gasi alt loc pentru cartierul general al flotei a cincea? Probabil ca da.”
a declarat pentru Wall Street Journal analistul in probleme de aparare al centrului pentru studii strategice si internationale, Anthony Cordesman.
“Dar daca Bahrain devine instabil si cade sub influenta iraniana.. aceasta va afecta serios piata petrolului”>
bugsy
16 February 2011@20: pai, …, in primul rand , Obama ar fi trebuit sa taca. Nici nu iesisera 5.000 de egipteni in piata si Casa Alba isi si exprima sprijinul pentru o “tranzitie democratica”. In Libia sunt cateva sute de victime dar Hussein de la White House nu prea se aude/vede.
Silvapro
16 February 2011Tache
Ai urmarit Glen Beck Show in ultima luna?
Unii spun ca revolutia nu a fost asa de spontana pe cum se lasa se se inteleaga si ca americanii au stiut de ea, poate chiar au avut un rol la pregatirea ei.
In discursurile publice adresate Egiptului, Obama nu l-a sustinul pe Mubarak, i-a cerut sa demisioneze. Aceste discursuri si ele la rindul lor au avut influenta la formarea sau intarirea mitului de democratie, si a opiniei publice, intetind infierbintarea si raspindirea demonstratiilor.
Daca era de partea lui Mubarak poate ar fi avut povete pentru guvernul lui cum sa procedeze la inceputul rascoalei, pentru a se mentine la putere.
Astept si eu raspunsul lui Vlad M si / sau al celorlalti din echipa si comentatori, cu o sinteza a informatiilor pe acest subiect.
Silvapro
16 February 2011Tache
Pentru ultimele Gelnn Bleck, intrati in acest site pe articolul “Frăţia Musulmană, democraţia, sharia şi Israelul”, comentariul # 16
Silvapro
16 February 2011Bugsy
Gind la gind cu bucurie. Si eu vorbeam de influenta poate nefasta a lui Obama de la inceputurile revolutiei in Egipt, cind inca era mica.
In timp ce scriam raspunsul meu, inca nu vazusem ca si tu ai scris, ultimul comentariu pe pagina mea era a lui Tache
tache
16 February 2011@20 E cam “subtire” argumentul tau, nu crezi? Administratia americana a reactionat cam tarziu si, parerea mea e ca a “jucat la doua capete” asteptand sa se contureze un invingator.
Silvapro, ceea ce afirmi sunt doar speculatii: “unii spun”, “altii vorbesc” si…atat. Cam supraapreciezi rolul unui presedinte, fie el chiar american, (sau chiar unei administratii), in contextul international de astazi.
Si ce putea sa zica Obama in sprijinul lui Mubarak? Sa se adreseze poporului egiptean?
Ai uitat de armata egipteana, care face regula in tara. Si dupa cate am citit, armata e plina de “emanincipati” scoliti prin state, deci e destul aer proaspat si occidental pe acolo. Eu cred ca daca cineva a vrut o schimbare in egipt, aceasta e armata egipteana, fara ea nu misca nimic acolo. Daca ai toate rapoartele serviciilor de securitate pe masa, si acestea iti spun ca schimbarea e inevitabila, ca presedinte a celei mai puternice tari, ce ai face? Speculez si eu, asta e.
dr pepper
16 February 2011Tache, spre exemplu putea sa il sustina pana in toamna ( parca) cand erau alegeri.
Pe patruped au fost cel putin doua exemple de care imi aduc aminte: honduras si chisinau.
In Honduras presedintele leftist de acolo a incercat sa schimbe constitutia in genul lui Chavez pentru a’si asigura conducerea eterna precum Ceausescu, Kim Ir Sen sau Fidel Castro, administratia a intervenit in favoarea acelui presedinte si impotriva democratiei. ciudat?
In Chisinau au fost omorati studenti pentru ca nu isi mai doreau comunistii la putere insa administratia nu a luat nici o atitudine, la Chisinau nu a mai fost vorba ca “oamenii au dreptul sa demonstreze”.
ciudat?
Vlad M.
16 February 2011Tache, ar fi putut sa taca naibii din gura aia de tov. progresist. Daca nu putea face nimic bun, putea macar sa nu faca rau… In schimb, Obama s-a trezit vorbind despre “poporul egiptean” si dorintele sale, cerandu-i, aproape direct, presedintelui egiptean sa renunte la putere.
