A fost odată ca niciodată o micuţă găinuşă roşie care tot scormonea în ogradă până când într-o bună zi a descoperit câteva boabe de grâu. Găinuşa şi-a chemat vecinii şi le-a zis:
„Dacă am însămânţa acest grâu, vom avea pâine să mâncăm. Cine mă ajută la însămânţat?”
“Eu nu,” a spus vaca.
“Eu nu,” a spus rata.
“Eu nu,” a spus porcul.
“Eu nu,” a spus gâsca.
“Atunci, o voi face eu” a spus găinuşa roşie, şi aşa şi făcu. Grâul a crescut înalt şi s-a copt cu boabe aurii.
“Cine mă ajută să-mi recoltez grâul?” A întrebat găinuşa roşie.
“Eu nu,” a spus raţa.
“E în afara atribuţiilor mele,” a spus porcul.
“Mi-aş pierde privilegiile date de vechimea în muncă,” a spus vaca.
“Îmi pierd ajutorul de şomaj,” a spus gâsca.
“Atunci, o voi face eu”, a spus găinuşa roşie, şi aşa şi făcu.
În sfârşit, a venit momentul să se coacă pâinea. “Cine mă ajută să coc pâinea?” a întrebat găinuşa roşie.
“Asta ar însemna să lucrez peste program,” a spus vaca.
“Mi-aş pierde beneficiile sociale,” a spus raţa.
“Eu nu am terminat şcoala şi nu am învăţat cum să fac pâine,” a spus porcul.
“Dacă aş fi singura persoană de ajutor, asta ar însemna discriminare,” a spus gâsca.
“Atunci, o voi face eu,” a spus găinuşa roşie. A copt cinci franzele şi le-a ridicat să le vadă vecinii.
Toţi au vrut o parte – de fapt şi-au cerut partea. Dar găinuşa roşie a zis, “Nu, eu singură pot să mănânc cele cinci franzele.”
“Profituri în exces!” a urlat vaca.
“Lipitoare capitalistă!” s-a plâns raţa.
“Cer drepturi egale!”a strigăt gâsca.
Porcul a grohăit. Apoi au pictat rapid pe pancarte cuvântul “Nedreptate” şi au mărşăluit, strigând cuvinte obscene.
De îndată sosi agentul guvernamental care i-a zis găinuşei roşii: “Nu trebuie să fii lacomă!”
“Dar mi-am câştigat pâinea!” a spus găinuşa roşie.
“Exact,” a spus agentul. “Acesta este minunatul sistem al liberei iniţiative. În ogradă oricine poate câştiga cât de mult vrea, dar, conform regulamentelor guvernamentale, muncitorii productivi trebuie să-şi împartă producţia cu cei trândavi.”
Şi aşa au trăit fericiţi de atunci înainte. Dar vecinii găinuşei roşii s-au tot mirat că ea nu a mai copt pâine…
Această poveste a fost prezentată (în engleză, eu doar am tradus) de Dr. Pepper pe data de 23 mai ca un comentariu la afirmaţiile cu iz de mahala ale unui vizitator plin de el (portocala mecanică).
5 Comments
dr pepper
29 May 2010p.s.
povestea a fost spusa de catre Ronald Wilson Reagan, al 40-lea presedinte al Statelor Unite intr’o emisiune radio.
Francesco, ma bucur ca ti’a placut asa de mult :).
Francesco
29 May 2010Este o adaptare a unei fabule atribuite lui Esop. Cei mai multi spun ca nu se cunoaste numele celui care a adaptat fabula la timpurile moderne, dar cu totii sunt de acord ca are la baza un mare adevar.
Asa este Dr. Pepper, mi-a placut f. mult.
Corneliu
29 May 2010Da, frumoasă poveste. Chiar idilică. Dar…
Dar în realitate „economia liberă” arată cu totul altfel.
Găinuşa nu este găinuşă, ci e vorba de porc.
Iar porcul cel dealtfel harnic (cel puţin în poveste), fiind el cel care a găsit grăunţele, a avut ideea să le „înmulţească”, a găsit repede colegi de curte care să-l ajute, a obţinut prima recoltă, dar nu a împărţit-o după efortul făcut de fiecare. Le-a plătit aparent rezonabil munca prestată, dar şi-a rezervat partea leului, pardon, partea porcului, că de, el e cel care a găsit cele patru grăunţe şi i-a venit ideea în cap. A continuat tot aşa mai departe, iar pentru că avea cine să-i muncească, nu mai punea râtul la scurmat arătura. El îşi conducea afacerea. Îşi rezerva însă de fiecare dată partea leului, pardon a porcului, făcându-i mai departe pe „colaboratori” să creadă că sunt plătiţi în mod rezonabil.
Şi tot aşa mai departe, o poveste fără sfârşit.
Şi deoarece mecanismul funcţiona foarte bine, bufniţa cea înţeleaptă care locuia în apropiere a teoretizat în lucrările ei filozofice perfecţiunea acestei ordini care a adus la atâta prosperitate tuturor. Caci vrednicul porc şi-a câstigat prin merit agoniseala (doar el a fost cu ideea, nu?) şi cine e în măsură să-şi bage botul în cinstita lui afacere şi să stabilească în locul lui cum să-şi plătească lucrătorii?
Ca urmare, toţi locuitorii acestei ferme a animalelor au primit ca justă aceasta concepţie si au continuat să funcţioneze în linişte în virtutea ei.
Eventualii cârcotasi au fost puşi la stâlpul infamiei, unii au trebuit să plece de ruşine căci tulburau consensul şi liniştea socială.
Câteodata se mai produc convulsii, dar vrednicul porc, ajutat de devotaţii săi lucratori şi de administraţie repune lucrurile la locul lor corect.
Nu e faimoasa „Fermă a animalelor”. E ferma oamenilor îndobitociţi, în care domnesc porcii.
Asta e povestea.
P.S. Găinuşa cea prea roşie a fost repede concediată pentru că a cotcodăcit prea mult. Voise si ea să facă ceva cu nişte grăunţe, dar a ajuns până la urmă la rotisor. Nu ca lucrătoare, ci ca prelucrată…
Tot a folosit la ceva: şi ca exemplu, fiind şi gustoasă.
Francesco
29 May 2010Corneliu, iata ca „vrednicul” a ajuns in Bahamas pentru un binemeritat concediu. Plaja, soare, o apa minunata care il invita la inot. Si uite ce bine se distreaza cu familia in larg:
Cei doi din barca fac parte din personalul angajat de „vrednic”…
dr pepper
29 May 2010Consiliera lui Boc: Miracolul românesc este posibil, dacă învăţăm de la israelieni
Consiliera lui Boc: Şansa relansării economice nu vine din creşterea taxelor
si totusi exista dreapta in romania.