Reacţiile mişcărilor ecologiste de frunte la documentarul difuzat zilele trecute de Channel 4 în Marea Britanie pot fi echivalate doar cu producţia pe un an de gaze cu efect de seră a unui orăşel dintr-o ţară în curs de dezvoltare.
Documentarul se numeşte „Unde a greşit mişcarea ecologistă” şi îi are drept vedete pe Mark Lynas, un proeminent autor şi activist britanic, Stewart Brand, un veteran american al activismului ecologist şi pe Adam Werbach, fost preşedinte al Sierra Club.
Documentarul începe ca o criză de identitate oarecare: activiştii nu au reuşit în atîtea decade să schimbe lumea, ba chiar în ultimii ani credibilitatea lor pare să se apropie vertiginos de nivelul zero; unde au greşit? De ce oamenii nu vor să vadă binefacerile revoluţiei ecologiste?
Partea cea mai consistentă a documentarului cuprinde mărturisirea şi părerile de rău: greşeala a fost că mişcarea ecologistă, în entuziasmul său romantic, şi-a pierdut bunul simţ şi a luptat împotriva ştiinţei. Trecind repede peste Epoca de Gheata din anii 70 si peste complicatiile prea putin intelese ale unui sistem atit de vast cum este atmosfera pamintului, cîteva esecuri majore sînt expuse mai pe larg:
Energia nucleară. Ecologiştii au luptat pe ambele maluri ale Atlanticului cu energia nucleară şi au reuşit chiar să oprească pentru o vreme programul de constructie de centrale nucleare al SUA. În schimb nu au reuşit să oprească nevoia de electricitate a omului american astfel încît programul de construcţie de centrale nucleare a fost convertit într-un program de construcţie de termocentrale. Efectul net: poluarea şi emisiile de carbon au crescut.
Cernobîl. A fost cea mai eficientă sperietoare utilizată în Occident pentru boicotarea programelor nucleare. În schimb, toate studiile fectuate de atunci încoace demonstrează efecte minime. Numărul morţilor atribuiţi direct catastrofei este de 65, în general dintre cei care au participat la operaţiunile de sigilare. Singura formă de cancer la care s-a putut stabili o legătură cu accidentul este cancerul tiroidian care a afectat în jur de 6000 de copii care au consumat lapte infestat; dar această formă de cancer este tratabilă în proporţie de 99%. Nu au existat cazuri de boli sau diformităţi genetice datorate accidentului. Există în zonă comunităţi de bătrîni care s-au întors încă din 1993 la casele lor şi au trăit acolo pînă în ziua de azi.
Concluzia ecologistului spăşit: am greşit opunîndu-ne energiei nucleare, este una dintre cele mai curate energii, chiar luînd în considerare deşeurile nucleare.
DDT. Interpretînd absolutist o carte care avertiza asupra pericolelor utilizării necontrolate a îngrăşămintelor, au pornit o campanie de interzicere a acestora şi, cel puţin în ce priveşte DDT-ul, le-a reuşit. Efect net: malaria, o boală pe cale de dispariţie, a revenit în forţă, atît în America, dar mai ales în Africa. Numărul exact de morţi nu se cunoaşte. Ecologistului spăşit îi pare sincer rău.
Plantele modificate genetic. Deşi nu a existat vreun studiu care să sugereze vreun pericol, imaginaţia hollywoodiană a fost mai puternică: pînă nu avem certitudinea absolută că nu ar putea avea efecte nefaste acum sau peste 1000 de ani nu trebuie să cultivăm astfel de plante (un principiu foarte bun pe care, dacă ecologiştii l-ar aplica şi în domeniul vieţii sexuale proprii, am putea observa îmbunătăţiri certe în cîteva zeci de ani). Efectul net: deşi există variante modificate genetic de orez care conţine şi vitamina E sau variante modificate genetic ale unor plante africane astfel încît să reziste la secetă severă, acestea nu pot fi cultivate sau cultivarea lor a întîrziat nepermis de mult. De asemenea, Zambia cu ocazia unei foamete de acum cîţiva ani, a găsit de cuviinţă să refuze ajutoarele americane la indicaţia organizaţiilor ecologiste care au contribuit astfel la moartea cît se poate de sănătoasă a unei părţi a populaţiei. Americanii, spre deosebire de zambieni (şi de europeni, aş adăuga eu) mănincă în continuare astfel de plante şi nu par să se simtă prea rău. Ecologistului spăşit îi pare în continuare foarte rău.
Veţi spune: iată nişte ecologişti de treabă. Au avut curaj să înfrunte realitatea şi şi-au regăsit bunul simţ. Ei bine, nu, lipsa bunului simţ este o boală foarte grea, nu se vindecă aşa uşor. Dar se poate transforma: după toate aceste exemple de frînare a dezvoltării (în special în ţări sărace, cum e şi a noastră – taxa auto, cărbune, DDT, mîncare eco, Roşia Montană, etc) sau chiar de genocid în altele, toate provocate de ignoranţă arogantă şi agresivă, ecologiştii noştri au văzut lumina: ei nu trebuie să lupte împotriva ştiinţei şi a dezvoltării, ci alături de acestea pentru… oprirea schimbărilor climatice! O idee care li se pare atractivă ar fi detonarea controlată a vulcanului Pinatubo din Filipine. Erupţia din 1991 a acestui vulcan a determinat în următorul an o scădere a temperaturii globale cu o jumătate de grad; aşa că o serie de cîteva erupţii controlate ar duce la o scădere cu pînă la 3 grade. Piece of cake, isn’t it? What could possibly go wrong?