Al naibii Hussein, in 2009, cand Ahmadinejad isi calca in picioare opozantii, nu a piuit. Cand la Chisinau, tovarasii bateau fete prin puscarii, Hussein nu a scos o vorbulita. Mare putere, Republica Moldova! In schimb, cand un aliat important al Statelor Unite si al Israelului, s-a trezit confruntat de miscari de strada, imediat si-a dat drumul la gura si a cerut democratie si un loc la masa pentru Fratia Musulmana.
Daca asta nu e tradare, nu stiu ce sa mai zic ca e.
Silvapro
16 February 2011Tache
Este imperativ ca un presedinte american sa-si asume mai multa putere, pentru a isi apara interesele, care oricum sint mai legitime si onorabile decit interesele Califatului (cu legile sharia si instigarea la exterminarea altor popoare) sau pentru a se mentine oarecare echilibru in lume.
Parerea mea este ca ar trebui sa existe pe acest pamint un ONU mai curat la suflet sau alta organizatie noua cu vederi obiective, pe rol de politie internationala, care sa aibe grija sa nu se mai intimple alte genociduri ca de genul executat de Hitler, sau genociduri cum au avut loc impotriva armenilor, al curzilor, s.a.m.d. Fara sa mai intram in filozofii ce e legitim, clar e ca dorinta de a extermina un popor, o rasa sau o populatie pe motivul ca fac parte dintr-o anumita religie, nu e legitima. .
Silvapro
16 February 2011P.S. – Sa nu mai fie asa sfios / sfiosi ca o fata mare, sa spuna lucrurilor pe nume, sa nu se mai codeasca atita. Tarile si conducatorii ca de teapa lui Ahmadinidgead sa stie ca li se va da in cap ca lui Sadam Husein, care a pierdut pina la urma totul. Ce-a cistigat din dementia lui si setea de expansiune si de putere si mai mare?
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011Vlad,
Citez: “Demisia președintelui egiptean etc…” (între timp ex-președinte)
Noutățile n-au întîrziat, inevitabile ca Orient-Express-ul: Qaddafi’s Son Warns of Civil War as Thousands Clash in Tripoli, trebușoare similare în minusculul dar strategicul Bahrain, serialul continuă.
Care-i diferența? Păi e lipsa prezenței prin absență a lui Zerobama, pe care-l numesc în această conjuctură Minussein, căci cratima, liniuța de unire (aici e de despărțire de fapt) face diferența. Care protoni, care neutroni, din jale se-ntrupează electrObamahdi.
Precizarea e de natură să o lămurească și pe prietena noastră Silvapro:
Un sfios cu teleprompter și cu butonul nuclear la-ndemînă… ????
Silvapro
16 February 2011Pataphyl and Co.
In care din tari revolta e binevenita daca reuseste, adica poate aduce mai multa democratie si secularism si in care care tari ar putea rezulta in Islamism mai fundamentalist?
Pataphyl (Andrei R.)
16 February 2011China, Coreea de Nord, Cuba etc.
Vecinii Israelului, din Maroc pînă-n Turcia, Pakistan și Indonezia!
Vizitator
16 February 2011Silvapro, Părinţii Fondatori ai Americii urau ideea de democraţie. Cuvântul nici nu există în Constituţie. John Adams explică: “Democracy… while it lasts is more bloody than either [aristocracy or monarchy]. Remember, democracy never lasts long. It soon wastes, exhausts, and murders itself. There is never a democracy that did not commit suicide.”.
Părinţii Fondatori ai Americii au făcut o republică, dar America de azi e tot mai mult o democraţie, şi de aici toate relele.
Trebuie create republici, nu democraţii.
Vizitator
16 February 2011James Madison, părintele Constituţiei, are un articol în care compară democraţia şi republica. Cine nu cunoaşte diferenţele, le poate afla de aici:
http://www.constitution.org/fed/federa10.htm
Vizitator
16 February 2011dr pepper:
Câteva observaţii:
1. “cele trei de care beneficiaza Israel” nu sunt milioane.
2. Începând din 1949, Israelul a primit, anual, în jur de 3 miliarde de US$ de la americani. Dacă dolarul s-a devalorizat foarte mult între timp şi miliardul de dolari nu mai e, azi, ce a fost odată, acum 40-50 de ani 3 miliarde de dolari era o sumă uriaşă.
