Durban III are ca teme declarate “Victimele rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei şi intoleranţei asociate: recunoaştere, justiţie şi dezvoltare”. Dacă luăm în considerare edițiile precedente, am putea spune că temele sînt un pretext, scopul real fiind, de fapt, delegitimarea Israelului de către națiunile islamice.

Într-un discurs ţinut de Shimon Peres la Ierusalim, în zilele desfăşurării Durban I, în faţa reprezentanţilor celor 43 de state care si-au exprimat dezacordul faţă de caracterului puternic antisemit al grupurilor arabe, acesta spunea:

Înfruntăm două grupuri: Liga Arabă şi Liga Musulmană.
Liga Arabă este compusă din 24 de ţări, 30 de naţiuni – total anti-Israel, total împotriva păcii, pentru reînnoirea boicotului, pentru continuarea Intifadei, pentru întreruperea relaţiilor cu Israelul şi nimic nu îi poate face să se răzgîndească.
Din nefericire mai exista un bloc, Liga Musulmană, care cuprinde 60 de ţări, peste un milliard de oameni, şi acolo tendinţa este tot anti-israeliană […]. Mai trebuie să adaug că între toate aceste ţari arabe şi musulamne, nici una nu seamănă cu o democraţie reală, o democraţie în adevăratul sens al cuvîntului. În multe dintre ele nu există nici pace, nici drepturi civile, nici o înţelegere reală a conflictului din regiunea noastră.
Subiectul conferinţei ar fi trebuit să fie drepturile omului. Ar fi putut fi o conferinţă importantă. În schimb a devenit o farsă. […]

Ştiu ca Africa de Sud voia foarte mult să facă o conferinţă a demnităţii, a speranţei, a adevărului. Dar din păcate, cele două grupuri prejudiciose, au făcut acest lucru imposibil şi au creat un spectacol al nedreptăţii şi al pierderii speranţei[…]

V-am cerut să veniţi pentru că reprezentanţi din multe din ţările dumeavoastră sînt înca în Durban, şi vreau foarte mult să spun, cu toată seriozitatea, că fiecare ţară responsabilă, fiecare persoană responsabilă, trebuie să pună capăt acestui eveniment – să nu renunţe în faţa unui bloc arab, a unui bloc musulman care este orb şi nu ascultă nici un apel venit din partea noastră.

Vă recomand să citiţi în întregime declaraţia lui Shimon Peres. O puteţi gasi aici.

Ca urmare a comportamentului grupului ţărilor islamice, Colin Powell a retras delegaţia Statelor Unite din Durban I, motivînd în felul următor:

Nu combaţi rasismul ţinînd conferinţe în care se fac declaraţii pline de ură, unele dintre ele ducîndu-ne înapoi la zilele lui “Sionism egal rasism“; sau spunînd că am fi acordat prea multă importanţă Holocaustului; sugerînd ideea că apartheidul există în Israel; sau acuzînd o singură ţară din lume de cenzură şi abuz – Israel

Diving into Durban II

Grupul țărilor care au boicotat Durban III

Canada (25 noiembrie 2010)
Ministrul Imigrării: “Prima conferință Durban, declarația ei și activitățile non-guvernamentale asociate cu ea, s-au dovedit a fi o platformă periculoasă pentru rasism, inclusive antisemitism” (sursa), “Canada este hotărît angajată în lupta împotriva rasismului, dar conferințele Durban conțin un program care de fapt promovează rasismul, în loc să îl combată” (sursa). “Canada nu va participa la această șaradă. Nu vom legitima aceast festival al urii care este Durban.” (sursa)

Israel (25 decembrie 2010)
Ministrul de externe: Conferința Durban din 2001, cu substratul său antisemit și manifestările pline de ură pentru Israel și lumea evreiască, ne-a lăsat cicatrici care nu se vor vindeca repede. Atîta timp cît întîlnirea este definită ca parte a infamului “proces Durban”, Israel nu va participa.” (sursa)

SUA (1 iunie 2010)
Joseph E. Macmanus, actualul ministru adjunct pe probleme juridice a spus că SUA nu va participa pentru că procesul Durban “conține manifestări respingătoare de intoleranță și antisemitism” (sursa)

Cehia (21 iulie 2011)
Cehia a anunțat că va boicota summitul, dar și discuțiile informale asociate cu el. Ministrul de externe a spus că procesul Durban este adesea abuzat, fiind rostite “declarații inacceptabile avînd conotații antievreiești.” (sursa)

Italia (22 iulie 2011)
Ministrul de externe Franco Frattini a declarant: “Sîntem de părere că orice paralele trase între rasism și dreptul Israelului la apărare și dreptul de a exita ca stat sînt inacceptabile.” (sursa)

Olanda (22 iulie 2011)
Olanda este îngrijorată de “încercările de a lega declarația de la Durban de probleme ce nu ai nimic de aface cu rasismul”. Conferințele Durban au fost folosite “pentru a atrage atenția la procesul de pace din Orientul Mijlociu și pentru a denunța dreptul la existență al Israelului. (sursa)

