În timp ce lumea dormea, m-am sacrificat eu și m-am uitat la prima dezbatere pentru prezidențiale din SUA. Îngăduiți-mi să vă las aici câteva gânduri, concluzii, păreri personale. Pe de altă parte, dacă aveți timp, vă recomand să urmăriți dezbaterea. Ea spune mult mai mult despre starea noastră ca civilizații occidentale, decât despre cei doi candidați și cursa pentru Casa Albă. N-am să trec prin toate temele (șase) ale dezbaterii, ci am să mă refer la cele patru componente. Încerc să fiu obiectiv, dar nu ascund că mi-aș fi dorit ca una dintre părți să iasă victorioasă. Iată concluziile mele pe care le puteți cel mai bine evalua, urmărind dezbaterea.

Cele patru componente ale evenimentului pe care am să le filtrez prin opinia mea sunt Dezbaterea, Moderatorul, Candidatul 1 (R) și Candidatul 2 (D). Lipsește publicul care, de obicei, are rolul de a înclina emoțional balanța telespectatorilor prin reacții, nu de puține ori regizate. Absența publicului mi s-a părut binevenită de această dată, chiar dacă a lăsat loc de mult mai multă agresivitate. În dreptul fiecărui element am să încerc să punctez trei aspecte pozitive și trei negative. Accentul cade pe „încerc”.

I. DEZBATEREA

Deși mai sunt doar cinci săptămâni până la alegeri, acum a avut loc prima dezbatere. Târziu și inegal. Cei doi candidați au părut mai degrabă forțați să accepte invitația și am senzația că au acceptat dezbaterea din motive care nu au prea mare legătură cu schimbul de idei sau compararea programelor și a soluțiilor. Cu toate acestea, evenimentul a avut loc și iată elementele pozitive și negative ale acestei dezbateri.

P1. Formatul a pus accentul aproape în exclusivitate pe candidați, nu pe partidele acestora, pe susținători, echipe etc. A oferit publicului ce trebuia să ofere, nu platitudini, PR și branding.

P2. Formatul de 90 de minute neîntrerupte a permis fluiditate și a stimulat încrâncenarea. Absența pauzelor publicitare sau de aplauze i-a pus pe interlocutori în situația de a performa pe cont propriu. O diferență majoră și față de alte dezbateri cu 10-12 candidați care erau și mai fragmentate. Renunțarea la introduceri și mesaje electorale post dezbatere mi s-a părut excelentă.

P3. A fost transmisă live de mai multe canale, oferind oamenilor ocazia să vizioneze fără input editorial din partea vreunei televiziuni sau a vreunui organizator.

N1. Chiar dacă aparent 90m par suficiente, cele 6 teme au fost prea condensate. Nu poți vorbi în maxim 15 minute (cu tot cu întrebări) despre teme vaste precum economia, justiție sau revenirea din recesiunea post-COVID. Rămân la părerea că aceste dezbateri ar fi mai sănătoase pe o singură temă majoră, cu suficient timp pentru divagațiile inerente.

N2. Predictibilitate. Cu foarte mici excepții, dezbaterea nu a adus nimic nou. Și asta înseamnă că nu și-a atins scopul. Cred că numărul votanților care și-au schimbat opțiunea sau și-au clarificat-o (în dreptul celor indeciși) este minimal. Asta pentru că tot ce s-a întâmplat pe scenă a fost parcă un scenariu bine regizat, cu actori arhicunoscuți, care au performat exact așa cum ni s-a spus că o vor face de ani de zile.

N3. Pentru o lume occidentală tot mai obișnuită cu formatele interactive, dezbaterea aceasta a fost cât se poate de unidirecțională.

II. Moderator

O să auziți multe persoane vorbind despre performanța îndoielnică a lui Chris Wallace, dar realitatea e că a fi în pielea lui nu a fost puțin lucru în seara asta. Spre deosebire de anii trecuți, când avei un panel de moderatori, Wallace a fost solo. Mi se pare că mai mult a riscat, mai ales că nu se pune problema prestigiului la nivelul său și nici nevoia de a mai demonstra ceva. Și totuși, iată cum s-a prezentat:

P1. A gestionat pe cont propriu cea mai importantă dezbatere, fără pauze, timp de 90 de minute.