Ecologistul spăşit este acelaşi terorist Greenpeace, însă, plictisit de războaie convenţionale şi controverse media sterile, vrea să fie primit alături de băieţii mari din ştiinţă şi armată, parcă s-ar juca şi el cu bombe atomice.
Documentarul este disponibil doar în Marea Britanie
aici: https://www.youtube.com/watch?v=b_dqmiqhhiE
şi aici: https://www.channel4.com/programmes/what-the-green-movement-got-wrong
5 Comments
Francesco
7 November 2010Si totusi, eco-activismul este luat in seama de media in special atunci cand se manifesta frenetic, cand, avand la dispozitie mijloace materiale considerabile Greenpeace (mai bine ii ziceau GreenWar, dar si l-au luat din motive de audienta si publicitate) si altele de acest calibru, se rafuiesc la propriu cu „dusmanul”. Ultima isprava de acest gen a avut loc astazi in Germania. Un grup de protestatari au coborat pe franghii un pod de la inaltimea de 75 de metri si s-au legat cu lanturi de sinele de cale ferata incercand sa blocheze un tren care transporta combustibil nuclear epuizat reprocesat in Franta catre orasul Dannenberg.
Nervozitatea accentuata a grupurilor eco-stangiste a fost determinata de decizia Cancelarului german Angela Merkel de a prelungi in medie cu 12 ani perioada de functionare a centralelor nucleare.
Cristina R.
7 November 2010Lisa Jackson, sefa EPA (Environmental Protection Agency) a fost audiata azi in Congres in privinta reglementarii emisiilor de „greenhouse gases”/CO2 (propuse de Guvernul Obama).
Reglemetarile ar cere–intr-un scenariu halucinant, demn de cele mai infricosatoare dystopii totalitare, captarea CO2 in centre de „sechestrare” in alte locatii ca cele ale producatorului de energie, ceea ce inseamna cheltuieli de constructie de noi conducte si facilititati pentru captarea CO2, ceea ce inseamna costuri uriase care vor fi plasate consumatorului obisnuit.
http://nation.foxnews.com/epa/…..and-demand
Degeaba se agita delegatul Shimkus s-o faca pe comunista Jackson sa inteleaga costul prohibitiv al unei asemenea reglementari. Intrebarile de judecata economica n-o intereseza, pentru ca scopul reglementarilor de felul asta este exact saracirea/infundarea companiilor si a consumatorilor.
Obama a pronuntat in termeni mai mult decit clari:
http://newsbusters.org/blogs/k…..-skyrocket
John Galt
7 November 2010Problema cred ca e pusa putin gresit, din start, tocmai pentru a induce in eroare pe cei care se lovesc prima data de controversa.
De exemplu:
In primul rand stocarea si captarea CO2-ului e treaba producatorului, si nu a statului. Statul (sau mai bine zis cetatenii) ar trebui sa se asigure ca nu exista o agresiune din cauza poluarii din partea unora asupra altora, neavizati. Insa in loc sa lase piata ca sa rezolve acest lucru, socialistii „intervin”, de obicei provocand suferinte mult mai mari (adica isi ating scopul chiar daca nu intentionau).
Agresiunea prin substantele toxice eliberate in aer este clar impotriva proprietatii private si vietii individului, iar aici nu ma refer numai la sulf sau dioxid de carbon. Exista numeroase studii care arata corelatii ale bolilor cardivasculare pana cu la nivelul de zgomot, nu doar cu cine stie ce compusi ce sunt cancerigeni chiar si la nivel de milionimi de gram. Da, in majoritatea cazurilor ele trec neobservate si corpul uman are capacitatea de a le absorbi/neutraliza, insa daca le insumam putem observa cum costurile depasesc cu mult necesarul de investitii pentru o singura fabrica.
In plus, cine poate pune pret pe o viata? E normal sa poti calcula asa ceva?
Revenind la exemplul de la care am pornit, exista suficiente tehnologii pentru captarea CO2 chiar la fata locului, pentru filtrarea substantelor, si intradevar, costul lor creste exponential cu gradul de siguranta. Nu cred ca e chiar asa de prohibitiv. Insa ne indepartam de subiect – cheia aici e definirea exacta a drepturilor de proprietate la nivel de individ (si nu societate), a agresiunii ce trebuie sa fie intai recunoscuta/infirmata cu probe de ambele parti. Eu cred ca aici ar trebui sa fie principalul obiect de activitate al asiguratorilor, ce ar vinde polite de asigurare ambelor parti (poluator – cetatean supus diverselor riscuri).
