Gérard Depardieu, actorul fanion al cinema-ului francez, s-a mutat în Belgia pentru a se feri de urgia fiscală a stîngii, iar acum renunţă la cetăţenia franceză pentru că a fost pus la stîlpul infamiei pentru acest lucru.
Trebuie să înţelegeţi că Depardieu, chiar dacă plăteşte 85% impozit, se va descurca, va rămîne un om bogat. Pentru că a muncit toată viaţa şi a avut succes.
Cei care sînt loviţi cel mai greu sînt cei care parcurg acum acest drum, cei care acum muncesc din greu sperînd că vor avea parte cîndva, pentru ei sau pentru copiii lor, de roadele pe care Depardieu a reuşit să le strîngă muncind şi plătind taxe sub toate guvernele de pînă acum. Ei sînt cei cărora eforturile şi speranţele le sînt astăzi risipite, iar mutarea lui Depardieu este doar un semnal de alarmă mai uşor vizibil în privinţa direcţiei în care se îndreaptă Franţa.
Întrebat de un realizator TV cum comentează mutarea lui Depardieu în Belgia, Prim-ministrul Ayrault a răspuns: „Mi se pare jenant. E un mare star, toată lumea îl iubeşte ca artist, dar să te muţi de cealaltă parte a frontierei, e ceva jenant, şi toate astea doar ca să nu plăteşti impozite.”
Gérard Depardieu i-a răspuns printr-o scrisoare deschisă în care îşi anunţă intenţia de a renunţa la cetăţenia franceză (de altfel, o serie de deputaţi socialişti au şi propus retragerea cetăţeniei pentru cei care se stabilesc în alte ţări „cu scopul de a evita impozitarea”).
Jenant, aţi spus „jenant”? Ce jenant!
M-am născut în 1948, am început să lucrez la vîrsta de 14 de ani într-o tipografie, ca magazioner, iar apoi ca artist dramatic. Mi-am plătit întotdeauna taxele şi impozitele, indiferent de nivelul acestora şi sub toate guvernele.
În nici un moment nu am fugit de îndatoririle mele. Filmele istorice în care am participat reflectă dragostea mea pentru Franța și pentru istoria sa.
Personaje cu mult mai ilustre decît mine au fost expatriați sau au părăsit țara.
Nu mai am, din păcate, nimic de făcut aici, dar voi continua să iubesc francezii și acest public cu care am împărtășit atît de multe emoții! Plec pentru că Dvs. consideraţi că succesul, creativitatea, talentul şi, în fapt, diferența trebuie să fie pedepsite.
Eu nu cer să fiu aprobat, dar aş putea să fiu măcar respectat.
Nici unul dintre cei care au părăsit Franţa nu au fost insultaţi cum am fost eu.
Eu nu trebuie să justific motivele alegerii mele, care sînt numeroase și intime.
Plec, după ce am plătit în 2012, un impozit de 85% pe venitul meu. Dar păstrez imaginea unei Franțe care a fost frumoasă și, sper eu, va mai fi aşa.
Vă dau pașaportul meu și codul de securitate socială de care nu m-am folosit niciodată. Noi nu mai avem aceeași țară, eu sunt un adevărat european, un cetățean al lumii, așa cum m-a învăţat întotdeauna tatăl meu.
Mi se pare patetic zelul cu care s-a abătut justiţia asupra fiului meu, Guillaume, judecat şi condamnat prompt la trei ani de detenţie severă pentru două grame de heroină, cînd atît de mulți alții scapă de închisoare pentru acte cu mult mai grave.
Eu nu mai arunc primul cu piatra în cei cu prea mult colesterol, hipertensiune arteriala sau diabet zaharat, în cei care exagerează cu alcoolul sau adorm pe scuter: şi eu sînt unul dintre ei, aşa cum scumpa voastră media nu se mai satură să vă repete.
N-am omorît pe nimeni, nu cred că sînt o persoană nedemnă, am plătit 145 milioane de euro impozite în patruzeci și cinci de ani, am 80 de angajaţi care lucrează în companii care au fost create pentru ei și care sunt gestionate de aceştia.
Eu nu am de ce să mă plîng sau să mă laud, dar refuz apelativul „patetic”.
Cine ești dumneata să mă judeci astfel, vă întreb domnule Ayrault, domnule prim-ministru al domnului Hollande, vă întreb, cine ești dumneata? În ciuda exceselor mele, a apetitului meu și a iubirii mele de viață, eu sunt o ființă liberă, domnule, şi voi rămîne politicos.
