Text integral pe Blog de europarlamentar

(…) Cel putin din unghiul bunului simt si al logicii elementare, e, astfel, foarte greu de înteles cum poate cineva vedea în tragedia reînoita de la Katyn, premizele unei reconcilieri polono-ruse imediate. Cu toate astea, vocile care au sustinut aceasta linie sînt cu totul remarcabile. Editorialisti americani (New York Times, Washington Post), politicieni occidentali din Anglia, Germania si Franta dar si Presedintele Comisiei Europene, J.M. Barroso au trecut direct de la declaratiile de simpatie la un soi de decret care decide ca acesta e momentul inevitabil pentru relansarea relatiilor ruso-poloneze. Recomandarea e aproape o necuvinta. În primul rînd, pentru ca sugereaza de la un nivel foarte înalt reconciliere înainte de clarificare. Cîteva explicatii.

Calatoria Presedintelui Kaczynski spre Katyn, în compania unui anturaj numeros si ilustru, a fost, în mare parte, provocata si de masinatiile politice ale lui Vladimir Putin. Premierul rus a calculat ca poate folosi evenimentul pentru a marca interesele externe rusesti. Iar interesul prim al politicii externe ruse în relatia bilaterala cu Polonia e orice si oricine în afara de Kaczynski. Pozitia ferma a fostului Presedinte a fost tot timpul o problema pentru ideologia oficiala rusa si, mai ales, pentru inflexiunile ei pro-sovietice.

Putin a decis, în aceste conditii, sa joace cartea Tusk si l-a invitat pe Premierul Poloniei la ceremoniile organizate la Katyn pe 7 arpilie. Gestul a mascat optiunea pro-Tusk si a trimis în Polonia mesajul dupa care Kaczynski e un presedinte consumat. Dealtfel, Kaczynski nu a fost invitat la ceremonii. Acest afront diplomatic si moral grosolan a provocat contrareactia Presedintelui care a pornit într-o vizita personala spre Katyn. În orice caz, culisele politice ale afacerii Katyn editia 2010 arata limpede ca Rusia nu e deloc gata de reconciliere. În plus, discursul rostit de Putin la Katyn, pe 7 aprilie, e o mostra de ipocrizie.

În mai multe rînduri, Premierul rus pune Katyn în balanta cu presupuse crime poloneze si sugereaza ca tot ce era de spus s-a spus. Realitatea e un pic diferita. Putin amesteca decesul a numerosi prizonieri sovietici rapusi de tifos în detentie poloneza, dupa atacul sovietic asupra Poloniei în 1920, cu asasinatul în masa de la Katyn 1940.

În ce priveste dialogul si adevarul documentar pe tema Katyn, lucrurile stau simplu: din 180 de documente aflate în arhivele russesti, 116 sînt, în continuare, protejate de legea secretului de stat. Prin urmare, reconcilierea propusa de Putin e o frauda. Ea sugereaza încheierea diferendului si clasarea dosarului Katyn, înainte de elucidarea lui. Putin sugereaza ca regimul rus succesor al URSS nu trebuie sa justifice nimic si ca reparatiile fata de Polonia nu au sens. În rezumat: Rusia are imunitate iar Polonia trebuie sa se fie recunoscatoare.

Reluat de politicieni occidentali, refrenul lui Putin devine a doua mare mascarada mediatica pe tema Katyn. Prima a avut loc imediat dupa 1940 si a continuat pîna în 1990. În tot acest interval, Katyn a fost o tema tabu în mediile academic-mediatice ocidentale si a fost ignorat cu buna stiinta de guvernele vest-europene. Ideea ca reconcilierea trebuie declansata, în baza unei dispozitii birocratice, plasata la capatul unei tragedii umane e lipsita de demnitate. Am discutat cu jurnalisti si parlamentari polonezi iritati în mod vizibil de acest soi de paternalism viclean.

Polonezii nu sînt împotriva reconcilierii dar nu pot face din reconciliere o dispensa pentru crime trecute si un avantaj politic rusesc. Istoria Katynului trebuie mai întîi lamurita si asumata.