In 1999, PDSR-ul a încercat rasturnarea administratiei Constantinescu – Radu Vasile cu batalioanele mineresti conduse de cuplul Cozma-Vadim si cu sprijinul mediatic al Antenei 1. Acelasi pretext. Guvernantii nu au stat de vorba cu minerii, nu venisera in Valea Jiului (parca Berceanu ii suparase atunci). Si au pornit minerii catre Bucuresti… sa “stea de vorba”.
Jandarmii au primit ordin sa se dea din fata minerilor in defileul Jiului, fara ca seful guvernului sa fie informat. Un consilier al premierului de atunci dadea telefoane unor jurnalisti pentru a lua legatura cu corespondentii televiziunilor din Valea Jiului, care, la randul lor, sa-l puna in legatura cu subprefectul si sa afle cum de-au putut trece minerii de barajul jandarmilor. Asa functiona comunicarea si informarea premierului.
Apoi, la Costesti, în Vâlcea, jandarmii au fost batuti si umiliti de catre mineri, fara a putea riposta in vreun fel. Si asta nu pentru ca nu ar fi putut riposta, ci pentru ca, pur si simplu, nu primisera vreun ordin de la superiorii lor. Comandantul operatiunii, un general, cred ca Lupu il chema, a fugit lasandu-si subordonatii in voia sortii si in raza de actiune a minerilor. Daca nu ma inseala memoria, la Stirile ProTV i-au aratat casca si uniforma pe care “omul legii” le abandonase: casca si uniforma îmbracau, sugestiv, un scaun gol in studio. Prefectul de Vâlcea, un liberal, Curcareanu, care venise la “dialog” cu hoardele sindicalisto-mineresti, era luat ostatic. Peste 1.000 de jandarmi erau ostatici. In seara aceea de pomina, cel putin un ministru al cabinetului Vasile a anuntat politia ca renunta la serviciile de escortare pe motiv ca nu mai avea incredere. Era limpede ca ministrul de interne, Dejeu, (cel putin) scapase total situatia de sub control (daca o controlase vreodata), iar politia juca de partea minerilor.
Miza era uriasa atunci, România trecuse fara echivoc in tabara occidentala in chestiunea Kosovo-Milosevici si se mai se apropia si o sentinta in cazul Miron Cozma. Pesedistii pe atunci il primeau pe Tony Blair in Parlamentul Romaniei cu tinta sârbeasca in piept, in semn de protest. Tony Blair venise sa anunte ca Marea Britanie a decis sa sustina deschiderea negocierilor UE cu România (evident, fara sustinerea lui Blair, România nu ar fi avut nicio sansa sa inceapa procesul de aderare).
Toate acestea mi-au revenit in memorie vinerea trecuta, cu ocazia marsului ilegal al politistilor surprins excelent de Hotnews.ro. Si mi-a placut si cum i-a denumit Nea, forumist de pe Madame Blogary, pe politistii protestatari – “minerii cu epoleti”. (GMT)
