Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă împotriva răutăţii şi a curselor diavolului. Ne rugam cu umilinţă să-l certe Dumnezeu! Iar tu, Voievod al oştirii cereşti, aruncă-i în infern, prin putere dumnezeiască, pe satana şi duhurile rele, care umblă în lume ca să piardă sufletele. Amin.

Sfântul Arhanghel Mihail (pictură modernă în stilul Şcolii Cuzco, Peru)

LA MULŢI ANI celor care poartă numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril!

Lor şi tuturor cinstitorilor Sfinţilor Mihail şi Gavril le oferim, în traducerea Doamnei Elsa Anca-Bărbuş, scrisoarea trimisă mamei sale de Michael, un puşcaş marin american rănit în răzoiul din Coreea. Duhovnicul militar, părintele Walter Muldy, care a vorbit cu tânărul, cu  mama lui şi cu sergentul care conducea unitatea din care făcea parte tânărul, a tras concluzia că relatarea e adevărată şi că faptele sunt reale. Pr. Muldy a făcut public conţinutul scrisorii, în 1951, în faţa a 5000 de militari adunaţi la baza navală San Diego, California.

***

„Dragă mamă,

N-aşi îndrăzni niciodată să-i scriu această scrisoare altcuiva în afară de tine, pentru că nimeni nu m-ar crede. Poate că şi  ţie ţi s-ar părea greu de crezut, dar cuiva tot trebuie să-i spun.

Intâi şi-ntâi, sunt la spital.  Dar nu fi îngrijorată, înţelegi, nu te îngrijora. Am fost rănit, dar acum  sunt bine. Doctorul mi-a spus că într-o lună voi fi pe picioare.  Dar nu despre asta vreau să-ţi povestesc.

Ţi-aduci aminte, acum un an, când m-am înrolat la Puşcaşii Marini?  Ţi-aduci aminte, că, atunci când am plecat, mi-ai spus să mă rog la Sfântul Arhanghel Mihail (*) ?  Nici nu trebuia să-mi spui, pentru că, de când mă ştiu, totdeauna mi-ai spus să mă rog la Sfântul Arhanghel Mihail. Doar mi-ai dat numele lui. Şi am făcut asta întotdeauna.

De când am ajuns în Coreea, m-am rugat la el şi mai mult. Ţi-aduci aminte de rugăciunea pe care am învăţat-o de la tine, “Michael, Michael…” ştii urmarea.  Am spus-o în fiecare zi. Uneori în timp ce mărşăluiam, alteori în timpul opririlor, dar întotdeauna înainte să adorm. Chiar i-am învăţat şi pe unii dintre băieţi.

Într-una din  zile, făceam parte dintr-o patrulă de recunoaştere în teritoriu inamic, cu mult dincolo de liniile noastre. Înaintam cu greu şi era foarte frig. Suflarea mea arăta ca fumul de la o ţigară de foi.

Credeam că-i ştiu pe toţi băieţii din patrulă. Unul pe care nu-l mai văzusem înainte a venit lângă mine. Era cel mai înalt puşcaş marin pe care l-am văzut vreodată. Era de cel puţin 1,90 şi avea o constituţie pe măsură.  Mă simţeam în siguranţă cu un asemenea tip alături de mine.

Oricum, continuam să înaintăm.  Restul patrulei s-a desfăşurat.  Doar ca să intru-n vorbă, am zis  “E frig,  aşa-i ?”  Eram acolo, în primejdie de a fi ucis dintr-o clipă într-alta, şi vorbeam despre  vreme.  Părea că m-a înţeles.  L–am auzit chihotind uşor.

M-am uitat la el şi i-am spus “Nu  te-am mai văzut până acum. Credeam că-i ştiu pe toţi din unitate.“  Mi-a zis “Am venit în ultimul moment.  Mă chiamă  Michael.  Surprins, i-am zis “Da ? Aşa mă chiamă şi pe mine”.  A zis “Ştiu” şi a adăugat, “Michael, Michael..(**) M-am mirat o clipă. Cum putea să-mi ştie numele şi rugăciunea învăţată de la tine ? Pe urmă, mi-am zis, zâmbind în sinea mea, că băieţii din unitate mă ştiau.  Îi învăţasem această rugăciune pe toţi cei care erau dispuşi să mă asculte. Ba unii chiar îmi ziceau “Sfântul Mihail” !

