IICCMER și-a asumat sarcina foarte grea de a administra închisoarea de la Râmnicul Sărat. Responsabilitatea este deosebit de mare nu doar pentru că acel loc are un trecut care îi dă o mare valoare istorică, ci mai ales pentru că acel loc poate să ofere, dacă i se va permite, o lecție morală și să aibă astfel un impact în prezent și în viitor. Din păcate, în ultimul an, IICCMER nu pare să aibă în vedere că toate activitățile sale au o latură morală.

Rolul IICCMER nu este doar să gestioneze fonduri pentru proiecte pe teme legate de trecutul comunist. Nu e vorba de bifarea unor indicatori, publicarea unui anumit număr de pagini, prezentarea unor diapozitive interesante şi organizarea de conferinţe. Toate acţiunile pe care le realizează nu sunt decât mijloace. Scopul este însănătoşirea morală a societăţii traumatizate de comunism prin prezentarea celor care au învins acest sistem. Au importanţă planul de activităţi şi indicatorii de evaluare a realizării acestora. Contează şi nivelul fondurilor primite şi modul în care au fost folosite. Degeaba însă se respectă indicatorii şi contabilitatea e în regulă dacă absolvenţii de liceu nu ştiu de Greva de la Aiud şi diplomaţii români nu au auzit de Victor-Rădulescu Pogoneanu şi de Camil Demetrescu.

Misiunea IICCMER-ului este să recunoască şi demaşte ce ţine de lectura securistă, mincinoasă, a istoriei comunismului şi să scoată la iveală ceea ce poate să însănătoşească prezentul și viitorul, adică eroii, martirii şi momentele în care ei au făcut ca omenia, curajul, curăţia sufletească, să nu fie dominate de rău şi de absurd. Este vorba de valori şi de credibilitate în primul rând. Din acest punct de vedere închisoarea de la Râmnicul Sărat este un tezaur unic pentru că este locul în care răul nedisimulat a fost folosit cu scopul clar de a strivi tăria celor care au refuzat compromisurile şi, totodată, locul în care răul a fost înfrânt în ciuda puterii aparent nelimitate care i s-a dat. De aceea, eroii de la Râmnicul Sărat au prestigiu moral imens și tot de aceea acapararea prestigiului lor este o ispită foarte mare, mai ales pentru intelectuali vulnerabili la relativismul moral.

Există o diferență vizibilă între cei care vorbesc cu dragoste și respect despre eroii de la Râmnicul Sărat și cei care îi menționează numai cât să se folosească de numele lor. E ca în Judecata lui Solomon (Cartea a treia a Regilor 3,16-28). Regele înţelept o deosebește pe mama adevărată de cea mincinoasă după faptul că cea mincinoasă nu se sinchisește dacă pruncul va fi tăiat în două de viu, în timp de cea adevărată acceptă să i se ia copilul mai degrabă decât să i se facă vreun rău. Tot aşa, adevăraţii cinstitori ai eroilor nu se fălesc cu ce fac ei pentru eroi, ci le lasă lor locul de cinste, se străduiesc să ţină vie amintirea lor şi să îi facă cunoscuţi. Cei mincinoşi însă se scot în faţă pe ei şi agendele lor politice, cu riscul sacrifica memoria oamenilor şi a locurilor.

Dacă se caută informații despre închisoarea Râmnicul Sărat, se găsesc fotografii ale clădirii, fișele matricole și câteva cuvinte despre unii dintre deținuți. Multe relatări, mai ales cele în care se vorbește despre activitatea dinainte de închisoare și de caracterele oamenilor, sunt preluate, cel puțin parțial, din informațiile publicate de Domnul Cicerone Ionițoiu. Poate compara cineva credibilitatea Domnului Ioniţoiu, el însuşi un erou, care, după ce a suferit în închisoare, şi-a cheltuit puţinele resurse de sănătate şi de bani pentru a-i face cunoscuţi pe eroii şi martirii luptei anticomuniste cu credibilitatea majorităţii membrilor recent numitului consiliu al IICCMER, care în repetate rânduri au făcut afirmaţii din care se vede limpede că nu împărtăşesc valorile care au stat la baza rezistenţei din închisori? De ce recunoaştere publică se bucură Domnul Ioniţoiu? Şi cât de trâmbiţată a fost numirea noului consiliu?

În fond, ce credibilitate are IICCMER astăzi? Cum să cred eu că Zoe Petre îl poate înţelege pe Ion Mihalache, când a declarat că putem să o lăsăm mai moale cu moralitatea în politică? Cum să cred eu că Lucia Hossu Longin îl respectă pe Ioan Bărbuş, când aseamănă procesele staliniste cu procesul lui A. Năstase? Ce poate înţelege Cristian Pârvulescu din mărturia lui Alexandru Todea? Cardinalul Todea intrat în închisoare nu pentru ca să rămână creștin (ar fi putut să ungă chiar ierarh ortodox) ci pentru că a refuzat să fie creştin altfel decât i-a dictat conștiința. În plus, ajuns la aproape 80 de ani, cardinalul Todea celebra slujbe în școli, parcuri, cimitire și îndemna credincioșii să îl urmeze. Pârvulescu în schimb se teme de prezența unor simboluri creștine în școli, precum icoanele, pentru că ar instaura „o formă de inegalitate”.

Se ştie bine că giganții rezistenței anticomuniste erau creștini și își puneau nădejdea în primul rând în Dumnezeu. Crescuseră în valorile tradiționale și rămăseseră fideli acestora. Iubeau România, respectau Biserica și Armata, cinsteau istoria țării. Se cunosc personalităţile, se ştie ce credeau, se cunoaşte activitatea lor, se cunosc familiile lor. Toţi au fost supravegheaţi îndeaproape multă vreme în închisoare și după aceea. Datele sunt consemnate, nu este loc de prea multe interpretări. Pe această temă, disertaţiile, metaforele şi relativismul moral cu ifose intelectualiste arată rea voinţă şi lipsă de decență.

Ambiguitatea sau neconcordanța între valorile rezistenților și cele ale IICCMER-ului recent nu ține de abordarea pluralistă a temei rezistenței anticomuniste, foarte bine venită de altfel în orice domeniu care are legătură cu activitatea intelectuală, pentru că în acest caz, mai mult decât în altele, valoarea morală a întregului demers are o mare semnificație. E adevărat că aceasta nu e măsurabilă, însă cine vine cu această obiecție tocmai a arătat că nu au înțeles un lucru care era foarte limpede pentru eroii de la Râmnicul Sărat, anume că există adevăr în domeniul moral și că nu orice este negociabil.

Administrarea închisorii Râmnicul Sărat este un test moral, nu unul de management. Membrii Consiliului își leagă reputația morală de modul în care vor trece acest test. E posibil ca, un timp, să reușească să proiecteze asupra lor puțin din prestigiul eroilor. Dacă însă prin deciziile vor bruia mesajul moral al eroilor lor, dând prioritate persoanelor sau agendelor lor, atunci numele lor vor rămâne legate pentru totdeauna de noțiunile de parvenire, cinism și manipulare.

PS

Aflu că Daniel Barbu a vizitat închisoarea pentru prima dată de abia acum câteva zile. Pentru asta s-a mai și făcut comunicat de presă care se termină cu un fum gros de tămâieri pentru guvern.