FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

O nouă modă vine în oraş: ecologistul spăşit

Reacţiile mişcărilor ecologiste de frunte la documentarul difuzat zilele trecute de Channel 4 în Marea Britanie pot fi echivalate doar cu producţia pe un an de gaze cu efect de seră a unui orăşel dintr-o ţară în curs de dezvoltare.

Documentarul se numeşte „Unde a greşit mişcarea ecologistă” şi îi are drept vedete pe Mark Lynas, un proeminent autor şi activist britanic, Stewart Brand, un veteran american al activismului ecologist şi pe Adam Werbach, fost preşedinte al Sierra Club.

Documentarul începe ca o criză de identitate oarecare: activiştii nu au reuşit în atîtea decade să schimbe lumea, ba chiar în ultimii ani credibilitatea lor pare să se apropie vertiginos de nivelul zero; unde au greşit? De ce oamenii nu vor să vadă binefacerile revoluţiei ecologiste?

Partea cea mai consistentă a documentarului cuprinde mărturisirea şi părerile de rău: greşeala a fost că mişcarea ecologistă, în entuziasmul său romantic, şi-a pierdut bunul simţ şi a luptat împotriva ştiinţei. Trecind repede peste Epoca de Gheata din anii 70 si peste complicatiile prea putin intelese ale unui sistem atit de vast cum este atmosfera pamintului, cîteva esecuri majore sînt expuse mai pe larg:

Energia nucleară. Ecologiştii au luptat pe ambele maluri ale Atlanticului cu energia nucleară şi au reuşit chiar să oprească pentru o vreme programul de constructie de centrale nucleare al SUA. În schimb nu au reuşit să oprească nevoia de electricitate a omului american astfel încît programul de construcţie de centrale nucleare a fost convertit într-un program de construcţie de termocentrale. Efectul net: poluarea şi emisiile de carbon au crescut.

Cernobîl. A fost cea mai eficientă sperietoare utilizată în Occident pentru boicotarea programelor nucleare. În schimb, toate studiile fectuate de atunci încoace demonstrează efecte minime. Numărul morţilor atribuiţi direct catastrofei este de 65, în general dintre cei care au participat la operaţiunile de sigilare. Singura formă de cancer la care s-a putut stabili o legătură cu accidentul este cancerul tiroidian care a afectat în jur de 6000 de copii care au consumat lapte infestat; dar această formă de cancer este tratabilă în proporţie de 99%. Nu au existat cazuri de boli sau diformităţi genetice datorate accidentului. Există în zonă comunităţi de bătrîni care s-au întors încă din 1993 la casele lor şi au trăit acolo pînă în ziua de azi.

Concluzia ecologistului spăşit: am greşit opunîndu-ne energiei nucleare, este una dintre cele mai curate energii, chiar luînd în considerare deşeurile nucleare.

DDT. Interpretînd absolutist o carte care avertiza asupra pericolelor utilizării necontrolate a îngrăşămintelor, au pornit o campanie de interzicere a acestora şi, cel puţin în ce priveşte DDT-ul, le-a reuşit. Efect net: malaria, o boală pe cale de dispariţie, a revenit în forţă, atît în America, dar mai ales în Africa. Numărul exact de morţi nu se cunoaşte. Ecologistului spăşit îi pare sincer rău.

Plantele modificate genetic. Deşi nu a existat vreun studiu care să sugereze vreun pericol, imaginaţia hollywoodiană a fost mai puternică: pînă nu avem certitudinea absolută că nu ar putea avea efecte nefaste acum sau peste 1000 de ani nu trebuie să cultivăm astfel de plante (un principiu foarte bun pe care, dacă ecologiştii l-ar aplica şi în domeniul vieţii sexuale proprii, am putea observa îmbunătăţiri certe în cîteva zeci de ani). Efectul net: deşi există variante modificate genetic de orez care conţine şi vitamina E sau variante modificate genetic ale unor plante africane astfel încît să reziste la secetă severă, acestea nu pot fi cultivate sau cultivarea lor a întîrziat nepermis de mult. De asemenea, Zambia cu ocazia unei foamete de acum cîţiva ani, a găsit de cuviinţă să refuze ajutoarele americane la indicaţia organizaţiilor ecologiste care au contribuit astfel la moartea cît se poate de sănătoasă a unei părţi a populaţiei. Americanii, spre deosebire de zambieni (şi de europeni, aş adăuga eu) mănincă în continuare astfel de plante şi nu par să se simtă prea rău. Ecologistului spăşit îi pare în continuare foarte rău.