Trebuie să fi fost foarte in formă, sau respira atât de uşor, că nu se auzea.  Cât despre mine, suflarea mea era ca un nor gros. El nu mai zâmbea: „O să avem necazuri”. Îmi spuneam „Păi cum, aşa înconjuraţi de comunişti, nici n-ar fi de mirare”!

Au început deodată să cadă fulgi mari de zăpadă.  Foarte curând, nu mai vedeai nimic în faţa ochilor şi înaintam într-o  ceaţă deasă de fulgi care se aşterneau… Tovarăşul meu  dispăruse din ochii mei. Am strigat îngrijorat „Michael!” şi am simţit mâna lui pe braţul meu. Avea o voce  puternică: „O să se oprească în curând.”

A avut dreptate. Zăpada a încetat în câteva minute, la fel de repede cum începuse.  Soarele strălucea din nou.

M-am întors să văd unde sunt ceilalţi din patrulă. Nu se vedea nimeni. Ne pierdusem de ei în ninsoare. Ajunsesem pe o ridicătură de pământ şi m-am uitat în faţa mea.

Mamă, dintr-o dată inima mi s-a oprit.

Erau şapte. Şapte comunişti, cu pufoaicele lor şi cu tichiile lor caraghioase. Dar nu era nimic de râs în acel moment. Şapte puşti erau aţintite asupra noastră. Am strigat „Culcat,  Michael !” şi m-am trântit la pământ.  Am auzit împuşcăturile trase aproape în acelaşi timp.  Gloanţele şuierau.  Michael era tot în picioare. Mamă, tipii ăia nu puteau să nu-l nimerească la o distanţă atât de scurtă.  Mă aşteptam să-l văd făcut bucăţi.  Dar el era acolo, şi nu făcea nici un efort ca să tragă şi el. Era paralizat de frică. Se  întâmplă asta, mamă, chiar celor mai curajoşi. Era ca o pasăre vrăjită de un şarpe. Cel puţin, aşa mi se părea atunci. Am sărit ca să-l trântesc la pămât, şi atunci m-au nimerit. Am simţit ca o arsură în piept. Mă întrebasem deseori, ce simţi cînd eşti atins. Acum ştiu.

Mi-aduc aminte că am fost purtat de nişte braţe  puternice, care m-au întins binişor pe un pat de zăpadă. Am deschis ochii, ca pentru  o ultimă privire.  Eram pe moarte, poate eram chiar mort şi-mi amintesc că îmi zicea „ei, nu-i chiar aşa de cumplit !”

Poate că mă uitam la soare, sau poate era din cauza şocului, dar mi s-a părut că-l văd pe Michael tot în picioare şi faţa lui era de o strălucire uluitoare.

Cum ţi-am spus, poate că-mi bătea soarele în ochi, dar mi se părea că Michael se schimbă în timp ce-l priveam. Parcă se făcea mai mare, braţele i se întindeau.  Poate fiindcă  începuse iar să ningă, dar părea scăldat în lumină, ca de aripile unui înger.  Şi avea în mână o sabie, din care ţâşneau mii de scântei.

Ei, ăsta a fost ultimul lucru pe care l-am văzut, înainte să mă găsească băieţii.

Nu ştiu cât timp trecuse. Din când în când, durerea şi febra îmi dădeau un pic de răgaz şi mi-aduc aminte că le-am spus că inamicul se află chiar în faţa noastră.

Am întrebat „Unde e Michael ?” I-am văzut uitându-se unul la altul.

„Unde e cine?” a întrebat unul.

„Michael, Michael, puşcaşul marin înalt care mergea alături de mine,  înainte să  intrăm în rafala de zăpadă”.

„Băiete”, a zis sergentul, „nu mergea nimeni alături de tine. Nu te-am slăbit nici o clipă din ochi. O porniseşi prea departe. Tocmai voiam să te strig, cînd ai dispărut în ninsoare”. Şi s-a uitat curios la mine. „Dar cum ai reuşit, măi băiete ?”

