Continuă să mă uimească felul în care e folosit termenul „intelectual”, faptul că sunt numiți intelectuali ori, în fine, intelectuali ai stângii, niște inși care au doar o minimă înțelegere a lumii în care trăiesc, care văd totul printr-un filtru îngust ce distorsionează ciudat inclusiv lucrurile cele mai simple, care sunt în același timp de o cruzime mult peste cea animalică dar perfect disimulată și motivată de „rezistența/lupta împotriva opresiunii”. Intelectuali!
„Comunismul e bun” gândesc ei și de multe ori o și spun, chiar dacă ideologia asta nenorocită a ucis peste o sută de milioane de nevinovați și a înfomentat jumătate din lume nu cu multă vreme în urmă, lucruri pe care e de așteptat să le știe oricine. Ei le știu dar nu le înțeleg, pur și simplu. Nu pricep că nu merge mai nimic în comunism în final, că toată lumea ajunge invariabil să sufere în lagărul stângii. Disonanța asta cognitivă poate fi explicată printre altele și de intelectul tulburat, dar oamenii ăștia sunt, da, numiți intelectuali.
Stalin era și el un intelectual – știa ceva teologie, era nelipsit de la teatru, cititor constant al gazetelor literare, mare consumator de muzică simfonică. Beria, Jdanov, alte lumini întunecate ale comunismului sovietic erau, la rândul lor, mult mai educați și mai rafinați decât Stalin, așadar intelectuali cu ceva clasă. Hitler, artist aspirant. Reinhard Heydrich, cunoscut și ca „Macelarul din Praga” era fiul celui care înființat Conservatorul din Halle. Chiar și Ceaușescu își dorea să fi fost intelectual – participa la unele ședințe ale Uniunii Scriitorilor, se întâlnea cu scriitorii în biroul lui și se chinuia cu câte un text ori cu câte o poezie servită de Păunescu ori Vadim și alții asemeni. Păunescu și Vadim, intelectuali, nu-i așa?
E cutremurătoare fotografia cu Sartre și Simone de Beauvoir ascultându-l, sorbindu-i cuvintele derbedeului ucigaș Guevara, în postură de învățăcei, probabil după ce ordonase câteva execuții sumare ori arestări arbitrare. Mai mult, oamenii știau că sunt fotografiați, că imaginea aceea o să fie folosită de propagandă și că o să rămână, o să fie văzută în timp. Acesta e intelect liminar. Este neinteligență la limită clinică.
Până acum nu s-a schimbat nimic. „Intelectualii” de la Podemos au consiliat regimul comunist din Venezuela până când țara a ajuns la comunismul clasic – crime, arestări, înfometare, lipsuri inimaginabile în lumea liberă, care au dus la un exod nesfârșit al celor care lasă totul numai că să scape din iadul marxistoid. Zilele trecute ONU raporta că au ieșit deja din Venezuela peste 3 milioane de refugiați. Pablo Iglesias Turrion, figură centrală a Podemos, predă politologie la Universitatea Complutense din Madrid, dar l-a admirat pe Chavez și l-a susținut pe Maduro ca și cum nu avea habar ce e comunismul. Imbecilitatea morală e una, dar nici cognitiv nu are cum să stea bine un om ca el și toți asemeni lui. Oamenii știu, în mare majoritate acum, ce e comunismul. El știe că lumea cam știe ce e comunismul. În condițiile astea îl susține, îl predică, și pentru asta are etichetă de „intelectual al stângii”. La noi cei care au înființat partidul Demos, alți susținători ai comunismului și admiratori ai celor din Podemos al căror model vor să îl urmeze, sunt numiți, da, tot „intelectuali ai stângii”.
Era o anecdotă despre gay – cu sute de ani în urmă cei prinși erau condamnați la moarte, cu zeci de ani în urmă erau arestați și condamnați, cu câțiva ani în urmă erau doar amendați, acum îmi e frică să nu devină obligatoriu să devii gay. Similar, dar fără glumă acum, cu foarte multă vreme în urmă cred că era probabil mai greu să fii numit om al cărții și să fii știut ca susținător al unei utopii rudimentare care să fie practic și o nebunie criminală. Acum, se pare, e musai să ai o slăbiciune pentru stânga extremă, să fii practic simpatizant al comunismului dacă vrei să ai recunoașterea colectivă, ca intelectual, a grosului celor cărora le place să fie numiți așa. Și totul devine mai trist când, până la urmă, s-a ajuns ca să fie numiți intelectuali în special neisprăviții fără vreo calificare ori vocație pentru ceva folositor, cu cunoștințe aproximative dar cu păreri despre orice, care au absolvit studii care nu dezvoltă vreo abilitate utilă, logoreici și/sau grafomani, activiști ai tuturor cauzelor ori subdiviziunilor stângii. Stânga a consacrat cunoașterea aproximativă – activistul stângii „știe” anatomie, biologie pentru că vorbește convins despre sex versus gen, geologie pentru că „știe” cum e cu gazele de șist, de exemplu, fizică, de toate. Are cunoștințe și convingeri teologice chiar dacă e ateu sau agnostic, e drept, bazate pe un text evanghelic imaginar. Vrea să fie respectat ca unul înobilat de lecturi și cunoștințe care dau o întelegere superioară, dar poartă bască proletară. Vrea confortul „gulerelor albe” dar pretinde că duce viața gulerelor albastre. Toate trebuie să i se cuvină, poate spune orice, are carte blanche din principiu pentru că e intelectual. Stiți ce spunea Ernu despre gulag (pâârț) si ce spun alții ai stângii despre lagărele naziste. Intelectual public de adevăratelea pentru că e al Stângii.
