De citit acest articol, care descrie mariajul nefericit dintre etatism şi conservatorismul actual. În fapt, este o radiografie exactă a condiţiei cetăţeanului contemporan: aservit statului.
Cei mai mulţi dintre cei care se auto-intitulează astăzi conservatori sunt preocupaţi, după cum este de aşteptat, de decăderea familiilor, divorţ, nelegitimitate, pierderea autorităţii, multiculturalism, dezintegrarea socială, libertinismul social şi criminalitate. Ei consideră că toate aceste fenomene sunt anomalii şi devieri de la ordinea naturală, sau de la ceea ce s-ar putea numi normalitate. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre conservatorii contemporani (cel puţin cea mai mare parte dintre purtătorii de cuvânt ai protipendadei conservatoare) fie nu cunosc faptul că obiectivul lor – restabilirea normalităţii – necesită cele mai drastice, ba chiar revoluţionare, schimbări sociale antietatiste, fie (dacă sunt la curent cu lucrul acesta) sunt angajaţi în trădarea agendei culturale conservatoare din interior, în vederea promovării unei agende complet diferite.
Incoerenţa intelectuală a conservatorismului
autor Hans-Hermann Hoppe
traducător Dan Cristian Comănescu
Institutul Ludwig von Mises – România
Întrebare
Ce exemple, recente sau nu, de intervenţie a statului în viaţa cetăţeanului îţi vin în gînd?
Aluzie: o dată cu începutul anului a intrat în forţă în Franţa o anumită lege… încă o aluzie şi în titlul postului.
2 Comments
Grădinariu
4 January 2008Am citit cu ceva timp în urmă textul lui Hoppe. Dacă ţin bine minte, în el se arăta cum piaţa liberă stimulează moralitatea, şi nu intervenţia în economie sau în viaţa privată. Totuşi, nu mă pot abţine de la constatarea că Hoppe aruncă cam uşor cu anatema „socialist” pe oricine… În rest, instructivă lucrarea lui, „Teoria socialismului şi capitalismului”, deşi „Democracy: The God that Failed” n-am găsit-o pe nicăieri… ????
Imperialistu'
4 January 2008In calitate de nefumator, trebuie sa recunosc ca nu sunt deranjat deloc de interzicerea fumatului in spatiul public. Asta este unul din domeniile in care sunt pe aceeasi linie cu UERSS. ???? Fara sa vreau, am fumat pachete intregi de-a lungul timpului, beneficiind de „bunavointa” conationalilor mei care aplicau – fara sa stie – una din legile lui Murphy: placerea fumatului este direct proportionala cu numarul de nefumatori din zona. Am „inghitit” fum de tigara in cafenele, in cluburi, in restaurante, in mijloacele publice de transport etc. Cu alte cuvinte, nu numai ca nu ma deranjeaza, dar intr-un fel ma simt chiar razbunat.
Articolul lui Hoppe este interesant, dar mi se pare ca exagereaza in ceea ce priveste ceea ce numeste „educatie publica” . Sunt perfect constient de rolul negativ pe care il joaca in ultima vreme, dar a-l pune pe butuci… well, that’s hardly the solution I was hoping for. Sa nu uitam ca sistemul public de invatamant a avut un rol fundamental in crearea constiintei nationale a oricarei natiuni. In rest, multa critica de bun simt. Il voi relua zilele urmatoare, l-am citit cam in fuga.