Cum este în marș accelerat să recupereze anii de comunism maoist pierduți, China face niște abuzuri înfiorătoare și revine, ducând mai departe practica partidului, așa cum o știm din anii marilor prigoane maoiste. Că au deschis lagărele de “reeducare prin muncă”, ori că supraveghează și cenzurează strict orice cuvânt spus de orice chinez în public, e deja cunoscut.

Viețile chinezilor sunt în mana strânsă a Partidului Comunist, acum cu un nou Mao în frunte, ce pare la fel de plin de idei și resurse ca cel dintâi. Cum intervenția brutală în economie ar pune țara pe butuci în cel mai scurt timp posibil, comuniștii chinezi se concentrează pe orice altceva ce mai e de modificat ori controlat. Și cum trăiesc o nouă eră, s-au văzut datori să vina cu idei noi. Una dintre ele este că, dacă până acum comunismul era îndreptat către acapararea întregii vieți a chinezilor, acum începe să se ocupe și de ce e dincolo… Astfel, o campanie pornită în sud estul Chinei, sub sloganul “nici o înhumare”, interzice orice altceva este în afară de drumul spre crematoriu pentru cei răposați. Campania este motivată de păstrarea terenurilor pentru agricultură și contructii dar și de faptul că multe înhumări se fac cu prea mult fast și ceremonie pentru gustul celor ce promovează rigorile societății comuniste.

Pentru păstrarea terenurilor, Ceaușescu dărâma sau reloca sate, comuniștii chinezi în schimb au început iar cu cimitirele, după ce mai făcuseră asta în anii ’50. În regiunea rurală din Jiangxi activul partidului a luat în serios problema asta și au început să o rezolve în genul revoluției culturale – intră cu forță în case, unde confiscă și distrug sicriele pe care unii le aveau de zeci de ani chiar, conform obiceiurilor locului, și pe care bătrânii și le pregătiseră pentru înmormântare. Ca și cum asta nu e destul, merg mai departe până la a smulge răposații din mijlocul ceremoniei de înhumare, din sicrie, și-i târăsc până la crematoriu unde îi aruncă în cuptoare. Au ajuns să scoată morții de curând îngropați din morminte, tot spre a-i incinera. Cum îngroparea cenușii ocupă de asemeni teren, nici asta nu mai e posibil după incinerare.

Măsurile luate interzic acum facerea ori deținerea unui sicriu ori a celor necesare pentru ceremonia de înhumare, iar pentru cei cărora li s-au confiscat deja cele pregătite pentru moarte sau care le-au predat de buna voie, guvernul local oferă o sumă (2000 yuan) care nu acoperă mare lucru din valoarea lucrurilor distruse de autorități, pentru care bătrânii chinezi au strâns ani de zile bani. Logic, s-a făcut apelul pentru ca oamenii să își predea singuri, de bunăvoie, sicriele și pentru asta, pentru convingerea lor, autoritățile merg din ușă în ușă, intră în casele oamenilor…

Deși sunt deja publicate imiginile cu bătrâni care nu vor să iasă din sicriele care sunt distruse cu sutele de excavatoare, ori cu ceremonii funerare dizolvate de poliție, și chiar dacă toate detaliile operațiunilor au fost criticate chiar și în interiorul partidului, Liu Qi, guvernatorul provinciei în cauză, a lăudat public aplicarea “modulului de reformă funerară din Jiangxi” pentru felul în care promovează “avangarda socială”! Si dacă s-a luat o hotărâre, activul e dator să o îndeplinească. Cu entuziasm și elan muncitoresc! Iar cei care au vrut să înșele partidul și s-au sinucis înainte de punerea în aplicare a hotărârii nu au avut câștig de cauză – sunt recuperați și puși în linia partidului cei care încearcă să nu răspundă ordinelor – din morminte la crematoriu. Astea toate în condițiile în care chinezii din regiune țin mult la felul în care vor fi înhumați și la cultul morților în general. Mai mult, se consideră acolo că un sicriu ținut cu anii în casă e un memento mori aducător de pace. În fața problemei terenurilor, oamenii au căutat și găsit soluții diverse, unii dintre ei ducându-și răposații în regiuni îndepărtate ori în străinătate pentru a-i pune în pământ, conform ritualilor și dorinței lor. Până la urmă, mare parte din China e nelocuită și în bună parte nu poate fi folosită pentru agricultura ori construcții, așadar oamenii au unde își înhuma liniștiți răposații. Numai că Partidul nu vrea asta. Criză locurilor de veci e specifică în general zonelor aglomerate, dar nicăieri altundeva nu s-a găsit o metodă atât de brutală pentru a încerca rezolvarea acesteia. Brutală, dar perfect conformă modului sinistru în care gândesc și acționează comuniștii în viața reală.

ACP