Veţi spune: iată nişte ecologişti de treabă. Au avut curaj să înfrunte realitatea şi şi-au regăsit bunul simţ. Ei bine, nu, lipsa bunului simţ este o boală foarte grea, nu se vindecă aşa uşor. Dar se poate transforma: după toate aceste exemple de frînare a dezvoltării (în special în ţări sărace, cum e şi a noastră – taxa auto, cărbune, DDT, mîncare eco, Roşia Montană, etc) sau chiar de genocid în altele, toate provocate de ignoranţă arogantă şi agresivă, ecologiştii noştri au văzut lumina: ei nu trebuie să lupte împotriva ştiinţei şi a dezvoltării, ci alături de acestea pentru… oprirea schimbărilor climatice! O idee care li se pare atractivă ar fi detonarea controlată a vulcanului Pinatubo din Filipine. Erupţia din 1991 a acestui vulcan a determinat în următorul an o scădere a temperaturii globale cu o jumătate de grad; aşa că o serie de cîteva erupţii controlate ar duce la o scădere cu pînă la 3 grade. Piece of cake, isn’t it? What could possibly go wrong?

Ecologistul spăşit este acelaşi terorist Greenpeace, însă, plictisit de războaie convenţionale şi controverse media sterile, vrea să fie primit alături de băieţii mari din ştiinţă şi armată, parcă s-ar juca şi el cu bombe atomice.

Documentarul este disponibil doar în Marea Britanie
aici: https://www.youtube.com/watch?v=b_dqmiqhhiE
şi aici: https://www.channel4.com/programmes/what-the-green-movement-got-wrong

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Liviu Crăciun

Liviu Crăciun

5 Comments

  1. Francesco
    7 November 2010

    Si totusi, eco-activismul este luat in seama de media in special atunci cand se manifesta frenetic, cand, avand la dispozitie mijloace materiale considerabile Greenpeace (mai bine ii ziceau GreenWar, dar si l-au luat din motive de audienta si publicitate) si altele de acest calibru, se rafuiesc la propriu cu „dusmanul”. Ultima isprava de acest gen a avut loc astazi in Germania. Un grup de protestatari au coborat pe franghii un pod de la inaltimea de 75 de metri si s-au legat cu lanturi de sinele de cale ferata incercand sa blocheze un tren care transporta combustibil nuclear epuizat reprocesat in Franta catre orasul Dannenberg.

    Nervozitatea accentuata a grupurilor eco-stangiste a fost determinata de decizia Cancelarului german Angela Merkel de a prelungi in medie cu 12 ani perioada de functionare a centralelor nucleare.

  2. Cristina R.
    7 November 2010

    Lisa Jackson, sefa EPA (Environmental Protection Agency) a fost audiata azi in Congres in privinta reglementarii emisiilor de „greenhouse gases”/CO2 (propuse de Guvernul Obama).
    Reglemetarile ar cere–intr-un scenariu halucinant, demn de cele mai infricosatoare dystopii totalitare, captarea CO2 in centre de „sechestrare” in alte locatii ca cele ale producatorului de energie, ceea ce inseamna cheltuieli de constructie de noi conducte si facilititati pentru captarea CO2, ceea ce inseamna costuri uriase care vor fi plasate consumatorului obisnuit.

    http://nation.foxnews.com/epa/…..and-demand

    Degeaba se agita delegatul Shimkus s-o faca pe comunista Jackson sa inteleaga costul prohibitiv al unei asemenea reglementari. Intrebarile de judecata economica n-o intereseza, pentru ca scopul reglementarilor de felul asta este exact saracirea/infundarea companiilor si a consumatorilor.

