A publica un text care se pretinde un îndreptar al moralei în politică nu este la îndemână oricui. Dacă pentru opinii politice există în general înțelegere de la adversarii raționali, în momentul în care dai cu hodoronc-troncul căruței inepției în gardul legității statului de drept, atunci lucrurile nu mai pot fi la fel. Trebuie găsite niște explicații, niște filiere sau niște motive ascunse sub sulimanul vorbelor mari.

Ce îmi propun în continuare este o reacție la articolul Poporul decide. Și cum refacem centrul care a apărut în ziarul România Liberă sub semnătura unui posibil proiect de viitor al marelui Caragiale cu care suntem contemporani în secolul 21. Acest personaj are un nume mare, imens, cu rezonanță de tam-tam balcanic. Aspectul articolelor sale este mereu același, 3, 4 sau 5 dulapuri de cuvinte care poartă un titlu, de obicei cu iz revoluționar. Madam Farfuridi – despre ea este vorba – scrie rectangular, paragrafele textelor sale au mărimea laturilor egală cu a unui teren de fotbal, ghicind sub această aparență de masivitate, de soliditate a construcției o foarte slabă concentrare a gândului coordonator. Subiectul cu poporul care decide este mobilizator și, așa cum era de așteptat, se spune clar aici că poporul și numai el are dreptate. Lansată în demonstrație, autoarea scrie că românii pot controla situația politică din acest an și că au făcut-o deja cu succes la alegerile locale, doamna Farfuridi dorindu-și același rezultat atât la referendumul din 29 iulie, cât și la alegerile parlamentare și la cele prezidențiale din acest an. Pe scurt: popor, ești perfect dacă votezi USL peste tot!

Pentru Madam Farfuridi, Traian Băsescu a pierdut deja, e terminat. Da, aceasta este calea, scrie vrednica ONG-istă care ne cere să „iesim un pic din isteria cu democrația care ne e trasă de sub picioare și lovitura de stat parlamentară”. Așa e, democrația nu ne este trasă de sub picioare, ci ni se dă cu ea în cap. Cine o face? Simplu, un nucleu parlamentar de 256 de inși și de guvern USL-aș de plagiatori, de mincinoși și de infractori. Inteligența lui Madam Farfuridi e perfectă, e sublimă, e de forma unei spirale care se întoarce la origini nereușind să sară de pe loc pentru că numai cu două rânduri mai încolo spune că trebuie să refacem „regulile și instituțiile călcate în picioare”.

Păi ce facem Madam Farfuridi, suntem sau nu suntem în democrație? De ce trebuie să se refacă – era să zic cu ajutorul Antenei 3 – regulile și instituțiile?

PDL-ul este istorie cu un Blaga gângav și atacat de friguri. Guvernul USL-aș conduce țara de duduie, am intrat în recesiune, euro și dolarul fac acrobații la paralele din ce în ce mai inegale, bani nu ne mai vin de la Uniunea Europeană pentru că Ponta i-a dat Franței. Și altele. IICMER-ul e condus de neica-nimeni, ICR-ul este sub talpa groasă a lui Ilici, Avocatul Poporului a devenit Avocatul Diavolului, Curtea Constituțională tremură de frică, e totul bine! Crin Antonescu domnește la Cotroceni, onorabilă ONG-istă!

Trăim într-o perfectă Mobocrație, Madam Farfuridi, asta este.

[M-am inspirat după numele unei cărți care face furori peste Ocean, dar al cărui autor a imaginat un curs deja existent în România USL-așă. Pentru conformitate, Mobocracy provine din mob-gloată și democracy-democrație, deci un soi de stăpânire a gloatei.]