Majoritatea argumentelor leftiste pot fi demontate extrem de usor insa asta nu inseamna ca trebuie sa le fie acceptata premiza gresita de pe care au pornit (statul care e deasupra – si are grija de individ). Ei nu vor vedea in acest lucru decat o simpla infrangere temporara, o amanare a luptei pana in momentul cand „un eveniment de proportii” (vezi Golful Mexic) va IMPUNE un „control sporit” (indiferent in ce fel, pe principiul: creezi criza – si tot tu vii cu solutia). Atunci ei vor avea deja argumentatia repetata, exersata de atatea ori in mentalul colectiv, pregatita si numai buna de aplicat. Cu cat va fi mai mare dezastrul cu atat va fi mai mica opozitia din partea celorlalti.
Acelasi lucru se poate spune si despre vulcani. Chiar daca o eruptie poate da peste cap orice estimare a emisiilor pe zeci de ani (unele eruptii au eliberat atat de multe substante toxice in atmosfera incat au mutat pur si simplu in derizoriu TOATE masurile luate de ecologisti), uite ca eu iarasi nu sunt de acord cu aceasta abordare. Da, eu cred ca leftistii au dreptate cand spun ca un vulcan ar trebui sa fie controlat (cumva), la fel cum nu sunt de acord cu pasivitatea si acceptarea implacabila a destinului. Cine ar trebui sa faca acest lucru? Pai tot firmele private – daca au interes. Si pe banii lor.
Daca eu conving jumatate din populatia globului sa-mi dea veniturile pe 10 ani pentru a construi cine stie ce arma intergalactica (ce ne-ar proteja de un „eventual” asteroid sau cine stie ce), atunci chiar nu vad unde e problema. ???? Daca lumea asta vrea..
Problema apare cand unii vor sa OBLIGE pe absolut TOTI ca sa cotizeze la visele lor, in numele „binelui comun” cum deja ne-am obisnuit (cum ne-au obisnuit tot ei, de fapt). Acolo da, deja nu mai e o piata libera – acolo e monopol nenatural impus de sus, cu ajutorul statului. Din care castiga doar cativa (vezi Carbon Credits / Certificate Verzi samd).
E un subiect extrem de complex ce a trecut de la povestile romantice cu „Save the Whales” in zona sutelor de miliarde, in zona razboiului economic pentru resurse, pentru independenta energetica, a santajului la nivel continental. Foarte multi inca nu realizeaza cat de mari sunt interesele din spatele unora si cat de adanci si interconectate sunt implicatiile, de absolut fiecare data. De exemplu pana si OPEC, ce „teoretic” ar trebui sa stabileasca singura pretul petrolului, e strans legata de banci, dolar si mai ales bondurile de stat americane, in care se face plata. Bonduri care pot fi scontate/folosite NUMAI in anumite locuri, si numai pentru anumite investitii, conditionate doar de cei din urma. Un posesor de resurse nu ar face nimic cu zacamantul lui daca nu ar exista cumparatorul care sa-l consume, nu? Cine stabileste pretul, in acest caz?
Singura constanta aici e ca absolut toate principiile sunt testate pana in panzele albe, si poate tocmai de aceea exista si acest zgomot de fond ce parca incearca sa ne convinga ca drepturile individului trebuie sa fie cedate unei colectivitati, de data aceasta „globale”, ca unic mod de solutionare a oricaror probleme tot „globale”. De parca un individ nu ar fi in stare sa salveze intreaga Planeta! De parca nu ar fi si soarta lui in joc..
..
(*daca jumatate de glob mi-ar da veniturile pe 10 ani – imprumuturi, nu va ganditi ca ii iau toti o data – va promit ca rezolv orice problema. Parol! ???? Absolut toate salturile tehnologice din istoria omenirii au fost facute cand indivizi cu putere financiara mult peste medie si-au riscat individual proprii bani, pentru un profit. Niciodata statul nu a reusit asa ceva, ba chiar din contra. As spune ca tocmai interventia lui a dus la nerezolvarea acestor probleme, indiferent ca vorbim de poluare, balene, ursi polari, solutii tehnice sigure pentru energie samd, dar aici trebuie sa strang mai multe date ca sa demonstrez. Oricum, voi mai reveni pe acest subiect).
????
Liviu Crăciun
7 November 201018 „oameni de stiinta alarmisti” au scris congresului o scrisoare deschisa de sicanare si intimidare a „negationistilor” („deniers” e termenul folosit de catre „oamenii de stiinta alarmisti”)
http://thehill.com/blogs/e2-wi…..te-science
„negationistii” au raspuns printr-o scrisoare deschisa adresata congresului pe tema „alarmismului” (as we refer to them, not derogatorily, but simply because they view themselves as „sounding the alarm” about so many things climatic)
Links:
http://www.co2science.org/educ…..ntpath.php
http://www.nipccreport.org/rep…..eport.html
Cristina R.
7 November 2010John Galt @ 3:
Superba corectie, demna de un Milton Freedman.
Vad ca mai am multe de invatat, si ma bucur ca o fac prin cei care scriu aici.