Versiunea integrala in Revista Capital

De fiecare data când apare, sau doar se prefigureaza, o criza politica, începe sa fie rostita o formula magica: sa vina un guvern de tehnocrati! Partide aflate în pana de idei, analisti lipsiti de originalitate sau simpli cetateni care se informeaza doar de la televizor, cad de acord ca aceasta e solutia tuturor problemelor: un guvern de tehnocrati. Acestia sunt vazuti ca un fel de robotei care n-au mama, n-au tata, vin cu un laptop sub brat, se instaleaza în scaunele ministeriale si încep sa ia masuri care nu provoaca nimanui durere, nu supara pe nimeni, armonia deplina se instaleaza peste tara si apoi ne trezim cu totii mai bogati, mai sanatosi, mai tineri, mai frumosi.(…)

Dar sa nu ramânem doar la nivel de generalitati, sa vedem ce ar fa­ce un astfel de guvern în mod concret? Va încerca oare sa flexibilizeze actualul cod al muncii care face aproape imposibila concedierea unui bugetar? Cu siguranta ca un ministru tehnocrat ar lua neaparat o astfel de masura, mai ales ca un astfel de ministru nu participa la alegeri si nu-l va interesa cât vor striga sindicatele. Un ministru-tehnocrat al finantelor se va gândi oare la o majorare de taxe, de exemplu a TVA, mai ales ca vedem cum creste numarul tarilor care iau astfel de decizii (dupa Ungaria, care, atentie, are un guvern cu câtiva tehnocrati si a majorat TVA de la 20 la 25% – a urmat apoi Cehia, acum Spania si vor fi si altele, cu siguranta)? Eu cred ca un finantist tehnocrat se va gândi la o asemenea masura. Dar un ministru-tehnocrat al muncii, constatând tendintele demografice si haosul din sistemul de pensii, se va uita, oare, la graficele din laptopul sau, care-i spun ca trebuie marita urgent vârsta de pensionare? Cu siguranta ca da! Unui prim-ministru tehnocrat pâna-n maduva îi va trece, oare, prin cap sa reduca numarul bugetarilor cu vreo 2-300 de mii? Cel mai probabil ca da! Pai, astea sunt masuri dureroase, însotite de strigate si istericale sindicale. Dar cu guvernul tehnocrat nu te pui, n-are mama, n-are tata.

Rationamentul înca nu s-a terminat; cum se transpun în practica deciziile tehnocrate? Prin legi. Sau prin ordonante de urgenta. Dar si legile si ordonantele de urgenta trebuie aprobate în Parlament. Asa e în democratie; în orice democratie. Dar în Parlament avem de-a face cu oameni care participa la alegeri si, din aceasta cauza, sensibili la orice strigate si dureri sociale, având si populismul în­scris în propriul ADN. Doar Parlamentul poate sa aprobe legi. Cam aici s-ar bloca deciziile tehnocratilor. Doar daca nu ne gândim sa facem si un parlament tot de tehnocrati. Ce vreau sa spun? Ne place sau nu, orice decizie a unui guvern este o decizie politica. Cine vrea sa ia decizii, ci­ne crede ca are solutii, trebuie sa treaca un singur test: sa participe la alegeri. Acolo, solutiile propuse sunt validate sau respinse. Alta cale în afara de alegeri nu exista. Asa e în democratie; în orice democratie…