    Obama a pronuntat in termeni mai mult decit clari:

    http://newsbusters.org/blogs/k…..-skyrocket

    under my plan of a cap and trade system, electricity rates would necessarily skyrocket…</blockquote

    That will cost money…they will pass that money on to the consumers

    If you can’t persuade the American people that, yes, there is going to be some increase on electricity rates on the front end, but

    Interesant cum, in acelasi speech, Obama sopirleste de la costuri care vor „skyrocket” la „some increases”.
    Infricosator.

  3. John Galt
    7 November 2010

    Problema cred ca e pusa putin gresit, din start, tocmai pentru a induce in eroare pe cei care se lovesc prima data de controversa.

    De exemplu:

    Reglemetarile ar cere–intr-un scenariu halucinant, demn de cele mai infricosatoare dystopii totalitare, captarea CO2 in centre de “sechestrare” in alte locatii ca cele ale producatorului de energie, ceea ce inseamna cheltuieli de constructie de noi conducte si facilititati pentru captarea CO2, ceea ce inseamna costuri uriase care vor fi plasate consumatorului obisnuit

    In primul rand stocarea si captarea CO2-ului e treaba producatorului, si nu a statului. Statul (sau mai bine zis cetatenii) ar trebui sa se asigure ca nu exista o agresiune din cauza poluarii din partea unora asupra altora, neavizati. Insa in loc sa lase piata ca sa rezolve acest lucru, socialistii „intervin”, de obicei provocand suferinte mult mai mari (adica isi ating scopul chiar daca nu intentionau).

    Agresiunea prin substantele toxice eliberate in aer este clar impotriva proprietatii private si vietii individului, iar aici nu ma refer numai la sulf sau dioxid de carbon. Exista numeroase studii care arata corelatii ale bolilor cardivasculare pana cu la nivelul de zgomot, nu doar cu cine stie ce compusi ce sunt cancerigeni chiar si la nivel de milionimi de gram. Da, in majoritatea cazurilor ele trec neobservate si corpul uman are capacitatea de a le absorbi/neutraliza, insa daca le insumam putem observa cum costurile depasesc cu mult necesarul de investitii pentru o singura fabrica.

    In plus, cine poate pune pret pe o viata? E normal sa poti calcula asa ceva?

    Revenind la exemplul de la care am pornit, exista suficiente tehnologii pentru captarea CO2 chiar la fata locului, pentru filtrarea substantelor, si intradevar, costul lor creste exponential cu gradul de siguranta. Nu cred ca e chiar asa de prohibitiv. Insa ne indepartam de subiect – cheia aici e definirea exacta a drepturilor de proprietate la nivel de individ (si nu societate), a agresiunii ce trebuie sa fie intai recunoscuta/infirmata cu probe de ambele parti. Eu cred ca aici ar trebui sa fie principalul obiect de activitate al asiguratorilor, ce ar vinde polite de asigurare ambelor parti (poluator – cetatean supus diverselor riscuri).

    Majoritatea argumentelor leftiste pot fi demontate extrem de usor insa asta nu inseamna ca trebuie sa le fie acceptata premiza gresita de pe care au pornit (statul care e deasupra – si are grija de individ). Ei nu vor vedea in acest lucru decat o simpla infrangere temporara, o amanare a luptei pana in momentul cand „un eveniment de proportii” (vezi Golful Mexic) va IMPUNE un „control sporit” (indiferent in ce fel, pe principiul: creezi criza – si tot tu vii cu solutia). Atunci ei vor avea deja argumentatia repetata, exersata de atatea ori in mentalul colectiv, pregatita si numai buna de aplicat. Cu cat va fi mai mare dezastrul cu atat va fi mai mica opozitia din partea celorlalti.

    Acelasi lucru se poate spune si despre vulcani. Chiar daca o eruptie poate da peste cap orice estimare a emisiilor pe zeci de ani (unele eruptii au eliberat atat de multe substante toxice in atmosfera incat au mutat pur si simplu in derizoriu TOATE masurile luate de ecologisti), uite ca eu iarasi nu sunt de acord cu aceasta abordare. Da, eu cred ca leftistii au dreptate cand spun ca un vulcan ar trebui sa fie controlat (cumva), la fel cum nu sunt de acord cu pasivitatea si acceptarea implacabila a destinului. Cine ar trebui sa faca acest lucru? Pai tot firmele private – daca au interes. Si pe banii lor.