Gérard Depardieu
15 Comments
uMnumzane Angibonanga
17 December 2012Depardieu – in „Cyrano de Bergerac” – catre Ayrault, care-l acuza de lipsa de patriotism pentru neplata super-impozitelor:
„voila, mon cher, ce qui m’auriez dit / si vous aviez un peu de lettres et d’esprit / mais d’esprit – o, le plus lamentable des etres – / vous n’en eutes jamais un atome, et de lettres / vous n’avez que les trois qui forment le mot „sot”.
Pataphyl
17 December 2012Ce ironie! Acum jumătate de secol, după mai’68 (ecoul european al mișcării flower-power de peste ocean), cîntăreții din hexagon se înghesuiau să protesteze. Unul dintre ei, Maxime le Forestier, se exprima, internaționalist și dezgustat, în felul următor:
Cîntărețul a ajuns vedetă, n-am știință dacă-și plătește impozitele, nici dacă e de acord că e jenant că Depardieu își iubește în continuare patria. Nici dacă i-a trecut dezgustul de acum jumătate de secol, din vremea capitalismului care-l oprima…
Anca Cernea
17 December 2012Franța lui Hollande vrea să-și reia rolul de lider mondial.
Asta e o chestie care costă, iar adevărații patrioți ar trebui să fie bucuroși să-și investească taxele în Istoria pe care Hollande o făurește.
Încă din primele zile ale președinției, Hollande și-a afirmat prin faptă independența față de Angela Merkel.
Deunăzi, Hollande a luat o măsură datorită căreia planeta noastră s-ar putea să mai aibă o șansă.
Iată știrea în le Figaro:
L’animateur écologiste Nicolas Hulot a annoncé aujourd’hui avoir été nommé par François Hollande „envoyé spécial du président de la République pour la protection de la planète”. (…) „C’est une mission internationale diplomatique qui s’inscrit dans la tradition universaliste de la France”, a encore dit M. Hulot à la presse. Il a souligné entretenir „un dialogue régulier sur les enjeux du long terme”, climatiques et planétaires, avec François Hollande.
Pentru ne-francofoni: bucurați-vă și vă veseliți, un activist verde, N. Houlot, a fost numit de Hollande „trimis special al Președintelui Republicii pentru protecția planetei”. De acum suntem protejați.
Pentru francofoni: recomand intrați pe link și citiți neapărat și comentariile cititorilor.
TranssylvaniaPhoenix
17 December 2012In curind Obama ii va taxa pe actorii americani cu 85%.
Doar glumesc. Actorii Holywoodului sint cei mai mari suporteri ai lui Obama. Never bite the hand that feeds you.
Pataphyl
17 December 2012@1 uMnumzane Angibonanga
Cyrano, „Tirada nasului” cu Depardieu:
uMnumzane Angibonanga
17 December 2012@5 Pataphyl
A bon entendeur, salut!
ioana h
17 December 2012Anca, esti prea subtila ???? Unii s-ar putea sa te ia in serios si chiar sa se bucure ????
Anca Cernea
17 December 2012Hai că s-a rezolvat. I-a dat Putin cetățenie. Mi-era că n-avea bietul Depardieu unde să parcheze. Acum poate parca în Rusia lui Putin. Taxele lui vor fi folosite pentru omorât ziariști, mătrășit demonstranți, băgat șopârle pe internet, susținut Iran și toate felurile de terorism, cotropit Gerogia și finanțat Vocea Rusiei.
emil borcean
17 December 2012Putin are fler melodramatic. Mai mult, e un fin connoisseur al coruptiei din sufletul vedetelor occidentale (de asteptat, experienta de KGBist cu stagiu in RFG a fost cat se poate de utila). Am urmarit stirea de-a lungul zilei si mai bine de jumatate de zi agentiile de stiri au raportat ca Depardieu (prin intermediul purtatorilor sai de cuvant) nu a comentat in niciun fel decizia lui Putin de a-i acorda cetatenia rusa. E important de avut in vedere ca initial a fost un act unilateral al lui Putin. Dar acum avem asta:
Articolul cuprinde si alte detalii apropo de relatia profesionala Depardieu – Rusia, dar sa urmarim mai departe firul adoptarii marelui burtos de catre marele urs:
Stirea originala pe situl rusesc:
The first channel has received a letter with a comment by Gerard Depardieu
Смотрите оригинал материала на http://www.1tv.ru/news/culture/223344
(click pe translate)
Va fi distractiv de urmarit dansul de declaratii si contradeclaratii care va urma.
