Notă: Articolul de mai jos a fost publicat pe 7 martie, într-o formă mult restrânsă, în cadrul rubricii Vocile Dreptei de pe site-ul ziarului Evenimentul Zilei. De atunci încoace, textul a fost rescris și completat, ajungând de câteva ori mai întins decât cel apărut. Pentru a fi mai ușor de citit, l-am segmentat inițial în trei părți: Manipularea, Propaganda și Anormalul ca Firesc. Manipularea și Anormalul ca firesc conțin și material publicat deja în articolul de la Vocile Dreptei , în timp ce Propaganda (episodul I și episodul II) a aduce informații noi. Aceasta este ultima parte a acestei serii de articole despre militantismul Noii Stângi, Anormalul ca firesc.

CeSIP de la SNSPA, anarho-comuniștii de la Facultatea de Istorie a Universității București și grupurile comuniste de la Babeș-Balyai din Cluj nu au apărut întâmplător. Marșul prin instituții a devenit realitate.

De ceva vreme, toate formele de progresism sunt acceptate și promovate în învățământul superior din România: anticapitalism sub formă de socialism radical sau comunism de diferite nuanțe, feminism mai mult sau mai puțin isteric, ecologism ideologizat, anticlericalism iacobin, ateism agresiv etc. Viitorul rezervat instituțiilor de învățământ superior este acela de centru intelectual și pepinieră de cadre pentru Noua Stângă. Treptat, situația se va înrăutăți: va crește exponențial gradul de ideologizare și de implicare politică de partea Stângii.

Privind la ce se întâmplă în liceul Coșbuc mulțumită profesoarei Roxana Marin, s-ar zice că lucruri mai inteligente nu se mai pot face în școlile noastre și nici măcar nu ar mai fi necesare. Am rezolvat toate problemele structurale ale învățământului românesc și marile lipsuri par a ține strict de absența cursurilor despre sex, Gaypride sau Istoria Homosexualității. Matematica, limba română, istoria și geografia par să fi devenit deodată materii neglijabile, depășite de mersul istoriei: în școli și licee avem mai mare nevoie de mișcarea LGBT decât de transmiterea informațiilor necesare pentru a fi un membru onorabil al societății. „Antidiscriminarea” trebuie predată până și la ora de limba engleză.

În ceea ce privește episodul de la MȚR cu filmul propagandist The Kids Are All Right, el demonstrează că din partea mass-media a lipsit până și cea mai mică dorință de a fi obiectiv. Muzeul Țăranului Român este o instituție publică, dar asta nu înseamnă că fiecare grupuleț din țara asta poate face ce vrea cu un muzeu care are o tematică bine stabilită. Cultura țărănească, obiectul de interes al MȚR, nu are nimic de a face cu cauza mișcării LGBT și rularea unui asemenea film într-o sală numită Horia Bernea sugerează mai degrabă bătaie de joc. Era nevoie de mai multă înțelepciune și decență în rezolvarea acestei probleme, or tot ce s-a putut vedea a fost dezinformare și reavoință ideologizată. Nu toți cei prezenți au fost legionari și nu este firesc ca problema să fie pusă în acești termeni. În cele din urmă, nu trebuie să fii legionar pentru a considera de prost gust asocierea MȚR cu Luna LGBT și filmele ridicole despre „familiile” de lesbiene.

În spatele acestei sărbătoriri a „diversității” sexuale pe care o putem întâlni atât în facultăți, cât și în licee sau în materialele mass-media, se află o premisă revizionistă de care sunt conștienți numai câțiva dintre cruciații „antidiscriminării”, cei pe care îi putem numi creierele din spatele acțiunii. Conform acestei premise, istoria umanității este o lungă istorie a oprimării minorităților de către majorități. În domeniul orientărilor sexuale, istoria oprimării nu se ferește să afirme că tot ceea ce noi considerăm a fi cunoaștere nu este nimic mai mult decât „istoria heterosexualității”. Scrisă din unghi heterosexual, istoria pe care am învățat-o ar fi doar un alt construct social cât se poate de apăsător care ne-a fost impus de pe vremea când eram încă mici copii printr-o operațiune de îndoctrinare. „Societatea creștină patriarhală” ne spală creierul cu heteronormativitate (presupunerea că heterosexualitatea este comportamentul sexual normal) și falsifică trecutul pentru a ascunde minoritățile sexuale incomode și a perpetua la nesfârșit bigotismul și intoleranța. Conform acestor revizioniști, multe personaje istorice sunt homosexuale, de la Shakespeare și Leonardo Da Vinci până la J. Edgar Hoover. Firește, orice dezaprobare a unei asemenea teorii despre lume este sinonimă cu „homofobia” și ar trebui să rezulte în urmarea unui program de reeducare.

Comparație cu cazul Accept-Hekma: promovarea pedofiliei

În sfârșit, este extrem de ciudat că s-au dedicat atâtea materiale „homofobilor” care au criticat inițiativele liceului Coșbuc și „legionarilor” de la MȚR, fără a se sufla vreo vorbă despre inițiativa organizației Accept de a-l aduce în România pe Gert Hekma. Hekma este un profesor universitar olandez care pledează pentru legalizarea și normalizarea relațiilor sexuale între copii și adulți și a fost invitat în România de organizația Accept (același ONG care a căzut de acord cu conducerea MȚR pentru filmul The Kids Are All Right) pentru a susține o conferință la Facultatea de Sociologie a Universității București cu tema Apariția sexologiei și a Emancipării Homosexuale.

