Cu opinia spusă în titlul “Să nu uităm şi să nu-i uităm”, Dan Şelaru a postat o lista de link-uri către blogurile care au avut cea de spus despre trecerea a 8 ani de la 11 septembrie 2001. E o trecere în revistă a părerilor şi a suportului lor motivaţional din spaţiul românesc, reflecţii asupra celor întâmplate în acea zi, căutări de sens pentru poveştile de după, cu ramificaţii către ziua de mâine. În cele ce urmează o să comentez pe marginea listei lui Dan Şelaru, care începe cu noi:

1. Blogul inliniedreapta.net cu postarea Project 2996 – Omagiu lui Eugen Gabriel Lazăr. În calitate de autor, nu pot să mă autocomentez.

2. Blogul lui Constantin Gheorghe, cu subiectul Un război lipsit de sens.

Definindu-se „liberal de stânga”, Constantin Gheorghe este de părere că la 11 septembrie 2001 „au avut loc atentate teroriste”, dar că războaiele care au urmat în Afghanistan şi Irak „au luat adesea forme aberante, cu accente de cruciadă” de unde rezultatul: „sute de mii de victime nevinovate, şi o slăbire a influenţei şi atractivităţii valorilor occidentale”. Ca să-şi sublinieze ideea, Constantin Gheorghe alătură extrase consistente din interviul dat de fostul lucrător CIA Marc Sageman în cotidianul Le Monde. Dar nu spune că Sageman şi-a întrerupt colaborarea cu CIA la începutul anilor ’90 şi a devenit un locvace conferenţiar, un cunoscător al zonei afgane, dar totuşi el nu este mai mult decât un comentator, nefiind implicat în analiza dosarelor secrete curente pe temele legate de conflictele globale. Concluzie: lui Constantin Gheorghe nu-i place cum îi sunt vândute aceste războaie, vrea altceva. Iar “războiul lipsit de sens” e cel din Afghanistan. Ar fi interesant de aflat care sunt “accentele de cruciadă” ale intervenţiilor din Afghanistan si Irak şi de când şi cine susţine ideea de cruciade ca modele ale răului universal. Ideea cruciadei este de la Bin Laden et Co, preluarea ei de stânga este o ruşine şi o batjocură la dresa istoriei. După lectură se poate avansa ideea că modelul neo-stângist, variantă a lui “Make Love Not War” din 1968 este mai bun decat un citat din Marx ori Lenin.

3. The News Paper, cu titlul 9/11. Un clip cu imagini de la WTC, Pentagon, străzile New York-ului, contestare post 9/11 etc. Frumos clipul.

4. Ion de la Chiuleşti cu postarea 11 Septembrie Mitul. Este o copie a prezentării ultimei cărţi de Roberto Quaglia 11 Septembrie Mitul de pe situl de (auto)promovare https://11septembriemitul.com, care se poate rezumă astfel: 11 septembrie 2001 a fost opera Administraţiei Bush iar toată onoarea de a demonstra acest lucru cu argumentele ştiinţei îi revine autorului. Quaglia susţine că lucrarea sa reprezintă “piatra de mormânt a teoriei oficiale”, că “Turnurile Gemene au fost dărâmate” (de alde Bush, stupid). Păcat, aveam o părere mai bună despre Quaglia după citirea cărţii Gândirea Stocastică. Piaţa de idei din spaţiul italic este în plină criză cu astfel de capodopere. Printre link-urile de la sursa lui Ion de la Chiuleşti se află şi, da aţi ghicit www. 911truth.org, mafia lui Van Jones & co. Concluzie: Ion de la Chiuleşti este un truther citit.

5. Marius Mina cu articolul 11 Septembrie 2001. Marius Mina reposteaza articolul “Cântarea Americii” scris de Cornel Nistorescu, pe care cred că directorul Cotidianului nu l-ar mai scrie acum decât pe invers. Citez:

”Ce Dumnezeu poate să-i unească pe americani într-un asemenea hal? Pământul acela? Istoria lor galopantă? Puterea economică? Banul? Ore întregi am încercat să găsesc un răspuns, fredonând melodii şi îngânând propoziţii ce riscă să sune a locuri comune. Le-am întors pe toate feţele, dar n-am putut trece de o idee: numai libertatea poate face asemenea minuni!”

6. Blogul lui Tibi cu postarea 11 Septembrie. De la o impresie a unui om aflat la Frankfurt, Germania în 9/11 2001, la reflecţii ce se opun absurdităţii uitării. Citez:

”Ce se va alege de ziua asta? Instincul de conservare ne va face să uităm de acest eveniment. Va rămâne în istorie ca o simplă dată şi vom ignora drama familiilor îndoliate. Nu e bine să ne stresăm prea tare când vine vorba de moartea unor semeni de-ai noştri, nu-i aşa? Apar coşmarurile şi o revoltă interioară, care, la final, ne vor strica planurile de rutină.”

7. Blogul lui Budescu. Postarea poartă titlul de Politică: 8 ani de la 11 Septembrie. Miezul postarii se află în acest citat:

“În subsidiarul unei operaţiuni sub steag fals (aşa-zisul atac terorist multiplu Al-Qaeda, prin deturnarea unor avioane civile şi îndreptarea lor, pe post de bombe cu kerosen, asupra unor ţinte civile strategice ale statului american), s-au aflat mai multe black ops ale unor servicii secrete americane, începând cu cele care au folosit la infiltrarea presei americane şi terminând cu oamenii infiltraţi în toate structurile de putere americane, cum ar fi NORAD, implicate în încercarea de a împiedică atentate teroriste.”

Pe scurt: teoria conspiraţiei pusă la punct de Administraţia Bush, model de la care se inspiră …Putin. E clar că lumea este condusă de preşedinţi care-şi atacă propriul popor ca să devină din ce în ce mai puternici! Miză jocului? Petrolul din Orientul Mijlociu, pe care americanii nu puteau doar să-l plătească în dolari, trebuia să-şi lase şi sângele pe acolo. Este postarea aparent cea mai elaborată, se vede din încrederea oarbă în teoriile conspiraţioniste că Budescu nu se joacă, el cunoaşte “adevărul”.

9. România Obiectivă a lui Dan Selaru de acum un an, cu titlul Despre terorism de 11 septembrie. Citez:

”Motivaţiile islamice sunt diverse. Există un sentiment de frustrare în rândul comunităţii slamice în faţă destructurarii unui mod de viaţă care există de un mileniu şi jumătate. Revoluţia Franceză de la care pleacă numele terorismului a adus statul laic şi drepturile omului. Cele două noţiuni sunt inexistente în Islam, această religie impune reguli pentru fiecare fapt de viaţă, regulile sunt învechite şi nu se adaptează la noile realităţi ale globalizării.”

Perfect de accord. Dar sunt sceptic în privinţă ultimului gând: ”Ce se petrece azi este o luptă care nu poate fi câştigată de una din părţi. Fără dialog vom pierde toţi”. Nu pentru că n-ar fi fost raţional, ci pentru că, vorba diplomatului, ”it takes two to tango”, şi e greu de găsit un partener care să se ţină de cuvânt.