FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

Nerecunoştinţa lui Ingrid Betancourt

Acum doi ani, colegul Francesco publica pe blog un articol despre eliberarea lui Ingrid Betancourt, politician columbian de stânga de origine franceză, de un comando al armatei columbiene. Betancourt se aflase 2321 de zile în captivitatea FARC, gherilă marxistă columbiană, specializată în traficul de droguri, răpiri şi asasinate, şi a putut scăpa numai graţie curajului şi ingeniozităţii militarilor columbieni care au intrat deghizaţi într-o zonă controlată de teroriştii FARC. Dar de atunci au trecut câţiva ani, iar recunoştinţa franţuzoaicei a „expirat”.

Ingrid Betancourt

Acum, după ce a fost scăpată din ghearele FARC de guvernul columbian, fostul politician s-a gândit să scoată nişte bani de la salvatorii ei. Betancourt s-a hotărât să dea în judecată statul columbian, cerând despăgubiri în valoare de aproximativ 7 milioane $ pentru stresul emoţional la care a fost supusă şi pierderea câştigurilor financiare ca urmare a captivităţii. Fostul candidat la funcţia prezidenţială acuză autorităţile columbiene că sunt responsabile pentru chinurile la care a fost supus[ deoarece nu şi-au făcut datoria de a o apăra de forţele FARC.

Realitatea este alta: Betancourt a fost avertizată în repetate rânduri de oficiali guvernamentali că prezenţa ei în zona demilitarizată din sudul ţării (în realitate, aceasta era demilitarizată numai cu numele; chiar dacă guvernul a respectat statutul regiunii, FARC s-a folosit de ocazie pentru a-şi extinde reţeaua de influenţă) prezintă riscuri uriaşe şi că nu i se va putea asigura securitatea. În ciuda avertismentelor, candidatul Betancourt şi-a continuat drumul către San Vicente del Caguan, satul din regiune unde se derulaseră până atunci negocieri între guvern şi FARC, eşuate datorită unor noi răpiri orchestrate de gruparea teroristă.

Deşi preşedintele Columbiei tocmai anunţase că zona demilitarizată urmează să reintre sub control guvernamental, iar gherila marxistă avea să fie învinsă de armată, candidatul la preşedinţie Ingrid Betancourt era hotărât să reintre în discuţii cu FARC. Urmarea încăpăţânării lui Betancourt a fost aceea că a ajuns un prizonier al teroriştilor marxişti din Forţele Armate Revoluţionare Columbiene, bucuroşi tare că le-a căzut în plasă o pradă atât de importantă. Aveau şi de ce să fie atât de încântaţi, nu în fiecare zi poţi să răpeşti candidaţi la cea mai înaltă funcţie în stat, cu atât mai mult oameni atât de inconştienţi, încât să se bage singuri în gura lupului.

Cu toate că vina îi aparţine în întregime, Ingrid Betancourt fuge de asumarea oricărei răspunderi personale şi îi atacă, într-un moment de nerecunoştinţă uluitoare, pe cei care i-au redat libertatea.

Domnilor, trebuia să o fi lăsat în mâinile FARC.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

8 Comments

  1. Riddick
    12 July 2010

    Corect !

    Alt succes al armatei columbiene contra FARC (nu înţeleg de ce nu folosesc elicoptere de atac şi drone):

    http://news.bbc.co.uk/go/rss/-…..593654.stm

  2. euNuke
    12 July 2010

    incă o ilustrare a sindromului stockholm, mai ales că in acest caz victima poate fi suspectată de simpatii faţă de criminali incă din faza premergătoare captivităţii. betancourt trebuia cazată intr-un ospiciu unde declaraţiile politice belicoase se fac in cercuri restrînse sub atenta supraveghere a oamenilor in halate albe.

  3. murfi
    12 July 2010

    offtopic
    epic fail: dupa zeci de ani de munca de propaganda, bietii americani au ramas perfect nelamuriti daca sint sau nu progresisti ????
    http://www.gallup.com/poll/141…..Label.aspx

  4. murfi
    12 July 2010

    si unul de la noi: jurnalul national incearca in felul sau un omagiu de 4 iulie si nimereste gardul chiar din intro

    Thank you, america!
    Am sesizat limitele sistemului impus de hoardele sovietice şi de aceea le sunt îndatorat omologilor americani

    poate capul meu e de vina, dar de atunci ma tot intreb care e omologul american al hoardelor sovietice

  5. gmt
    12 July 2010

    E comportament demn pentru un candidat la Premiul igNobel pentru Pace. La eliberare, tipa s-a comportat neasteptat de normal, asta dupa ce mama ei ii scosese peri albi lui Uribe.
    http://www.dreapta.net/res_467_search.aspx

    In momentul emotionant al reintalnirii cu mama sa, Ingrid Betancourt a multumit mai intai lui Dumnezeu pen­tru minunea eliberarii ei. Apoi, ea si-a exprimat recu­nos­tin­ta fata de fortele armate columbiene si fata de pre­se­din­tele Alvaro Uribe, care, asumandu-si personal o enor­ma raspundere, a dispus si autorizat operatiunea de salvare.

