În Frontpage Magazine, Ryan Mauro oferă o nouă perspectivă asupra persecuției creștinilor sub dictatura Religiei Păcii.

Christian Massacre in Baghdad
de Ryan Mauro, 17 noiembrie 2010, FrontPage

La 31 octombrie 2010, Al-Qaeda a atacat a biserică din Bagdad omorând cel puţin 58 de persoane. De atunci, au fost alte două atacuri împotriva creştinilor din capitala Irakului. Creşterea prigoanei împotriva creştinilor este parţial motivată de teamă: creştinismul pătrunde masiv în rândurile musulmanilor care au ajuns deziluzionaţi de credinţa lor.

Statul Islamic al Irakului, organizaţie în spatele căreia se află Al-Qaeda, şi-a declarat responsabilitatea pentru masacrul din biserică. “Toate centrele creştine, organizaţiile şi instituţiile, conducătorii şi cei care îi urmează sunt ţinte legitime pentru mujahedini ori de câte ori aceştia le pot lovi” – a declarat grupul terorist. Martorii oculari relatează că un terorist ar fi spus “suntem aici ca să răzbunăm arderea unor coranuri şi arestarea unor femei în Egipt!” Totuşi, alt ostatec spune că alt terorist ar fi spus “Ne vom duce în Ceruri dacă vă omorâm pe voi şi voi vă veţi duce în iad.” Să nu ne înşelăm, teroriştii au atacat pentru că fuseseră îndoctrinaţi să creadă că Alah le porunceşte să facă asta.

Atacurile recente sunt numai ultimul episod al tristei prigoane a comunităţii creştine din Irak. În 2003, numărul creştinilor era estimat la 800.000. Cel puţin jumătate din populaţie a părăsit de atunci ţara, iar Irakul nu este o situaţie izolată. Recent, o mamă creştină, Asia Bibi din Pakistan, a primit o sentinţă de pedeapsă cu moartea pentru blasfemie. Poliţia pretinde că a comis infracţiunea de a numi Coranul “fals” şi a făcut remarci negative despre Mohamed. Voice of the Martyrs (Glasul Martirilor) relatează că ea a avut o dezbatere religioasă cu nişte femei musulmane care s-a terminat când a fost atacată fizic după ce a proclamat că Isus Hristos este “adevăratul profet al lui Dumnezeu”. După aceea, un cleric a pârât-o la autorităţi.

În teritoriile palestiniene, situaţia nu este mult diferită. Betleemul este acum aproape în întregime musulman pentru că acest oraş istoric a fost părăsit de creştini. Când am vizitat Cisiordania, cineva mi-a povestit cum rude apropiate ale sale au fost ucise cu brutalitate pentru că predicau creştinismul. Biserica sa este adesea ameninţată şi atacată şi mi s-a spus că poliţia Autorităţii Palestiniene nu este interesată să îi protejeze. În Fâşia Gaza, unde sunt 3.500 de creştini, unele persoane au fost forţate să ajute Hamas-ul. După ce gruparea luat puterea, mormintele creştine au fost răvăşite pentru ca să se poată arde trupurile astfel încât pământul islamic să fie pur.

Şi creştinii din Iran sunt persecutaţi. Cel puţin 85 au fost arestaţi anul trecut şi ritmul pare să fi crescut anul acesta. În februarie, a fost arestat pastorul unei biserici la Kermanshah. În septembrie, un pastor evanghelic a fost arestat pentru că s-a declarat în dezacord cu educaţia islamică forţată. Cam în acelaşi timp, nouă creştini au fost arestaţi pentru prozelitism şi au fost numiţi “sionişti creştini”. Cei care au ţinut studii biblice în acasă pentru musulmani convertiţi au fost arestaţi la Tabriz, Karaj, Rasht şi în Azerbaidjeanul de Est. Un membru al Consiliului Central al Bisericilor Iraniene susţine că acum aproape în fiecară săptămână este arestat un creştin.

Înrăutăţirea persecuţiei este motivată de dorinţa de a opri convertirea musulmanilor. Se crede că înainte de Revoluţia Islamică din Iran, în 1979, numărul de creştini era de câteva sute. Luna aceasta, ayatolahul Kamenei a spus în public că “reţeaua de biserici din case” e o ameninţare pentru islam. Todd Nettleton, directorul Media Development a declarat pentru Voice of the Martyrs că biserica din Iran “creşte într-un ritm absolut fenomenal”.

Citiți și:

• Musulmani care se satură de Profet (Florina B.)
• Persecuția creștinilor

“Ce trebuie să înţelegem în legătură cu Iranul este că omul de pe stradă consideră guvernul acelaşi lucru cu islamul. Mulahii sunt la urma urmei responsabilii ţării”, spune Nettleton. Şi continuă : prin urmare, eşecul, nedreptatea şi corupţia  din guvern sunt văzute ca eşec, nedreptate şi corupţie în sânul islamului însuşi, ceea ce creează o populaţie foarte deschisă altor idei, inclusiv mesajului Evangheliei lui Isus Hristos.

Afirmaţiile organizaţiilor creştine sunt confirmate de îngrijorările exprimate de autorităţile islamice. Un învăţat (musulman) influent din Libia spune că 16.000 de musulmani se convertesc zilnic în lume. Un muftiu de la vârful ierarhiei din Malaezia a spus că 250.000 musulmani din această ţară au notificat guvernul că nu mai sunt musulmani, iar din aceştia 100.000 au devenit creştini.

Pe lângă acestea, autorităţile islamice radicale care se străduiesc să oprească răspândirea creştinismului au de-a face cu creşterea ateismului, agnosticismului şi o răspândire generală a slabirii practicării islamului. Mulţi nu se mai duc deloc la moschee sau se duc numai vinerea şi nu duc o viaţă de musulmani pioşi în restul timpului. Acest fenomen este deosebit de puternic în Iran. Planet-Iran.com a relatat în septembrie că Mohammad-Ali Ramin, ministrul adjunct pentru Îndrumare Islamică şi Cultură, a declarat: „Apelăm la cler să renunţe la chestiunile civile şi politice, dezbateri partizane, organizaţii neguvernamentale şi în stil occidental şi să revină la moschei unde se poate bucura de o influenţă socială mai mare, care în cele din urmă va face să crească nivelul de interes pentru societate şi islam. Trebuie să fim capabili să ne folosim clerul pentru scopul adecvat, acum când a slăbit frecventarea moscheilor.”

Creşterea opresiunii creştinilor în lumea islamică este un semn paradoxal al succesului. Dacă nu ar fi eficiente, aceste metode nu ar fi necesare. Transformările politice, cum sunt cele legate de terorism şi democraţie, dau titlurile din presă, dar este în curs şi o transformare religioasă decisivă şi lumea ar putea să arate foarte diferit datorită acesteia în deceniile următoare.