Transsylvania Phoenix este un cititor si comentator frecvent al blogului nostru, român locuind în SUA. În decembrie trecut ne împărtăşea o poveste din ţara lui adoptivă demna de România lui Ceauşescu, despre sistemul de învăţămînt cu care este nevoit să se lupte pentru fiul său. Om în toată firea, crescut şi educat în România lui “cine nu are bătrîni pile, să-şi cumpere”, Transsylvania Phoenix a scăpat de riscul ca fiu său să fie trimis cu forţa la o şcoală slabă, şi care nu preda ce acesta dorea să înveţe, aruncînd în joc o pilă.
Un extras:
M-am mutat recent dintr-o suburbie estica a Los Angelesului in partea de vest. Am un baiat care este in ultimul an de liceu. Pina trimestrul trecut a fost la un liceu din zona in care am locuit, in micul districtul scolar “A” – sa-i zicem. Acolo a avut clase de productie de film si fotografie. De asemenea,findca viseaza sa ajunga regizor si producator de film, baiatul meu si-a sacrificat ultimile doua vacante de vara inscriindu-se si luind doua semestre de regie si productie la o universitate din Long Beach (in America este permis sa iei cursuri in facultate chiar daca nu ai terminat inca liceul). Asta ca sa intelegeti cit de determinat si pasionat este acest tinar sa isi urmeze visul vietii lui.
Fiindca a trebuit sa ne mutam in alta zona a Los Angelesului a trebuit sa-l mutam si pe el cu scoala. Din pacate locuinta noastra se afla in zona districtului scolar pe care il voi numi “B” (Los Angeles Unified School District) de care cred ca ati auzit. Daca nu ati auzit inca, va spun eu citeva cuvinte despre el: este cel mai slab din intreaga America. Desi cheltuieste cei mai multi bani pe asa zisa educatie, este condus de o gasca de jigodii sindicalist-liberal-comuniste dupa modelul educatiei marxist-leniniste. Mai multe detalii aici daca sinteti interesati.
Deci, datorita faptului ca districtul “B” este atit de prost si fiindca liceul la care baiatul meu ar fi trebuit inscris nu ofera clasele de film in care el este interesat, am apelat la bunavointa unui director din districtul scolar din imediata vecinatate pe care am sa-l numesc districtul “C” solicitindu-i inscrierea tinarului in la un liceu districtul respectiv.…
Asa ca ieri dimineata la ora zece, o femeie de la districtul “B” pe care as putea sa o portretizez ca o corcitura intre un hipopotam si un pitbull, mi-a luat formularul cu solicitarea de transfer din mina si cu un rinjet satisfacut mi-a scris pe ea “Transfer Denied”.
…
Insa dumneaei nu stia cu cine are de-a face…Roman uns cu toate alifiile, trecut prin 36 de ani de comunism care m-a invatat sa ma descurc si sa ocolesc sau sa sar peste toate barierele birocratice. Doar atit pot sa spun…m-am scuzat si am dat un telefon de pe celular, chiar in fata ei. Am vorbit citeva cuvinte cu o anumita persoana, apoi spre stupefactia corciturii i-am spus “te rog ia telefonul, aceasta persoana vrea sa vorbeasca cu tine”. Ce a urmat a fost parca desprins din secventa de revelion cu Toma Caragiu si Mircea Diaconu: “Bursucul arunca bomba, ca sa-mi taie mie…ce sa-mi taie Mateias?” “Trompa, dom’ director. Doar o coincidenta!”.
Dacă v-a scăpat, puteţi citi toata povestea aici: La trîntă cu “dihania rece a statului”. Merită!
Acum, de ce reamintesc de păţania lui Transsylvania Phoenix? John Stossel, care a făcut ani de zile emisiuni pentru ABC şi a fost de curînd achiziţionat de Fox Bussines, a prezentat modul în care alegerile părinţilor şi copiilor privind educaţia sînt limitate în sistemul de învăţămînt în care sindicatele fac legea, cum aţi citit mai sus.
via The Right Scoop
