Cea mai recentă evadare din lagărul numit Coreea de Nord a pus situația regimului condus acum de Kim Jong-un într-o lumină nouă și, oarecum, neașteptată pentru neavizați. Paradele militare din vară ale armatei comuniste au arătat tehnică militară nouă și sincronul perfect al unei armate care, cel puțin la televizor, părea foarte bine îngrijită. Pe urmă, se știe că militarii au o situație mai bună decât majoritatea populației, în dictaturile comuniste, tocmai pentru a se evita revolta celor care au armele și știu să le folosească. Despre Coreea de Nord se știe, la fel, că ofera militarilor un nivel de trai categoric mai ridicat decât restul populației aflată în sclavie, în subordinea comuniștilor conduși de familia satrapilor de la Phenian. Numai că tânărul militar din trupele de elită, evadat zilele trecute și împușcat când trecea în viteză granița, a dezvăluit involuntar cum stau de fapt lucrurile la nord de paralela 38 din Peninsula Coreeană. Raportul medical produs de medicii care l-au operat e spectaculos pe de-a întregul: în intestinele militarului au fost găsiți sute de viermi paraziți, unul dintre cei extrași având 27 de centimentri lungime… Și porumb. Tânărul mâncase porumb înainte să evadeze.

Experții sud-coreeni care au examinat cazul au pus cap la cap datele medicale ale celorlalți „defectori”, cum urât sunt numiți cei care reușesc să evadeze din Coreea de Nord, și concluziile sunt clare: majoritatea celor care au scăpat peste graniță sunt sever infestați cu viermi intestinali. De aici, două concluzii: se folosesc în Coreea de Nord, la scară largă, fecale umane ca înlocuitori de îngrășăminte și, pe lângă asta, apa curentă și canalizarea sunt prea puțin întâlnite acolo. Adică e criză. Sărăcie lucie, ca în orice regim comunist care se respectă. Mai mult, văzută în detaliu situația celor care au evadat peste graniță între anii 2006 și 2014, conform unui studiu făcut de Dankook University College of Medicine (Coreea de Sud), din 169 de analizați, 13,6% aveau tuberculoză, 10% hepatită B, iar 9,4% aveau hepatită cronică C.

Majoritatea suferă de cel puțin două boli și 40% din cei examinați cu altă ocazie au viermi intestinali. E clar – sistemul medical nord-coreean e depășit de situație, populația e subnutrită și cele necesare igienei elementare lipsesc le fel de mult ca și medicamentele. Cei care au reusit să evadeze sunt, în bună parte, dintre cei care puteau să se deplaseze prin țară, adică oameni care nu erau tocmai în partea cea mai de jos a societății nord-coreene, despre care se știe ca nu pot călători în voie prin țara-lagăr. E o situație greu de imaginat. E dificil de găsit un termen de comparație, dar s-ar putea spune numai că, în cazul ăsta, românii trecuți de 40-50 de ani putem să ne lipsim de imaginatie, câtă vreme avem amintiri comparabile despre viața trăita pe vremea regimului comunist de la noi. La sfarșitul anilor ’80 aveam în țară mai mulți tineri și copii bolnavi de SIDA decât erau în toată Europa. Era practic o epidemie.

Nimic nu putea justifica asta. Un dezastru la scară națională, ignorat cu bună știință de regimul comunist, lucru care făcea situația fantastic de gravă. Pe lângă asta, conduceam detașat în clasamentul cu cele mai afectate țări de tuberculoză. La fel, aveam cei mai mulți bolnavi de hepatită din Europa. Boli ale sărăciei, de așteptat într-o țară unde și pâinea se dădea cu cartelă, iar majoritatea alimentelor de bază lipseau pur și simplu din magazine. Boli ale lipsei igienei elementare într-o țară unde apa curentă și canalizarea lipseau cu desăvârșire în zonele rurale, unde oamenii aveau latrină în curte, în aceeași curte unde aveau și fântână, iar în orașe apa rece se oprea frecvent și apa caldă era dată cu program, dacă aveai norocul să ajungă la tine caldă… Instrumentarul medical era pe undeva la nivelul anilor ’50-’60, iar majoritatea medicamentelor din import, și nu numai, lipseau, în cea mai mare parte a timpului.

Astfel, informațiile despre viața grea din Coreea de Nord ar trebui să ne amintească de viețile părinților noștri și de tinerețea multora dintre noi. Ar trebui să le și închidă gura celor care spun acum că „avea toată lumea de lucru cu Ceaușescu și toți aveau de mâncare în frigidere”, ori că orânduirea comunistă nu era așa de rea, până la urmă.