3. Din 1949 pînă în 2007, ajutorul american pentru Israel a depăşit o sută de miliarde de dolari. Google “u.s. foreign aid by country” dacă wiki nu inspiră încredere. Datele se regăsesc şi pe site-urile guvernului, însă sunt prezentate haotic şi ai nevoie de Excel şi de timp ca să ajungi la acelaşi rezultat.
4. Pentru comparaţie: Planul Marshall, (1947-1951), destinat Europei de Vest, a totalizat 13 miliarde dolari. Pentru a înţelege dimensiunea efortului pe care l-au făcut americanii ajutând pe toată lumea (până şi Germania a fost acceptată; şi ruşilor + sateliţii li s-a oferit ajutor, dar tovarăşii, inclusiv cei de la Bucureşti, au refuzat indignaţi şi plini de demnitate), in 1948 USA aveau un GDP de 258 miliarde dolari.
5. Când citesc păreri cum că Planul Marshall a fost, de fapt, o şmecherie din care tot americanii au avut cel mai mult de câştigat, mă întreb de ce nu au făcut-o şi alţii când au văzut cât de avantajos este. Ca să câştige şi ei.
dr pepper
16 February 2011Vizitator, multumesc de corectie.
Am observat si eu ca in ultimul timp cam fac exces de greseli.
Dar chiar si presupunand ca Israelului i s’ar refuza ajutorul, ti e pare echitabil?
Dar podul creat de armata americana pentru a salva populatia germana aflata sub influenta ciumei rosii si condamnata la infometare – ti se pare deasemenea echitabila?
emil b.
16 February 2011Vizitator.
#34 & #35 – corect
#36
Absolut, Israel a primit sume considerabile de ajutor financiar din partea SUA. Planul Marshall a costat si el mult. Dar care a fost motivul:
1. the Jewish lobby
2. the German-French-Italian lobby
3. stupidity or naive generosity
4. self-interest
Vlad M.
16 February 2011US Assistance to Israel
Israelianca
16 February 2011Vizitator #36,
din cit stiu eu, Israelul nu primeste ajutor de la americani din 1949, si suma de 3 miliarde de dolari pe an este relativ recenta.
Am dat peste acest tabel cu sumele respective. Acum te rog sa bagi de seama ca mai mult de jumatate este ajutor militar. Stii ce inseamna asta? Americanii deschid un credit din care Israelul cumpara arme de la ei. Adica americanii isi fac cadou aceste sume, isi intretin industria de armament si mentin locurile de munca pentru mii de salariati.
bugsy
16 February 2011Vizitator, deja ai primit raspuns de la Israelianca si de la Vlad.
Date la zi (septembrie 2010) + un raport complet a tot ce a insemnat ajutorul USA ptr Isreal, din 1949 pana azi gasesti aici: http://www.fas.org/sgp/crs/mideast/RL33222.pdf
bugsy
16 February 2011Sorry,
acum am realizat ca am mentionat un material din aceeasi sursa pe acre o indicase si Isarelianca inainte.
Israelianca
16 February 2011e ok bugsy, tabelul meu e pina in 2007
Vlad M.
16 February 2011Si daca banii aia nu ar fi reinvestiti in industria americana de armament, tot nu vad problema.
Silvapro
16 February 2011O tara mica, fara bogatii naturale, compusa in majoritate din desert, fara apa si ploaie numai 3-4 luni pe an si nici atunci de ajuns, inconjurata de inamici singerosi, cu o populatie de musulmani si in inima ei nu tocmai prietenosi, care a captat o alyia (imigratie) de citeva ori mai mare decit fusese initial. E cam greu sa te descurci in aceste conditii.
Israel a dat si el ce-a putut: capete, inventii
Si sint sigura ca totusi ne-am fi descurcat destul de bine numai daca n-am fi fost in situatia de alerta permanenta la capitolul securitate, in pericol realmente existential.
Deci care era alternativa daca America n-ar fi dat aceste ajutoare?
Silvapro
16 February 2011Daca Egyptul se va transforma fundamentalist si va deveni inamicul Americii, cum se vor echita egiptenii de multii bani si armamentele primiti de la America? Ii vor restitui vreodata?
Daca se va ivi o situatie extrema, vor folosi aceste armamente si expertiza chiar impotriva Americii.
Dar nu uitati de intrebarea din mesajul precedent.