emil borcean
17 December 2012E superb. Toata crema intelectualitatii franceze din secolul trecut a juisat decenii in sir excitata de erotismul marxist. Jos burghezia, jos opresiunea, liberté, égalité, fraternité, sus angoase, sus existentialisme, nouvelles, totul sa fie nouvelles, nouveau cinema, nouveau roman, filozofia noii stangi, mai 1968 si revoltele studentesti, Sartre, Foucault, Godard, tot asortimentul de rafinati care mai de care mai avangardisti si mai radicali… si ce s-a ales de orgasmul francez? Vine un socialist la putere, marinat in culturisionul voulez-vous coucher avec moi ce soir, musiu Marx si zice gata, bogatasii sa fraternizeze cu boboru si sa dea trei sferturi din venituri la Stat, ca asa e patriotic si just social. Este exact cum trebuie sa fie, artistii sunt ai poporului deci sa dea totul poporului…. insa artistii sunt si avangardisti: poporul model nu mai nationalizeaza, in prezent taxeaza cu un modest 13%. Vive la différence!
Anca Cernea
17 December 2012Emil, totuși, nu e rea soluția, să gândim pozitiv. Putem spera că ăsta e doar începutul. Dacă Putin le dă cetățenie tuturor idioților utili, marxisto-milionarilor și altor celebrități cretino-comuniste de pe toată planeta, se rezolvă multe chestii. Se golește Hollywoodul, Soros se mută în Rusia, nu mai zic de Voiculescu. Se închid toate Antenele, de la New York Times până la Gazeta Wyborcza. ONU și UE rămân fără staff. Pleacă și Obama, evident. Se produce un fel de lustrație mondială, ca să zic așa. Toate marionetele și toții agenții de influență se retrag la matkă (vreau să zic în mă-sa Rusie) where they belong. Sunt chemați la reciclare o mulțime de dictatori și teroriști (de fapt, toți).
Lumea iar se bipolarizează. Rusia nu se mai depopulează. Poate Franța… care oricum nu mai rezista mult.
… iar Parlamentul României s-ar putea împuțina substanțial, poate nu rămâne nici de o cameră, nici 300 de inși, spectrul politic, fără securisto-mafioți, va arăta ca după punctul 8 de la Timișoara … cât despre guvernul Ponta, să vedem… voi ce credeți?
emil borcean
17 December 2012Anca, e chiar un inceput foarte promitator:
Rusia, cimitirul elefantilor francezi.
Anca Cernea
17 December 2012În Rusia sunt la mare preț elefanții comuniști. Pe sărmanii Baby și Nepal, care nu sunt comuniști, cred că o să-i taie și o să-i mănânce. O să-i dea pe rație la norod. Și BB o să cânte într-o cârciumă de soldați pt o coajă de pâine. Și Depardieu o să sape la canalul Volga-Marea Caspică. Să sperăm să nu fie singurii. Cât mai mulți papagali să-i ceară cetățenie lui Putin.
Rusia e paradisul animalelor. În Rusia, animalele fac ce vor.
PS Depardieu, în scrisoarea lui penibilissimă, zicea că un premier rus n-ar face niciodată „penibil” pe un cetățean. Asta cam așa e. Un premier rus l-ar face pe cetățean cu poloniu radioactiv sau cu gloanțele din dotarea ministerului de interne. Pe Depardieu l-a făcut penibil doamna mama sa.
uMnumzane Angibonanga
17 December 2012Articolul lui Aligica, citat pe blog in alta parte, mi se pare un punct de vedere rezonabil. Pe de alta parte, hai sa citim raspunsul lui Depardieu:
Aux journalistes russes:
Oui j’ai fait cette demande de passeport et j’ai le plaisir qu’elle ait été acceptée.
Omu’ are 64 de ani, a facut ceva bani si vrea sa traiasca in pace cat i-a mai ramas. Casa tot in Belgia si-a cumparat-o, iar intentia initiala era sa se mute acolo. Nu era sigur ca, din cauza valvei create si a campaniei ostile de presa, cererea de obtinere a cetateniei belgiene ii va fi acordata. Acum, dupa acordarea cetateniei ruse, primarele local stramba si mai tare din nas.
