La două luni după ce a desființat formal USL-ul, Crin Antonescu și partidul său nu au reușit să se rupă și de corupție, socialism și de lipsa valorilor democratice. Mișcarea s-a dovedit a fi doar o voltă strategică făcută cu scopul de a înșela electoratul și de a masca irelevanța la care fusese adus PNL în alianța sa cu Partidul-Stat, PSD.

Aflate într-o competiție acerbă pentru ocuparea unei poziții cât mai bune pe eșichierul politic, partidele declarate de dreapta, adică PDL, PMP, FC și Noua Republică au constatat că liberalii îi faultează și pe terenul de opozanți ai guvernării. Plecați doar din ministere, dar nu chiar de tot (cazul lui Stejărel Olaru de la Externe), liberalii au rămas în mariaj interesat în toate structurile de conducere centrale și locale, agenții guvernamentale, prefecturi, consilii județene, primarii, consilii locale, deconcentrate etc., lăsând impresia unei separări temporare de dragostea ultimilor ani, PSD. Toată lumea așteaptă alegerile europarlamentare și apoi se va decide ori introducerea actelor de divorț și începerea luptei decisive pentru ocuparea fotoliului prezidențial ori – în cazul în care PNL-ul va obține un rezultat de 15% sau mai puțin -, dacă lupta va fi doar în interiorul partidului pentru ocuparea funcției de lider.

Dacă dreapta se definește prin atașamentul față de națiune, ordinea în stat, familie, pentru respectarea puterilor în stat, domnia legii, stat minimal, tradiție, atunci PNL-ul este un partid cu totul opus acestor principii. În 2012, liberalii s-au arătat a fi adversari ai statului de drept și chiar și acum ajută PSD-ul să își promoveze programele. PNL-iștii nu au principii, politica lor se face funcție de interese și instincte. Cel mai bine se vede acest lucru în plan extern, la Parlamentul European. Mult invocatele idei liberale sunt atât de înălțătoare, de sublime, de inspiratoare că PNL-iștii au votat Raportul Lunacek în proporție de 100%. Documentul, despre care mulți români nici n-au auzit, cere țărilor europene să prevadă strategii de impunere a unor super-drepturi pentru persoanele care aparțin grupurilor LGBTI (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender/Transexual & Intersexed). Votul PNL a fost un vot contra familiei și o capitulare în fața unor minorități sexuale influente. Un partid de dreapta ar fi votat împotrivă, dar liberalul PNL a preferat să sprijine atacul frontal asupra celor acuzați de delictul de normalitate.

PNL-ul a purtat discuții cu Partidul Popular European, dar a rămas în grupul ALDE pe considerente de tactică. Alături de PNL, în ALDE se află toate partidele liberale europene, mișcări feministe, radicali italieni, independentiști și alții de aceeași factură. Mascații ruși ocupă Crimeea și alte zone din Ucraina, dar politica ALDE se axează pe antiamericanism și pe critica introducerii scutului antirachetă american în Europa. Vorbele lui Crin Antonescu că „se teme” cel mai mult de Departamentul de Stat american nu reprezintă un accident în ALDE.

Norica Nicolai, purtătorul de cuvânt al grupului PNL din Parlamentul European a spus că Europa este slabă, că România nu are muniție decât pentru 8 ore de luptă și că putem salva Republica Moldova numai fără Transnistria. Absurda declarație defetistă și antinațională a Noricăi Nicolai n-a fost dezmințită de șeful său de partid sau de ceilalți colegi liberali. Oare cât bine a făcut Europei și României această declarație în relație cu Rusia? Nu știm, dar sigur a ajutat propaganda rusească în înaintarea sa spre inima Europei.

Când Andrei Muraru a demisionat de la IICMER în semn de solidarizare cu ieșirea PNL de la guvernare, mulți au căzut în capcană și s-au grăbit să laude demnitatea sa. S-au lămurit repede: demisionarul Muraru a fost pus imediat pe lista candidaților PNL-Iași la europarlamentare. Cu alte cuvinte, domnul Muraru a urmat întru totul mărețele „principii” liberale: a renunțat la salariul de 4.000 de lei pe lună și la promisiunea de a-i găsi pe cei 35 de torționari pentru 7-8.000 de euro pe lună tăind frunză la câini. În IICMER, sub coordonarea lui Victor-Viorel Ponta au rămas în continuare liberalii Dinu Zamfirescu și Daniel Barbu, fost ministru USL.

Pe plan intern, expresia „viziunii liberale” s-a văzut în actul de guvernare, atât în perioada Tăriceanu, cât și în timpul cât PNL-ul a guvernat alături de PSD, PC și UNPR. Tăriceanu, un banal adept al risipei în vreme bună, a mărit aparatul de stat și a extins generos binefacerile statului social. În epoca USL, în cei doi ani cât au guvernat alături de PSD-iști, liberalii au făcut dovada lipsei de capacitate managerială compensată de activism socialist în domeniile pe care le-au condus: finanțe, sănătate, cultură, transporturi, muncă, românii de pretutindeni, ape și păduri. Liberalii au fost cei mai slabi miniștri din cabinetele corupte și lipsite de viziune Ponta 1 și 2, iar condamnarea la închisoare a lui Relu Fenechiu a înscris România și PNL cu un record european – un ministru condamnat în timpul mandatului.

O altă probă a virtuții PNL-iste a fost dată de numirea liberalului Victor Ciorbea ca Avocat al Poporului. Atât Ponta, cât și Crin Antonescu fac un joc ipocrit. Primul vrea să pară că mai este deschis la o alianță cu liberalii, deși îi transferă bucată cu bucată, iar cel de-al doilea se preface că nu vede și nu înțelege ceea ce știe tot satul. Ciorbea se alătură astfel lui Călin Popescu-Tăriceanu. PNL-ul a ieșit din sală la votul pentru Ciorbea, dar nu l-a dat afară din partid și nici nu s-a dezis de el.

Pocăința în politică nu are nici o legătură cu credința creștină. Nimeni nu are asemenea pretenții și cu atât mai puțin PNL-ul, un partid insolent care se bate cu pumnul în piept că nu a greșit cu nimic. Antonescu insistă că își asumă întreaga perioadă alături de PSD, cu tot ce implică această frăție, inclusiv lovitură de stat din 2012. În astfel de situații îți vine să te gândești la ce a spus Ronald Reagan despre echivalența dintre politică și prima meserie din lume.

Pentru Crin Antonescu și anturajul său infracțional, ieșirea de la guvernare a fost un act politic necesar numai în măsura în care PNL fusese redus la stadiul de balast sau de sac de primit pumni din partea presei. Ambiția hegemonică nu i-a folosit, PNL fiind net surclasat de mașinăria PSD. De atunci încoace, a rămas același partid obtuz și cu orientare de stânga, iar țâfna și superficialitatea îi țin loc de blazon. Fardat și parfumat de trusturile media prietene, PNL-ul țopăie fără entuziasm pe un drum politic întortochiat și gloduros, simțind că nici măcar Crin Antonescu nu mai crede în victorie.

Antonescu bătăiosul, spontanul și voiosul a murit, în locul lui avem un personaj din ce în ce mai defazat și mai fad, un strigoi apt doar pentru a conduce un circ cu jongleri neîndemânatici și cu numere răsuflate. Partidul său nu este un grup al speranței pentru țară, ci este o mare păcăleală care durează de prea multă vreme și al cărui singur miracol este că nu a fost niciodată penalizat pentru suficiența și falsitatea sa. Cu pocăință sau fără nimic nu este veșnic, cu precădere în politică, un lucru nepriceput de liberali, inclusiv de liderul lor.