Espresso e tare, amărui şi se bea dintr-o ceaşcă mică în cel mult două înghiţituri. Pentru azi recomand a doua modalitate. Între ele poţi citi propunerile de lectură ale Imperialistului, strînse compact în revista germană Der Spiegel.

Povestea lui Jeffrey Jamaleldine. S-a născut dintr-o mamă germană get-beget şi un tată originar din Gambia, a crescut într-o suburbuie a Berlinului visînd să devină fotbalist profesionist şi ca toţi puştii de seama lui a urît America.

Jamaleldine doesn’t even crack a smile when he talks about how, in 1991, he joined in anti-American protests on Berlin’s Kurfürstendamm boulevard during Operation Desert Storm. „That was the way it was back then,” he says. He was 15 and „America was simply the enemy.”

Anul 2005 l-a găsit în Little Rock, Arkansas, în faţa unui oficiu de recrutare al armatei americane. S-a înrolat, a fost rănit şi printr-un miracol a supravieţuit. Acum e înapoi în Bavaria şi nu regretă faptul că a participat la războiul din Irak.

They spend hours talking about the same questions over and over again, about why wars are necessary in the first place and why they never seem to end. The father ends up saying: „I am in favor of peace.” To which Jeff responds: „But someone has to achieve that peace.” The father repeats: „I am in favor of peace.”
This only upsets Jeff. Normally he tends to be quiet and calm. But now he raises his voice, his body tenses up and his words become deliberately hurtful: „And what are you doing so that we can have peace? How much longer do you think you’d be sitting around drinking coffee in fancy Berlin cafés if people like me didn’t exist? If there was nobody to make sure you could live in peace? If there was nobody to fight terrorism?”

The American GI from Berlin

Germania nu are o medalie care să onoreze curajul soldaţilor în luptă. Ministrul apărării doreşte să reintroducă Crucea de Fier, însă criticii se opun, datorită ecourilor din trecutul nazist — Germany Discusses Return of the Iron Cross. Duminică au loc alegeri municipale în Franţa şi primarii afiliaţi partidului lui Sarkozy îşi beau probabil ultimul espresso în funcţie. După zece luni de preşedinţie, cei mai mulţumiţi de prestaţia preşedintelui francez sînt patronii presei tabloide. Restul populaţiei are o lungă listă de nemulţumiri —Conservatives Face Thrashing Over Sarkozy’s Unpopularity. Însă alegerile de urmărit duminică sînt cele parlamentare din Spania. Socialiştii lui Zapatero aduşi la guvernare de Al Qaeda au de făcut faţă opoziţiei organizată de catolicii spanioli, profund nemulţumiţi de libertinajul social impus în ultimii patru ani — The Battle of the ‘Theocons’. În ultima rundă de certuri balcanice, Grecia se opune intrării Macedoniei în NATO şi insistă că singura Macedonie legitimă este provincia din nordul Greciei — NATO Wannabe Macedonia Demands ‘Freedom and Justice’.

Acum poţi să bei cafeaua pînă la capăt şi dacă nu eşti pe fugă, să asculţi două piese la fel de energetice ca un espresso sorbit în două înghiţituri.

[xspf]_start(‘espresso’)[/xspf]