    Inainte de rapirea sa, vederile politice ale lui Betan­court nu se potriveau catusi de putin cu cele ale con­cu­ren­tului ei, conservatorul Uribe, castigatorul din 2002. Pe atunci, Betancourt candida din partea micului partid de stanga, ecologist, Oxígeno. A fost rapita in cursul cam­paniei electorale. Se dusese din proprie initiativa sa poarte un „dialog de pace” cu FARC, ignorand aver­tis­men­tele autoritatilor.

    Dupa sechestrarea lui Ingrid Betancourt, cei apropiati ei, mai ales mama ei, Doña Yolanda, nu incetau sa-i creeze probleme de imagine lui Uribe, criticandu-l si in­­vi­nuindu-l de a fi intransigent fata de gherilele comuniste, zadarnicind astfel tentativele de eliberare negociata a prizonierei. In acelasi timp, Doña Yolanda il elogia fara retinere pe Hugo Chavez, controversatul presedinte al Venezuelei, care facea mare caz de rolul lui in solu­tio­na­rea situatiei ostaticilor FARC. Autoritatile franceze il pre­sau si ele pe Uribe sa faca concesii fata de FARC, in spe­ranta de a mari sansele eliberarii lui Betancourt.

    Acum Betancourt a revenit la comportamentul normal al stangii – circul si colaborationismul cu teroristii. Candidatul stangii (înfrant recent de catre actualul presedinte (presedinte e Juan Manuel Santos, ministru al apararii care a coordonat eliberarea lui Betancourt) era un eco-marxist care se casatorise la circ, nu la Biserica, si-si arata fundul studentilor. Betancourt a preluat stafeta.

  6. Francesco
    12 July 2010

    „Vous regrettez ?” – „Oui, je regrette”. La intrebarea jurnalistului Dario Arizmendi de la televiziunea columbiana Caracol, a raspuns Ingrid Betancourt, care regreta ca a cerut suma de 6.9 milioane de dolari din partea statului columbian, informeaza cotidianul Le Point.

    Vicepresedintele Columbiei Francisco Santos a calificat-o pe Ingrid Betancourt drept „prix mondial de l’ingratitude”, in timp ce detinatoarea Legiunii de Onoare spunea – printre hohote de plans – ca isi adora „patria”. Patriei adorate ii cere bani si ii ofera ingratitudine, pe fondul unei pierderi de memorie cel putin ciudate. Ziaristul columbian a intrebat-o pe Ingrid Betancourt daca a semnat un document in ziua rapirii in care declara ca se duce pe acel drum pe propriul sau risc, la care a raspuns ca nu isi aminteste exact dar ca stie ca a semnat ceva referitor la masina care o transporta.

    In timpul interviului, Ingrid Betancourt a spus ca nu va merge mai departe de discutiile pentru o „intelegere” cu statul columbian.

  7. gmt
    12 July 2010

    Francesco, poate i-a facut Juan Manuel Santos o estimare privind costurile eliberarii, cat a costat operatiunea Jaque, cu cat i-au platit pe informatori, cat au costat militarii care si-u pus viata in pericol, elicopterele, etc. si si-a dat seama Betancourt ca iese in minus.
    „Pacifistii” astia sunt ca amaratii nostri de la inundatii, care-si construiesc casele pe albia raulului. Poate, in cazul unor astfel de iresponsabili care cauta cu frenezie sa-si puna capul pe butucul calailor, nu ar strica o dovada ca sunt asigurati impotriva rapirilor, ca dupa aceea vin si cer bani de despagubiri de la statul care i-a eliberat.

  8. Gabi Aydoğdu
    12 July 2010

    Daca nu murea Manuel Marulanda Velez, nahh ieşea asta de la FARC…şi binenteles ca ın aceasta poveste e şi Fidel implicat şi ala a ajutat-o altfel…
    Parerea mea,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

România a făcut mulți pași în direcția corectă de la revoluția din 1989. Cu toate acestea, revoluția nu a fost niciodată terminată în România. Influența malefică a Rusiei, datorită proximității sale geografice față de România și relația continuă a României cu China comunistă, creează multe probleme care subminează progresele economice și democratice ale României, precum …

adrian zuckerman foto