Pentru a înțelege poziția lui Gert Hekma în ceea ce privește pedofilia, redau mai jos două afirmații pe care site-ul Cultura Vieții le-a extras dintr-un interviu acordat de profesorul Hekma:

„Cred că această adevărată vânătoare de vrăjitoare contra sexului între adulți și copii e un fel de succesor al nebuniei împotriva masturbării.”

„Aș spune că vârsta consimțământului sexual poate fi coborâtă. N-aș cere imediat să fie 6 ani, dar 12 pare o vârstă potrivită, deocamdată. Noua legislație care interzice până și imagini modificate cu copii este complet absurdă.”

Orice om sănătos la cap ar fi îngrozit de asemenea afirmații dezgustătoare și iresponsabile. Nu trebuie încurajată în nici un fel tendința bolnăvicioasă de a sexualiza imaginile cu copii, după cum nu există nici o scuză pentru apărarea relațiilor sexuale dintre adulți și adolescenți, darămite pentru cele care implică niște copii de 12 ani. În nici o țară din lume nu este firesc să se întâmple așa ceva și cu atât mai puțin în România, un stat unde proxeneții încă mai răpesc de pe stradă copii care ajung mai apoi să fie violați, vânduți și exploatați de tot soiul de mafioți și degenerați.

Cu toate acestea, Geert Hekma a primit o invitație din partea Accept, o organizație care susține că are ca obiect de activitate „apărarea drepturilor omului”. Curios lucru: aceiași oameni care protestează vehement față de orice legătură care ar putea fi stabilită între homosexualitate și pedofilie, sunt de părere că apărarea și promovarea pedofiliei sunt perfect în regulă.

Remarcabil este că dacă Facultatea de Sociologie a considerat că afirmațiile lui Hekma sunt impardonabile și a anulat evenimentul, presa românească a fost cu totul dezinteresată de subiect. Se pare că era mult mai important să scrie despre „homofobii” de la Coșbuc sau de la MȚR decât despre un susținător al pedofiliei care fusese chemat pentru a ține prelegere într-o universitate de stat, pregătit fiind să convingă studenții români de necesitatea schimbării opiniei publice și a legilor față de relațiile sexuale dintre adulți și copii.

În încheiere

Este limpede că România urmează îndeaproape transformările ideologice din Occident. Diferența este că dacă în Vest ele s-au petrecut într-o perioadă îndelungată de timp, în care Stânga și Dreapta s-au confruntat permanent, la noi fenomenul se desfășoară la o viteză mult mai mare și beneficiază numai de participarea activă a Stângii. Dreapta lipsește de la apel.

Cei câțiva intelectuali de dreapta pe care îi (mai) avem și-au pierdut dorința de a lupta. Nu se mai pronunță pe subiecte sociale pentru că sunt sătuli de agresivitatea militanților Stângii. „Centru-dreapta” din politică asistă pasiv la marșul victorios al propagandei stângiste, de parcă nu ar avea de ce să își facă griji sau să se simtă răspunzătoare.

Lăsată singură pe teren, Stânga își dă în petec. Ba mai și își cheamă în ajutor așa-zișii dreptaci moderați, aripa dreapta a socialismului, întotdeauna gata să califice orice respingere a ideilor grandioase ale Noii Stângi ca „intoleranță”, „discriminare”, „înapoiere”, „rasism” și, mai nou, „homofobie”.

Așa se face că discursul public se află sub controlul Stângii culturale și s-a degradat într-atât de mult, încât în prezent simpla exprimare a dezacordului cu acțiunile LGBT este de natură să te asimileze legionarilor, Noii Drepte și suferinzilor de „homofobie” (frică patologică față de homosexuali). După cum se vede în cazul Accept – Hekma, până și un apărător al pedofiliei poate fi promovat fără a suferi nici o penalizare din partea mass-media, devenită co-participant la propaganda Stângii. În schimb, nu se mai poate afirma – fără fi ținta unui lung șir de calomnii și amenințări cu reclamarea la instituția orwelliană a CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) – că heterosexualitatea este norma sau că numai un bărbat și o (singură) femeie se pot afla la baza familiei și se pot căsători.

Întrucât urcăm cu repeziciune treptele Progresului stângist, legiferarea căsătoriilor homosexuale și ulterior a adopțiilor nu se află deloc departe. Până și în condițiile date, în care ducem lipsă de o susținere puternică a cauzei LGBT de către forțele politice din România, Remus Cernea și aliații săi oengiști au putut face un scandal destul de mare în legătură cu definirea familiei ca uniunea consensuală între un bărbat și o femeie. De ce ar fi atât de imposibil ca în 10 ani să avem legalizată și „căsătoria homosexuală” și să dezbatem oportunitatea adopțiilor? România nu este nici pe departe atât de „încuiată” și „ultraconservatoare” pe cât susțin istericii susținători ai ai mișcării gay.

Puțini dintre noi ar fi crezut acum câțiva ani că într-un timp atât de scurt vom ajunge în punctul în care nu ne vom mai putea exprima fără a fi jigniți și condamnați și totuși iată-ne aici: normalitatea pare tot mai puțin atrăgătoare. Cât de multă dreptate avea Horia Bernea când scria în Avantaje spirituale ale unui artist din est, articol care încă se mai află pe site-ul MȚR:

„Într-o lume de nebuni şi ticăloşiţi, cel mai curajos şi nonconformist gest este de a te păstra „om normal”.”