„Cum am reuşit, ce ?” Aproape că mă înfuriasem, în ciuda rănii. „Michael, puşcaşul acela şi cu mine, tocmai voiam să…”

”Fiule, a zis calm sergentul,  eu însumi i-am ales pe toţi băieţii din unitate şi nu e nici un Michael printre ei în afară de tine.  Tu eşti singurul Michael aici.”  Si după ce a tăcut un minut, a zis  „Dar cum ţi-a reuşit, băiete ?  Am auzit împuşcături. Din puşca ta nu s-a tras nici un glonte.” Nu am mai spus nimic, ce puteam să spun. Mă uitam cu gura căscată, uluit. Şi sergentul a vorbit din nou: „băiete, a spus cu blândeţe, fiecare din cei şapte comunişti a fost ucis de o lovitură de sabie”.

Asta e tot ce pot să îţi spun, mamă. Cum am zis, poate că-mi bătea soarele în ochi, sau era frigul sau durerea, nu ştiu, dar asta s-a întâmplat.

Cu drag,

Michael”

***

(*) Numele Arhanghelului Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu!”. Tradiţia creştină spune că el a fost căpetenia îngerească care i-a alungat din ceruri pe satana şi ceata îngerilor căzuţi (Apocalipsa 12, 7-8), rostind cuvintele care se regăsesc şi în Sfânta Liturghie: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”.

În Vechiul Testament, Mihail s-a arătat lui Iosua Navi (Iosua Navi 5, 13-14) şi profetului Daniel (Daniel 10, 13 şi 21). Este îngerul îndurării şi avocatul poporului evreu, pentru apărarea căruia s-a luptat cu domnitorii altor popoare, şi mai ales cu diavoloul Samael, acuzatorul lui Israel. Mihail este cel care l-a salvat pe Avraam din cuptorul în care a fost aruncat de Nimrod şi i-a spus aceluiaşi Avraam că Lot a fost luat prizonier. Tot el a apărat-o pe Sara de Abimelech şi i-a vestit că va avea un copil. L-a salvat pe Lot din Sodoma, l-a împiedicat pe Avraam să îl jertfească pe Isaac şi l-a salvat pe Iacov înca din pântecele mamei sale. S-a luptat Iacov şi apoi l-a binecuvântat, l-a învăţat pe Moise Torah şi, după moartea acestuia, l-a împiedicat pe satana să răpească trupul lui Moise (Iuda, 9), cu cuvintele „Domnul să te certe!” (formulă folosită şi în varianta scurtă a exorcismului Papei Leon al XIII-lea). Unii învăţaţi spun că diavolul voia să îi ispitească pe evrei să idolatrizeze trupul lui Moise, alţii că voia să îl profaneze pentru că a ucis un egiptean. (Pentru că Moise apare în trup alături de Ilie în momentul Schimbării la Faţă, se crede că satana voia să împiedice îndeplinirea unui plan viitor al Domnului legat de rolul lui Moise înainte de venire lui Mesia https://www.enduringword.com/commentaries/0534.htm – prima pentru evrei, a doua pentru creştini). Mihail a mers înaintea evreilor în timpul ieşirii din Egipt şi i-a însoţit prin deşert. El i-a păzit pe cei trei tineri evrei aruncaţi în cuptorul de foc pentru că nu au vrut să se închine idolilor (Daniel 3, 23-28) şi a intervenit la Domnul pentru israelieni când au fost acuzaţi de Haman. Mihail va rămâne apărătorul evreilor până în zilele din urmă, când îi va elibera de oamenii răi şi de Edom https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/judaica/ejud_0002_0006_0_05562.html . Evreii nu se roagă decât Domnului, nu şi îngerilor, însă în rugăciunea de seară este invocată prezenţa îngerilor Mihail, Gabriel, Rafael şi Uriel https://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/bedtime.html .
În iconografie, Arhanghelul Michael, în calitatea sa de conducător al oştilor cereşti, poartă în mâna dreaptă o sabie de foc şi în cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb. De multe ori este înfăţişat călcându-l în picioare pe diavol, reprezentat în chipul unui dragon.

(**) Michael, Michael of the morning,
Sweet chord, the heaven adorning,
Keep me safe today
And, in time of temptation,
Drive the devil away !

In versiune românească liberă,

Michael, Michael al dimineţii,
Păzeşte-mă în timpul vieţii
Şi cănd ispita vine,
Alung-o de la mine.