Sunt convins, știind bine toate acestea, că oamenii aceștia trebuie numiți în alt fel. Măcar pentru a nu fi mânjit cu oximoronul toxic un cuvânt care desemna ceva onorabil…
ACP
8 Comments
kin
9 November 2018Observ că știți adevărul despre stanga si spuneți lucrurilor pe nume. Adica tot ce nu e fix dreapta, e absolut comunism.
Pe partea dreapta totul e cert, absolut!
Emil Borcean
9 November 2018Kin, bati campii. Daca mai aiurezi inca o data te scot de aici. Alegerea ta.
lola
9 November 2018Faza cu gay-ii este dintr-un sketch bbc de la începutul anilor’70 și am văzut una absolut savuroasă la „monty piton” cu un tip care și-a făcut operație de schimbare a sexului după care s-a dat singur în judecată pentru hărțuire din cauză că nu se putea abține să-și pipăie silicoanele.Cât despre sofiștii totemați și autototemizați ai adminobirocrației turmărismului numit generic”comunism”unde toți împart rezultatul muncii cu prolimbitarii înșăpcați de operetă, eu le-am spus telectuali pentru că n-au prea multe”in”( the box) și sunt tele-ghidați.Prin exerciții de gimnastică a gânditului cu toba de eșapament a tubului digestiv, au ajuns la performanța de a-și vizualiza producția craniană debitată pe automat, lucru care pare uneori să-i mire și pe ei, și, de aici, expresia de stupoare în fața unor întrebări nestandardizate ale căror răspunsuri n-au fost clocite la partid.În rest, genealogia lor duce mai degrabă la farisei sau saducheii care știau dar mințeau și erau și ei niște paduchei telectuali, adică paraziți la fel ca cei de care făcuși vorbire.Și privește și aspectele pozitive:un telectual este un intelecual neisprăvit, adecă un netot.Îți cedez cooyrightul termenului căruia îi urez carieră.
Dorin
9 November 2018Foarte bun și limpede !!
Știți care e paradoxul ? Cu cât se lămurește mai bine problema, cu atâta semi-docții caută să devieze logica, să alieneze explicațiile și să mute atenția pe „chestiuni de procedură” – vezi metodele comuniste din actualele procese penale românești…
Legat de copyright – ține deja de istoria mijlocului de secol XX: îmi povestea mama (profesoară de limba română – Univ. Regele Ferdinand, la Cluj, conferențiar Lucian Blaga) cum erau strânși acești profesori, educați în interbelic, la ședințe interminabile de „prelucrare ideologică” de către tovarăși semi-alfabetizați, care li se adresau cu termenul de „telectuali” și le recomandau : „mai cetiți, măi tovarăși, mai cetiți !!!”
lola
9 November 2018Lăsând laoparte cuvântul”paradox”care ar creea o criză de furie autentică unui telectual sadea, tot comunismul este despre jmecherie și până și numele lui într-o accepțiune neconotată negativ este o jmecherie(cu „j”intenționat, de argou).Își câștigă adepți și masă de manevră în maniera loteriei promițând oricui o scurtătură „from zero to hero”cu condiția unui târg faustian acceptat de orice suflet mic, gata de a face profit din suferința altuia și de a se scuza conjunctural”bureocratic style” adică „așa a spus șefu! ce puteam să fac…”.Exemplificator pentru creearea bazei legitimatoare a infractorilor cu”ștaif” politic este nu prea îndepărtatul „partid dan diaconescu”, o pleașcă în care s-au”scos” o grămadă de „descurcăreți” de meserie, un fel de dinu păturică, unii mai răi, alții mai indiferenți, care, sub comuniști, primii căutau să le”arate lor”(celor care îi”jigneau”cu normalitatea), iar ceilalți doar mangla sub umbrelă(aproape toți”procurorii”adică manglitorii din fabrici și „bișnițarii”adică vânzătorii aveau carnet de partid ca să nu fie”săltați”de”presari” adică milițieni, altă gașcă de profitori, la alt nivel).Odată instalat „partidul superior”, începe lupta intestină și răfuiala cu valoarea adică condamnarea „puciștilor troțkiști”,la noi „paukeriști” și „complotul doctorilor evrei”(stalin, n-a mai apucat), „fenomenul Pitești” fiind câteva mai cunoscute.Urmează o economie tip „ponzi” în care toți bagă în „pile” și nimeni nu produce decăt ce mai fură „securitatea” de prin „străinezia” și ce dă pământul.Nevoie de ceva morală și educație însă există pentru că nu s-ar putea automenține ordinea socială, hoților fiindu-le frică de alții ca ei așa că pe lângă”codul eticii și echității socialiste” se mențin, totuși și unele biserici, ca risc asumat și controlat(aici au zbârcit-o, nu controlează nimeni Biblia).Ca și legitimare culturală se vor găsi întotdeauna minți mai mult sau mai puțin dăștepte, suflete minore, dispuse să pască ceva „caviar”pe tarlaua puterii iar cultura”maselor” va crea o lume paralelă, literatura, muzica, filmul,teatrul”interzis”și bancul, de preferat, politic.