Acum cîţiva ani pus mîna pe cartea lui Bruce Bawer, În timp ce Europa doarme. Cartea m-a ajutat să înţeleg gravitatea unei realităţi pe care tocmai o descopeream: islamul în Europa.
Ca scriitor homosexual locuind în SUA, Bruce Bawer era deranjat de modul în care unii creştini americani percepeau homosexualitatea şi a hotărît să emigraze în Europa. Odată restabilit avea să descopere că bătrînul continent se confrunta cu o problemă şi mai gravă, problemă creată de imigraţia musulmană masivă. Permisivitatea şi toleranţa societăţilor europene, chiar ceea ce l-a atras spre Europa, a fost extinsă şi spre grupurile intolerante, radical opuse valorilor fundamentale ale occidentului. Multiculturalismul, dogma postmodernă, a dus la tolerarea intolerantului, la importul unor întregi comunităţi dintr-un mediu social şi cultural radical diferit, lumea musulmană. Importul unei mentalităţi triblale şi crearea de societăţi paralele în care libertatea de exprimare, libertatea religioasă şi egalitatea dintre femei şi bărbaţi sînt inexistente, au fost consecinţele logice ale relativismului multicultural.
Multiculturalismul nu poate funcţiona decît într-o lume ideală, în care toate culturile respectă drepturile elementare ale omului.
– În acest moment este greu de negat că ar face-o.
– Refuzînd ce?
– Refuzînd să îmbrăţişeze, să aprecieze şi să îşi apere propriile valori democratice.
Despre cartea lui Bruce Bawer a scris şi emil acum aproape trei ani, surpinzînd o altă idee centrală a cărţii, modul în care subversiunea stîngistă a acaparat discursul politic şi public european (aceasta fiind şi motivul principal pentru care s-a ajuns la situaţia descrisă mai sus):
Citind această carte am descoperit cît de larg răspîndit este anti-americanismului în Europa, cît de avansată este maladia progresismului (amestec de socialism, relativism moral, multiculturalism agresiv) şi cît de periculos e importul de islamism la scară continentală. Am tradus articolul de mai jos şi cu intenţia de a semnala acest autor deosebit. Al doilea motiv e legat de amintirile pe care mi le-au evocat rîndurile lui Bruce Bawer. Ca adolescent şi tînăr adult în anii 70 şi 80 ai României ceauşiste am fost mereu însoţit de propaganda comunistă din şcoală, ziare, cărţi, de la televizor, radio şi locul de muncă. Una din temele repetate obsesiv era pacea. Asemeni altor cuvinte deturnate de comunism înţelesul păcii se schimbase, nu se mai referea doar la absenţa războiului. Pacea se transformase într-un concept stufos explicat sub forma unui scenariu cu eroi pozitivi şi negativi încleştaţi într-o luptă epocală al cărei deznodămînt urma să fie triumful eroului pozitiv şi victoria definitivă a revoluţiei. Eroul pozitiv era URSS ajutat de popoarele prietene din jur, iar eroul negativ era Vestul a cărei căpetenie, America, întruchipa răul absolut.
5 Comments
vlad
17 March 2010superb omul. spre sfârșit vorbește foarte pertinent despre tensiunea celor două condiții pe care le întrupează: gay și credincios creștin. îmi place mult echilibrul lui, nu cade în exhibiționismul grotesc al unora. mi-a amintit inevitabil de primul text cu care am putut fi de-acord al unui monah ortodox. îl redau aici:
Cine este fără de păcat, să arunce primul piatra
(Pe marginea unui articol împotriva homosexualilor)
Textul continuă, dar e suficient aici.
richard
17 March 2010Costine, ai citit despre iuresul dintre un general american si olandezi? Inca ma amuz.
richard
17 March 2010http://www.telegraph.co.uk/new…..neral.html
costin
17 March 2010???? richard,
tare imi e ca are dreptate americanu. acum vreun an vorbeam cu un olandez despre wilders, musulmani, razboiul din irak and all that si la un moment dat, tipul, un olandez negay, inalt si oaches, destept si cu un simt al umorului bestial (deci nu prost) spune linistit si cu convingere ca el nu cred ca armatele mai au vreun sens, ca nu intelege de ce tarile europene inca au armate. americanii o faceau, bineinteles, pentru ca sint niste primitivi razboinici.
vlad
17 March 2010Bruce Bawer: „I’ve become an enemy of the people for speaking the truth about Islam”