Trustul Intact l-a transformat pe Sobaru, un om cu evidente probleme la cap, într-un erou naţional, un martir al cauzei sindicalisto-socialiste din minunata noastră Românie. În interpretarea simbriştilor lui Voiculescu, gestul său nebunesc, acela de a plonja în gol de la etajul I al Parlamentului, a devenit dovada vie a unui crez politic şi social de care acest om bolnav duce în mod clar lipsă: Sobaru s-ar fi aruncat pentru… speranţă (!).

Adrian Sobaru: „Ma doare ca, de cand am vazut ca nu mai exista speranta pentru copii, nu se mai vede luminita.

Nu am facut gestul pentru mine. Nu am facut pentru ca mi-a taiat ajutorul de handicap la copii, am facut-o ca sa existe luminita, sa se traiasca intr-o tara morala.

…saracia duce la disperare. Oamenii trebuie sa incerce sa forteze sa gaseasca luminita.”

Doagele lipsă nu i-au neliniştit deloc pe jurnaliştii voiculescieni; militanţi fideli care şi-au făcut datoria, seară de seară, cântând oda gestului „frumos” al lui Sobaru, un părinte responsabil (orice tată adevărat trebuie să încerce a se sinucide). Împreună cu ei, pesediştii şi crino-liberalii stângişti şi-au dat mâna pentru a trage cât mai multe foloase politice de pe urma nebuniei lui Sobaru. Credeam că este maximul de mizerie morală la care se poate ajunge, dar m-am înşelat amarnic.

Acum s-a mers chiar mai departe şi s-a depăşit orice limită: pentru că s-a aruncat în cap de la etajul I al Parlamentului (încercând să se omoare în plină moţiune de cenzură), Sobaru a fost premiat de Realitatea TV – va primi 1000 euro pe lună pentru copilul său, până la majorat. Astfel, Realitatea TV a reuşit să depăşească, în ridicol şi nebunie, antenele media ale lui Dan Voiculescu.

Sincere felicitări. Nu credeam că se poate.

P.S.

De ce îl păzeşte SPP pe Adrian Sobaru?
Ca răspuns al autorităţilor la strigătul lui Sobaru din Parlament: „Aţi luat banii copiilor!”, Isabela Hurjui (şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2) a făcut publică în faţa camerelor tv suma cu care i-a fost diminuată soţiei lui Adrian Sobaru indemnizaţia de însoţitor pentru persoană cu handicap: „de la 534 la 461 lei”, adică 73 de lei. (…)

Am reuşit să stau de vorbă cu unchiul lui Adrian şi am aflat astfel că acesta nu duce o viaţă tocmai confortabilă: „Eu sunt frate cu mama lui. Ea a fost ambalatoare şi având patru copii, nu a avut posibilităţi materiale. Fiindcă mie mi-a murit soţia, acum 10 ani, m-au rugat pe mine să îmi vând casa mea şi cu banii să luăm împreună un apartament în care să locuim împreună. Am pus banii mei, a pus şi Adrian vreo 2000 de dolari şi am cumpărat locul ăsta. Eu stau în camera mea şi le-am lăsat lor să stea în restul: dormitorul şi sufrageria”. Unchiul de 70 de ani al lui Adrian spune că în ultima vreme acesta era mai irascibil: „Se enerva tot mai des din pricina banilor. Îşi dorea foarte mult să-i cumpere soţiei o maşină nouă, să scape de rabla, pe care o are de foarte mulţi ani. O presa pe mama lui să vândă casa pe care o are la Breaza, dar ea n-a vrut. I-a zis că o să o treacă pe numele lu’ ăla micu cu handicap după moartea ei. Soţia lui lucra ca secretară şi nu avea mai mult de 6-8 milioane, ea mai primeşte indemnizaţia de însoţitor de persoană cu handicap şi mai e salariul lui. Nu se ajungeau. Îi mai ajut şi eu să-şi plătească cheltuielile cu 500 lei în fiecare lună, că am pensie 1.000 lei“.