Australia (23 august 2011)
Purtătoarea de cuvînt a primului ministru, Julia Gillard, a spus că nu va participa la Durban III pentru că “nu este convinsă că o critică neechilibrată a Israelului și manifestări ale antisemitismului vor fi evitate.” (sursa)

Austria (31 august 2011)
Un purtător de cuvînt al Ministerului de Externe a declarat: “Nu dorim să participăm la Durban III în septembrie” și că are “dubii privind conținutul conferinței.” (sursa)

Germania (2 septembrie 2011)
Ministerul de Externe a anunțat că nu va lua parte la conferință din cauza probabilității ca evenimentul să se transforme într-o scenă a declarațiilor antisemite, “după cum a fost cazul la conferințele trecute”, iar retragerea Germaniei “este de asemenea o expresie a responsabilității noastre speciale față de Israel.” (sursa)

Bulgaria (9 septembrie 2011)
Ministrul de externe, Nikolai Mladenov, a declarant că Bulgaria nu va participa, iar decizia este “motivată de ingrijorările privind indicațiile clare că tendința de a critica și interpreta neechilibrat rasismul vor fi, din nefericire, din nou prezentă la întîlnirea de nivel înalt.” (sursa)

Marea Britanie
Primul Ministru Davin Cameron a declarant că Marea Britanie “nu va juca nici un rol în această conferință” pentru că la Durban, în trecut, au existat “manifestări deschise” ale unui “antisemitism deplorabil”, adăugînd că ar fi “greșită” angajarea în astfel de evenimente. (sursa)

Franța
Ministrul de externe a spus că “Franța nu va participa la întîlnirea plănuită în New York pe 22 septembrie ce comemorează 10 ani de la conferința Durban împotriva rasismului. Ne aducem aminte că precedenta conferință (Durban II) a deviat inacceptabil de la principiile și valorile luptei împotriva rasismului. Din acest motiv, la fel ca alți parteneri ai Uniunii, Franța nu va lua parte la comemorare.” (sursa)

Noua Zeelandă (16 septembrie 2011)
Ministrul de Externe Murray McCully: “Rămînem îngrijorați că comemorarea Declarației Durban din 2001 ar putea redeschide dezbateri ofensatoare și antisemite care au compromis conferința originală. Din aceste motive am decis să nu particiăm. (sursa)

Polonia
O oficialitate din Ministerul de Externe polonez a declarat că țara nu va lua parte la conferință și că decizia a fost îngreunată de faptul că Polonia deține în prezent președinția UE. (sursa)

De ce România nu s-a alăturat înca, în ceasul al 12-lea, țărilor de mai sus?

Gabriela Butu, purtător de cuvînt al Ambasadei Române la Berlin a scris: “România a participat, atît la Conferinţa Mondială împotriva rasismului din 2001 (Durban), cît şi la Conferinţa din 2009 de la Geneva (Durban II), în virtutea angajamentului ferm de a sprijini eforturile internaţionale în domeniul combaterii discriminării, în toate formele şi manifestările sale, precum şi a hotărîrii de a contribui la lupta globală împotriva flagelului rasismului, xenofobiei şi intoleranţei.”
Butu a continuat: “România împărtăşeşte opinia că acest proces ar trebui să respecte standardele internaţionale existente privind libertăţile fundamentale şi drepturile omului şi ar trebui să evite politizarea. În lipsa unor altor evoluţii viitoare, România va fi reprezentată la întîlnire la nivelul Misiunii Permanente la ONU din New York.” (sursa)

P.S.
În 2007 Uniunea Europeană a votat împotriva rezoluției Durban II. În 2008 Comisia a III-a a Adunării Generale a reafirmat sprijinul pentru Conferința Durban II, iar de această dată UE a capitulat în fața statelor islamice și aliaților lor.

Astfel, în 2007 au fost 119 voturi pentru, 45 împotrivă și 6 abțineri. În 2008, Rezoluția Durban II a fost votată cu 130 de voturi pentru, 11 împotrivă și 35 de abțineri. Principala schimbare a fost cedarea Uniunii Europene.

România a fost în 2008 unul dintre cele 11 state care nu au cedat presiunii și au votat împotriva rezoluției Durban II; dar 8 dintre cele 11 au hotărît ca în 2011 să boicoteze conferința cu totul. România pare pregătită de participare. Delegația va vota împotrivă și va părăsi sala în momentul în care președintele Iranului și alții vor începe să își împroaște veninul, dar pentru ce?

Documentul votat susținea că Israelul este vinovat de apartheid și genocid, susține că Israelul e rasist, și nu spune nimic despre rasism în celelalte 191 de state ONU.

Cele 11 state care au votat împotrivă au fost: Australia, Canada, Cehia, Danemarca, Israel, Monaco, Olanda, Polonia, România, Marea Britanie și SUA. Doar aceste state s-au opus intimidărilor și au recunoscut Durban II drept un afront la drepturile omului.