Și fiindcă tot ajunsei aici, se zice că prin anii’50 a trimis partidul un ciocănar de la căile ferate pe post de director la un spital din București.Și lucrurile mergeau bine în acel spital, medicii își vedeau de treabă, nimeni cutezând să-l tulbure cu ceva pe noul șef trimis de la”centru” Toate, însă până într-o zi când a sosit un pacient suferind de o diaree severă pe care medicii, cu toată bunăvoința și priceperea lor, n-o puteau stăpâni.Pacientul slăbea însă iar în disperare de cauză, doctorii se hotărâră, temători, să ceară ajutorul șefului.”Aduceți-l îmediat aici!”tumă acesta.”Dar, tovarășe, știți, miroase u…”îndrăzni șeful de la”interne”.”Aici, imediat!”se răsti ceferistul.După ce fu adus bolnavul, șeful spitalului ordonă scurt administratorului”sculele!”I se aduse o ladă de lemn din care scoase un chipiu, un steguleț și un fluier.Își îndesă chipiul pe ochi își puse fluierul în gură și începu să gesticuleze fluierând și fluturând stegulețul în fața bolnavului speriat.Intrigat, șeful secției îl întrebă timid”credeți că diareea are o cauză psihosomatică?”După o vreme, directorul îi răspunse:”Băă, cu astea am oprit garnituri dă mii de tone, nu numa un c..at!”.
kin
9 November 2018JMT, îți mulțumesc pentru că ai petrecut mult timp scriindu-mi, și pentru că ai incercat o explicatie, normala și autentică.
Îți mulțumesc pentru destăinuire (sau confesiune) și care implicit inteleg, vine cu multa onestitate. Înțeleg dilema ta, raportată fix la persoana ta. Tu te cunoști cel mai bine și totusi ai aceasta nesiguranță (sănătoasă as spune eu).
In contrast cu siguranta ce răzbate din textul articolului, unde nu-i niciun dubiu în legătură cu limitările/incapacitate/etc intelectualilor de stânga (in viziunea autorului, toți niste comuniști). Nu vreau sa ofensez autorul, ii apreciez structura și efortul dar nu sunt de acord cu „creionul gros, dermatograf” care acoperă detalii.
Citesc de vreo 3 luni articolele de aici și nu înțeleg de unde atâta ura împotriva stângii, liberalilor, democratilor, progresiștilor, neoXX (și puneți voi ce nu va place in locul XX) sau mai bine zis, orice nu este pe dreapta, și imediat-asocierea – prevalenta in multe articole – in-extremis, cu comunismul. Asociere gratuita și pe tot spectrul..
Și mă intreb și eu..
Poți oare să ajungi departe ținând volanul cotit la maxim? Poți oare să mergi in linie dreapta trăgând numai dreapta?
Dincolo de jocul de cuvinte, oare nu este o extrema sa pui totul sub acelasi acoperis? Oare nu este o trufie (sau ignoranța) sa desconsideri intelectualii de stanga?
Emil, cam asta a fost ideea mea..
crs
9 November 2018Kinule, Isus sta la dreapta.
Acest lucru nu a fost votat de nici un parlament cu nici o orientare politica.
Deducem din asta ca primii crestini au fost de dreapta.
Iar cei care dadeau foc bibliotecilor „pagane” – de stanga.
Sau invers.
In concluzie, de ce orientare politica erau cei care l-au rastignit, in numele legii, pe Isus.
Putem continua retorica imbecila la nesfarsit. Stanga nu-i ca dreapta, are doar vreun juma’ de milliard de morti la active.
Dreapta, se stie, a provocat extinctia dinozaurilor.
Si speram s-o repete.
kin
9 November 2018Crs, e bine că n-ai dedus implicit și că Iisus nu e rosu, din moment ce e la dreapta. Nefiind roșu, nu e nici republican (că aia defilează cu culoarea roșie).
Incepi cu un joc de cuvinte, dar apoi tragi concluzii. Sa zicem că e doar o retorică.
Hai sa vorbim practic si despre „paganii” arși pe rug.
Sau și mai practic, hai sa nu mai protejam statuile de aur din vârful bisericii de la noi.
Cam de asta s-a săturat lumea.
De neintelectualii aia de acolo de la vârf nu se zice nimic cu subiect și predicat.