Brexit, referendumul pentru ieșirea sau rămânerea Marii Britanii în UE s-a încheiat de câteva minute. Rezultatul va fi cunoscut de dimineață la 9, ora României.
În primul rând, cred că de vină că s-a ajuns aici e Uniunea Europeană, nu David Cameron, nici Boris Johnson, nici măcar Farage sau englezii aroganți, egoiști și care „urăsc străinii” și, în general, iubesc ura, cum mi-a fost dat să citesc azi.
În al doilea rând, ieșirea din UE e discuție veche în MB. Cameron a câștiat alegerile din 2010 în parte pentru că a promis să organizeze referendumul și a dezamăgit pe multă lume când s-a răzgândit. Discuția era încinsă de câțiva ani, deja. În urmă cu 6-7 ani eram pentru Leave, dar din 2010 multe lucruri s-au shimbat.
Rusia s-a urcat pe scenă cu boancii plini de noroi și sânge (ca de obicei) și totul a fost dat peste cap. Un Brexit, oricât de justificat pentru britanici, ar fi o veste foarte proastă pentru Estul Europei (pentru că aici locuim, nu în Londra).
Cu Marea Britanie în UE, mai ales după vâlva creată de referendum, UE mai are o șansă să se reformeze, să mai renunțe la birocrația sufocantă, la „cotele obligatorii de refugiați”, la becurile „ecologice”, la castraveții curbați necorespunzător, la ochii dulci trimiși la Moscova și la herghelia de alți cai verzi pe pereți.
Fără Marea Britanie, această șansă dispare. Propagandiștii pro-ruși Steinmeier, Sarkozy, Renzi, care se întrec acum în flatarea kaghebistului de la Kremlin, abia așteaptă să bată palma cu el nestingheriți. Și când o vor face, o vor face peste capul Estului Europei, peste capul României.