    Daca eu conving jumatate din populatia globului sa-mi dea veniturile pe 10 ani pentru a construi cine stie ce arma intergalactica (ce ne-ar proteja de un „eventual” asteroid sau cine stie ce), atunci chiar nu vad unde e problema. ???? Daca lumea asta vrea..

    Problema apare cand unii vor sa OBLIGE pe absolut TOTI ca sa cotizeze la visele lor, in numele „binelui comun” cum deja ne-am obisnuit (cum ne-au obisnuit tot ei, de fapt). Acolo da, deja nu mai e o piata libera – acolo e monopol nenatural impus de sus, cu ajutorul statului. Din care castiga doar cativa (vezi Carbon Credits / Certificate Verzi samd).

    E un subiect extrem de complex ce a trecut de la povestile romantice cu „Save the Whales” in zona sutelor de miliarde, in zona razboiului economic pentru resurse, pentru independenta energetica, a santajului la nivel continental. Foarte multi inca nu realizeaza cat de mari sunt interesele din spatele unora si cat de adanci si interconectate sunt implicatiile, de absolut fiecare data. De exemplu pana si OPEC, ce „teoretic” ar trebui sa stabileasca singura pretul petrolului, e strans legata de banci, dolar si mai ales bondurile de stat americane, in care se face plata. Bonduri care pot fi scontate/folosite NUMAI in anumite locuri, si numai pentru anumite investitii, conditionate doar de cei din urma. Un posesor de resurse nu ar face nimic cu zacamantul lui daca nu ar exista cumparatorul care sa-l consume, nu? Cine stabileste pretul, in acest caz?

    Singura constanta aici e ca absolut toate principiile sunt testate pana in panzele albe, si poate tocmai de aceea exista si acest zgomot de fond ce parca incearca sa ne convinga ca drepturile individului trebuie sa fie cedate unei colectivitati, de data aceasta „globale”, ca unic mod de solutionare a oricaror probleme tot „globale”. De parca un individ nu ar fi in stare sa salveze intreaga Planeta! De parca nu ar fi si soarta lui in joc..

    ..

    (*daca jumatate de glob mi-ar da veniturile pe 10 ani – imprumuturi, nu va ganditi ca ii iau toti o data – va promit ca rezolv orice problema. Parol! ???? Absolut toate salturile tehnologice din istoria omenirii au fost facute cand indivizi cu putere financiara mult peste medie si-au riscat individual proprii bani, pentru un profit. Niciodata statul nu a reusit asa ceva, ba chiar din contra. As spune ca tocmai interventia lui a dus la nerezolvarea acestor probleme, indiferent ca vorbim de poluare, balene, ursi polari, solutii tehnice sigure pentru energie samd, dar aici trebuie sa strang mai multe date ca sa demonstrez. Oricum, voi mai reveni pe acest subiect).

    ????

  4. Liviu Crăciun
    7 November 2010

    18 „oameni de stiinta alarmisti” au scris congresului o scrisoare deschisa de sicanare si intimidare a „negationistilor” („deniers” e termenul folosit de catre „oamenii de stiinta alarmisti”)
    http://thehill.com/blogs/e2-wi…..te-science

    „negationistii” au raspuns printr-o scrisoare deschisa adresata congresului pe tema „alarmismului” (as we refer to them, not derogatorily, but simply because they view themselves as „sounding the alarm” about so many things climatic)

    Open Letter to the United States Congress: 8 February 2011

    February 8, 2011
    To the Members of the U.S. House of Representatives and the U.S. Senate:

    In reply to „The Importance of Science in Addressing Climate Change”

    On 28 January 2011, eighteen scientists sent a letter (see also this news story) to members of the U.S. House of Representatives and the U.S. Senate urging them to „take a fresh look at climate change.” Their intent, apparently, was to disparage the views of scientists who disagree with their contention that continued business-as-usual increases in carbon dioxide (CO2) emissions produced from the burning of coal, gas, and oil will lead to a host of cataclysmic climate-related problems.