J’adore votre pays la Russie, ses hommes, son histoire, ses écrivains.
Este dreptul lui. Cat despre istoria Rusiei, hai sa privim din punctul de vedere al unui francez: poate ca au mai putin a se plange decat romanii. Tara si oamenii sunt optiuni personale. Valoarea scriitorilor rusi, cel putin cei din circuitul occidental, este de necontestat.
J’aime y faire des films où j’aime tourner avec vos acteurs comme Vladimir Mashkov.
Pai are si de ce: mana de lucru ieftina si relativ educata, popor (inca) francofil.
J’adore votre culture, votre intelligence.
Se refera, probabil, la cultura dinaintea epocii culturnicilor. Cu „inteligenta”, cam scarpina porcu’ pe burta.
Mon père était un communiste de l’époque, il écoutait Radio Moscou ! C’est aussi cela ma culture.
…I-a dat porcului sange pe sorici de-atata scarpinat! Impozitul de 13% face minuni. Iar asimilarea Rusiei exculsiv cu comunismul este superficiala si ii cam contrazice afirmatiile dinainte despre cultura rusa. O scuza ar fi ca multi dobitoci si naivi ascultau cu sfintenie Radio Moscou in perioada interbelica si hat, pana-ndeceniul 9 al secolului trecut.
En Russie il y fait bon vivre. Pas forcément à Moscou qui est une mégapole trop grande pour moi.
Afirmatii de bun simt. Ai bani, te simti ca-n colonie. Iar petrecerile udate din abundenta, cu ursi si tigani lautari sunt prielnice abdomenului larg. De gustibus…
Je préfère la campagne, et je connais des endroits merveilleux en Russie.
Par exemple, il y a un endroit que j’aime, où se trouve le Gosfilmofond dirigé par mon ami Nikolai Borodachev.
Au bord des forêts de bouleaux, je m’y sens bien.
Si eu m-as simti bine acolo…
Et je vais apprendre le russe.
Intentia e demna de laudat.
J’en ai même parlé à mon Président, François Hollande. Je lui ai dit tout cela.
A avut, recent, o discutie telefonica cu Hollande. Probabil ca i s-a cerut sa faca sacrificiul pentru natiune si a refuzat. Pana acum, toate bune.
Il sait que j’aime beaucoup votre Président Vladimir Poutine et que c’est réciproque.
Iubirea face minuni. Poate ca ar trebui sa se mute impreuna in Los Angeles.
Et je lui ai dit que la Russie était une grande démocratie, et que ce n’était pas un pays où un premier ministre traitait un citoyen de minable.
Pe hartie, poate-o fi. Bineinteles ca pimul-ministru nu ar trata un cetatean drept „jalnic”. „Grands sentiments” impun „grandes mesures”: i-ar trage direct un glont in cap.
J’aime bien la presse (…cand e de partea mea), mais c’est aussi très ennuyeux, car il y a trop souvent une pensée unique
Cam are dreptate daca se gandeste la reactia presei occidentale in privinta lui. Daca se asteapta, insa, la gandire libera in presa rusa, probabil ca tot „unique” o va gasi, pentru ca nu poate fi exprimata decat o singura data. Dupa care se recurge la „grandes mesures”, ca mai sus.
Par respect pour votre président, et pour votre grand pays, je n’ai donc rien à ajouter.
Ei, gata! A zis-o si p-asta!
Si je veux ajouter encore sur la Russie, une prose qui me vient à l’esprit…….
„Intr-un cos cu viorele / Sade doua floricele…”
Que dans un pays aussi grand on n’est jamais seul,
Car chaque arbre, chaque paysage portent en nous un espoir.
Il n’y a pas de mesquinerie en Russie, il n’y a que des grands sentiments.
Et derrière ces sentiments beaucoup de pudeur.
Dans votre immensité, je ne me sens jamais seul,
„…si pe coada ei scria / Te iubesc (N.B. Putin), nu ma uita”.
Slova Rossii !!
Davai ceas!
Spasibo !”
Anca Cernea
17 December 2012Depardieu l-a slăvit și pe Kadyrov, dictatorul-coadă-de-topor pus de Putin la Groznîi după ce a măcelărit Cecenia.
Depardieu fête son ami Kadyrov, l’autocrate… de rue89