Știm că Madam Farfuridi a fost și este o luptătoare. Ea scrie mai departe anatemizând „cramponarea de putere a taberei Băsescu”, vinovată de toate cele, inclusiv de căderea Imperiului Roman. De cel latin vorbesc, nu de cel cănit și recăsătorit în PNL. El, numai el Băsescu e de vină că l-a vorbit de rău pe integrul, pe zveltul și atât de bărbatul tare ca o stâncă, cu vorba tunătoare, e vorba despre genialul Master de Catania și Exeter, Dottore în Drept Internațional, prim-ministrul V-V Ponta. Da, pe el l-a vorbit de rău Băsescu care s-a luat după niște propagandiști amatori care „au scos duhul din sticlă” producându-se avalanșa de evernimente la care este chemată să le repare neutra Madam Farfuridi.

Ei, cu orice mă pot împăca, dar nu-mi dă pace exprimarea lui Madam față de noi, bloggerii, pe care ne face propagandiști amatori. Păi madam, propagandiștii erau profesioniști la precursorii USL-ului, întreabă-l pe Ion Ilici Iliescu. Deci noi ori suntem propagandiști cu drepturi depline, ori suntem amatori, cale de mijloc nu prea este. De exemplu, eu cred că Madam Farfuridi este un propagandist profesionist, sau – simplu spus – propagandist al USL-ului. Îl laudă pe toate canalele, îi acoperă toate murdăriile, îi scuză și îi neagă plagiatul lui Ponta, nu vede derapajele periculoase de la democrație și de la statul de drept, despre care au început să vorbească și socialiștii europeni, nu numai popularii. Păi, Madam Farfuridi, puțintic respect, per favore!

Madam Farfuridi zice și ea că este neutră, dar știm foarte bine cum funcționează creierul socialist USL-aș, una zice, alta e sau alta face. Și cum adică, Madam Farfuridi, noi bloggerii „am scos duhul din sticlă”? Adică am dat drumul diavolului în lume, dar cum de te poți exprima așa tu o ateistă autoare a Evangheliștilor? Crezi în diavol și nu crezi în Dumnezeu? Poate, că tot zici cu foc…

Cireașa de pe tort
Am vrut să scriu pe scurt și uite unde am ajuns, la un subcapitol în loc de un post scriptum. Madam Farfuridi își face bine treaba, ea nu roșește când spală rufe murdare și le scrobește în public. Are și de ce, mulți dintre noi își amintesc depre propunerea USL din februarie de subvenționare a ONG-urilor amice. Oh! Să nu-mi spuneți că nu sunt căi de a face acest lucru! De ce voia să între în guvern Victor Alistar? De ce Madam Farfuridi se bate în obor cu bloggerii de dreapta? Aud?

Ei, dar să trecem și la cireașă. Atât de mare este efortul lui Madam de a demonstra că un cub poate să fie folosit ca minge de fotbal, că îi ies unele propoziții pe care și maestrul Caragiale și le-ar fi dorit. Iat-o pe cea care îmi este favorită din articolul amintit:

„Bunul simţ constituţional cerea să nu modificăm nimic, doar să creăm o interpretare mereu mai substanţială a democraţiei şi o practică mai consecventă.„

Adânc gândit, coane Fanică, pardon Madam Farfuridi! Fără să vrea șefa SAR-ului a dat cea mai bună definiție mobocrației. Un aparent bun simț, o spoială de constituție, nu se modifică nimic, doar aranjăm pe ici pe colo, interpretând cum ne convine orice text și punând totul sub semnul idealului marxist al practicii revoluționare. Madam Farfuridi se vrea în fața gloatei, ea crede că trebuie să educe poporul, că e nevoie de ea. Contra cui? E superfluă întrebarea. Pentru că apără un plagiator și pentru că acoperă o deviere grosolană de la principiile statului de drept, lui Madam i se cuvine să-și pună în piept medalia Cătălin Voicu. Asta până nu i-o va lua cineva înainte că deh, brânza e pe bani, coane Fanică!

Trăim vremuri interesante. L-am pierdut pe Che Guevara, dar l-am câștigat pe Copy-lot. Acum e posibil să pierdem miliarde de euro, dar să câștigăm niște ONG-uri luptătoare pentru democrație, variantă mobo. Ne-am pricopsit, nu le dorim asta nici dușmanilor…