Anca Cernea
16 February 2011Caroline Glick: A Strong Israel & American Security
http://www.youtube.com/watch?v=MrDmijvVLKs
http://www.judaicaheaven.com/stores/judaicaheaven/catalog/bs-010_1.jpg
bugsy
16 February 2011…pentru vizitator, cateva raspunsuri ref la ajutorul USA catre Israel:
“The reality is that U.S. aid to Israel does more than ensure the survival of the Jewish state. It also fortifies a stable ally providing vital military cooperation and intelligence in a region that is a breeding ground for violent extremism. Israeli eyes, ears, and boots on the ground in a tough neighborhood means fewer U.S. service members need to be there.
Moreover, much U.S. aid to Israel returns to America in the form of military procurements. In 2005, for instance, Israel’s government signed contracts worth billions of dollars with more than 1,000 companies in 47 states, including New Jersey. That year, Israel spent $71 million in New Jersey alone. This interchange promotes both countries’ technology and helps to give them a military advantage that, as recent events in Egypt have highlighted, is vital in an uncertain world.”
“The increasing levels of U.S. aid to Israel reflect the consensus among American policymakers of Israel’s growing strategic value as an ideological partner in international relations. The increasingly favorable terms on which Israel receives American aid also reflects the development of this partnership.
During the first 25 years of Israel’s existence, when the U.S. did not consider Israel to be of great strategic value, the aid Israel received reflected that assessment. Of the $3.1 billion that Israel received from 1949 to 1973, roughly half came as military loans between 1971 and 1973, when Kissinger’s policy was beginning to take root. Prior to 1971, Israel had received only $277 million in military aid from the U.S., all as loans.11 Against the backdrop of U.S.–Israel relations, however, this small sum of aid is not terribly surprising. Seeking to avert an arms race that would involve the Soviet Union, the U.S. maintained an arms embargo against Israel from 1947 until 1962, when President John F. Kennedy lifted it with missile sales to Israel. Yet even with the embargo lifted, the U.S. remained ambivalent about the value of Israeli strength, and during the 1967 Six Day War, President Lyndon Johnson reinstated the embargo.12
In 1968, after the Arab League rejected an Israeli peace offer, Congress broke with precedent by pushing the Johnson administration to sell Phantom jets to Israel. This sale marked the first time the U.S. gave Israel a qualitative edge, and since then, Congress has been committed to maintaining this advantage against the array of Arab militaries vastly outmanning Israel.13 This development in U.S.–Israel relations set the tone that carried through the Nixon administration’s policy of building closer relations to Israel. Reflecting the strategic value it attached to Israeli strength, that administration awarded Israel its first large military loans in 1971 and its first military grant during the Yom Kippur War.
Annual aid packages for Israel have held steady in the $2-3 billion range since 1974, although the breakdown of the packages has changed. When the level was first set, the package was pretty evenly split between grants and loans. Military assistance, known as Foreign Military Financing (FMF), slightly exceeded economic aid, known as Economic Support Funds (ESF). In 1981, Israel began receiving its full economic aid in grants, and four years later, all its military assistance became grants as well. By 1987, the amount of military and economic assistance—$1.8 billion and $1.2 billion, respectively—was at the level at which it would remain for 12 years.”
Israelianca
16 February 2011#44, Impy, tu nu, dar altora le sare in ochi si le sta in git.
dr pepper
16 February 2011Mda, se pare ca mica mea greseala l’a scos din anonimat pe vizitator.
Pana la urma pana si micile mele greseli au partea lor buna :).
Silvapro
16 February 2011Un articol
Revolution and the Muslim World
http://www.stratfor.com/weekly/20110221-revolution-and-muslim-world?utm_source=GWeekly&utm_medium=email&utm_campaign=110222&utm_content=readmore&elq=f1cbc7b6090e4e5c91dd77247269a6dc#ixzz1Eik4HZB8
dr pepper
16 February 2011Cand toata America trece prin febra economiei si a taierii cheltuielilor, cine credeti ca vor sa investeasca banii platitorilor de taxe americani in “investitii” pentru a promova “democratia fratilor musulmani” in Egipt si Tunisia?
Kerry, McCain, Lieberman push funds for Egypt, Tunisia
Silvapro
16 February 2011Dr. Pepper
dr pepper
16 February 2011yup, and he also said:
Restore their economy ? ???? ?
It’s like a blind leading a blind….