    We, the undersigned, totally disagree with them and would like to take this opportunity to briefly state our side of the story.

    The eighteen climate alarmists (as we refer to them, not derogatorily, but simply because they view themselves as „sounding the alarm” about so many things climatic) state that the people of the world „need to prepare for massive flooding from the extreme storms of the sort being experienced with increasing frequency,” as well as the „direct health impacts from heat waves” and „climate-sensitive infectious diseases,” among a number of other devastating phenomena. And they say that „no research results have produced any evidence that challenges the overall scientific understanding of what is happening to our planet’s climate,” which is understood to mean their view of what is happening to Earth’s climate.

    To these statements, however, we take great exception. It is the eighteen climate alarmists who appear to be unaware of „what is happening to our planet’s climate,” as well as the vast amount of research that has produced that knowledge.

    For example, a lengthy review of their claims and others that climate alarmists frequently make can be found on the Web site of the Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change (see Carbon Dioxide and Earth’s Future: Pursuing the Prudent Path). That report offers a point-by-point rebuttal of all of the claims of the „group of eighteen,” citing in every case peer-reviewed scientific research on the actual effects of climate change during the past several decades.

    If the „group of eighteen” pleads ignorance of this information due to its very recent posting, then we call their attention to an even larger and more comprehensive report published in 2009, Climate Change Reconsidered: The 2009 Report of the Nongovernmental International Panel on Climate Change (NIPCC). That document has been posted for more than a year in its entirety at http://www.nipccreport.org.

    These are just two recent compilations of scientific research among many we could cite. Do the 678 scientific studies referenced in the CO2 Science document, or the thousands of studies cited in the NIPCC report, provide real-world evidence (as opposed to theoretical climate model predictions) for global warming-induced increases in the worldwide number and severity of floods? No. In the global number and severity of droughts? No. In the number and severity of hurricanes and other storms? No.

    Do they provide any real-world evidence of Earth’s seas inundating coastal lowlands around the globe? No. Increased human mortality? No. Plant and animal extinctions? No. Declining vegetative productivity? No. More frequent and deadly coral bleaching? No. Marine life dissolving away in acidified oceans? No.

    Quite to the contrary, in fact, these reports provide extensive empirical evidence that these things are not happening. And in many of these areas, the referenced papers report finding just the opposite response to global warming, i.e., biosphere-friendly effects of rising temperatures and rising CO2 levels.

    In light of the profusion of actual observations of the workings of the real world showing little or no negative effects of the modest warming of the second half of the twentieth century, and indeed growing evidence of positive effects, we find it incomprehensible that the eighteen climate alarmists could suggest something so far removed from the truth as their claim that no research results have produced any evidence that challenges their view of what is happening to Earth’s climate and weather.

    But don’t take our word for it. Read the two reports yourselves. And then make up your own minds about the matter. Don’t be intimidated by false claims of „scientific consensus” or „overwhelming proof.” These are not scientific arguments and they are simply not true.

    Like the eighteen climate alarmists, we urge you to take a fresh look at climate change. We believe you will find that it is not the horrendous environmental threat they and others have made it out to be, and that they have consistently exaggerated the negative effects of global warming on the U.S. economy, national security, and public health, when such effects may well be small to negligible.

    Signed by:

    Syun-Ichi Akasofu, University of Alaska1
    Scott Armstrong, University of Pennsylvania
    James Barrante, Southern Connecticut State University1
    John Boring, University of Virginia1
    Roger Cohen, American Physical Society Fellow
    David Douglass, University of Rochester
    Don Easterbrook, Western Washington University1
    Robert Essenhigh, The Ohio State University1
    Neil Frank, Former Director National Hurricane Center
    Martin Fricke, Senior Fellow, American Physical Society
    Lee Gerhard, University of Kansas1
    Ulrich Gerlach, The Ohio State University
    Victor Goldschmidt, Purdue University1
    Guillermo Gonzalez, Grove City College
    Laurence Gould, University of Hartford
    Bill Gray, Colorado State University1
    Will Happer, Princeton University2
    Howard Hayden, University of Connecticut1
    Craig Idso, Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change
    Sherwood Idso, USDA, U.S. Water Conservation Laboratory1
    Richard Keen, University of Colorado1
    Doral Kemper, USDA, Agricultural Research Service1
    Hugh Kendrick, Office of Nuclear Reactor Programs, DOE1
    Edward Krug, University of Illinois1
    Richard Lindzen, Massachusetts Institute of Technology2
    Anthony Lupo, University of Missouri
    Patrick Michaels, Cato Institute
    Donald Nielsen, University of California, Davis1
    Al Pekarek, St. Cloud State University
    John Rhoads, Midwestern State University1
    Nicola Scafetta, Duke University
    Gary Sharp, Center for Climate/Ocean Resources Study
    S. Fred Singer, University of Virginia1
    Roy Spencer, University of Alabama
    George Taylor, Past President, American Association of State Climatologists
    Frank Tipler, Tulane University
    James Wanliss, Presbyterian College
    Leonard Weinstein, National Institute of Aerospace Senior Research Fellow
    Samuel Werner, University of Missouri1
    Bruce West, American Physical Society Fellow
    Thomas Wolfram, University of Missouri1

    1 – Emeritus or Retired
    2 – Member of the National Academy of Sciences

    Endorsed by:

    Rodney Armstrong, Geophysicist
    Richard Becherer, University of Connecticut1
    E. Calvin Beisner, The Cornwall Alliance for the Stewardship of Creation
    Edwin Berry, Certified Consulting Meteorologist
    Joseph Bevelacqua, Bevelacqua Resources
    Carmen Catanese, American Physical Society Member
    Roy Clark, Ventura Photonics
    John Coleman, Meteorologist KUSI TV
    Darrell Connelly, Geophysicist
    Joseph D’Aleo, Certified Consulting Meteorologist
    Terry Donze, Geophysicist1
    Mike Dubrasich, Western Institute for Study of the Environment
    John Dunn, American Council on Science and Health of NYC
    Dick Flygare, Engineer
    Michael Fox, Nuclear industry/scientist
    Gordon Fulks, Gordon Fulks and Associates
    Steve Goreham, Climate Science Coalition of America
    Ken Haapala, Science & Environmental Policy Project
    Martin Hertzberg, Bureau of Mines1
    Art Horn, Meteorologist
    Keith Idso, Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change
    John Kimberly, Geologist
    Jay Lehr, The Heartland Institute
    Robert Lerine, Industrial and Defense Research and Engineering1
    Peter Link, Geologist
    James Macdonald, Chief Meteorologist for the Travelers Weather Service1
    Roger Matson, Society of Independent Professional Earth Scientists
    Tony Pann, Meteorologist WBAL TV
    Ned Rasor, Consulting Physicist
    James Rogers, Geologist1
    Norman Rogers, National Association of Scholars
    Rene Rogers, Litton Electron Devices1
    Bruce Schwoegler, MySky Communications, Inc.
    Thomas Sheahen, Western Technology Incorporated
    James Spann, Chief Meteorologist, ABC 33/40 – Birmingham
    Andrew Spurlock, Starfire Engineering and Technologies, Inc.
    Leighton Steward, PlantsNeedCO2.org
    Soames Summerhays, Summerhays Films, Inc.
    Charles Touhill, Consulting Environmental Engineer
    David Wojick, Climatechangedebate.org
    Bob Zybach, Ecologist

    1 – Emeritus or Retired

    Links:
    http://www.co2science.org/educ…..ntpath.php
    http://www.nipccreport.org/rep…..eport.html

  5. Cristina R.
    7 November 2010

    John Galt @ 3:

    Superba corectie, demna de un Milton Freedman.
    Vad ca mai am multe de invatat, si ma bucur ca o fac prin cei care scriu aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

România a făcut mulți pași în direcția corectă de la revoluția din 1989. Cu toate acestea, revoluția nu a fost niciodată terminată în România. Influența malefică a Rusiei, datorită proximității sale geografice față de România și relația continuă a României cu China comunistă, creează multe probleme care subminează progresele economice și democratice ale României, precum …

adrian zuckerman foto