P2. A reușit, chiar dacă uneori cu mare dificultate, să-i țină în frâu pe cei doi participanți. În momentele critice de tensiune, a știut să-și impună autoriatea asupra a doi oameni care, în teorie, n-au de ce să asculte de Chris Wallace, cu excepția fricii de a nu se face de râs în public.

P3. A avut momente în care și-a dat seama că e evident imparțial și a încercat (uneori cu succes) să echilibreze discuția.

N1. Wallace, membru al Partidului Democrat (de conjunctură, zice el) nu avea ce să caute ca moderator. Întrebările alese de el au părut relevante, dar nu au fost gestionate într-un mod în care să ofere publicului o perspectivă decentă asupra temelor „dezbătute” și au avut o componentă evidentă de minge ridicată la fileu. Înțeleg că avem de-a face cu un președinte în exercițiu (care trebuie pus sub lupă) și un pretendent care trebuie să-și dovedească abilitatea de a emite pretenții la tron. Totuși, au exista prea multe momente în care am avut mai degrabă un meci 2:1, cu Wallace în tabăra Biden.

N2. Wallace știa cu cine are de-a face. Cu toate acestea a fost pe punctul de a scăpa dezbaterea de sub control de câteva ori. N-a făcut-o, metoda de contracarare a agresivității lui Trump a fost să-l încurajeze pe Biden să fie și el la fel. Wallace nu e vinovat de agresivitatea lui Trump, ci de faptul că a lăsat dezbaterea să se transforme într-un meci de WWE (wrestling), inflamându-l pe Biden.

N3. Aici e punctul în care Wallace s-a descalificat impardonabil. Moderatorul, dacă își asumă rolul de verificator al infromației, trebuie să își facă temele. Nu poți să-l corectezi pe unul dintre candidați tot timpul, chiar și când o faci eronat, iar pe altul să-l lași să zburde cu minciuni și inepții ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. În plus, când știi că unul dintre candidați este vizat pentru inabilitatea lui de a fi coerent, nu îi servești pe tavă întrebările cu tot cu răspuns. Câteva exemple punctuale:
a. Wallace l-a lăsat pe Biden să perpetueze minciuna că Trump ar fi spus despre neo-naziștii din Charlottesville că ar fi oameni de treabă.
b. Wallace i-a formulat întrebări lui Biden în așa fel încât acestea să conțină și răspunsul.
c. I-a cerut lui Trump să se dezică de white supremacists, dar nu a scos o vorbă despre BLM și Antifa în dreptul lui Biden.
d, e, f… sunt atât de multe că ar trebui să redau aici toată dezbaterea.

Rămân la părerea că în 2020 e nevoie de alt format și de alt soi de dezbateri, inclusiv moderatori relevanți.

CANDIDAȚII

Aici ar trebui să fie substanța. Dar mi se pare că formatul, moderatorul și timeline-ul au alterat atât de mult dezbaterea, încât candidații au devenit aproape secundari, transformați în participanți la un show, nu politicieni, încercând să-și atragă electoratul de partea lor. Să vedem însă cum au… performat.

III. TRUMP

P1. Nu s-a lăsat bullied de moderator și de Biden. A înțeles ce fel de luptă duce și s-a adaptat. Agresivitatea lui nu e populară, dar știe că a funcționat în 2016 și a părut pregătit să o folosească în favoarea lui. Când ai de-a face cu minciuni, uneori e bine să lași deoparte platitudinile. Și-a asumat cu brio rolul de „bull in the china shop”.

P2. A gestionat anumite teme sensibile fără să-și alieneze electoratul. A fost în favoarea măsurilor ecologiste care funcționează, a acceptat să condamne extremiștii de dreapta (chiar dacă întrebarea a fost malițioasă) și a subliniat aspectele clar pozitive ale măsurilor sale.

P3. …. greu de găsit. A fost clar o dezbatere care punea prea puțin accent pe chestiuni concrete. Mai degrabă a fost un referendum asupra personalității acestora și aici Trump are de pierdut. Da, a știut să boxeze exemplar, dar poate lumea voia să vadă și altceva.

N1. Dezavantajat de format și moderator, n-a știut să-și gestioneze reacțiile. A fost săltăreț, reacționar și nerăbdător. Avea pregătite niște replici și le-a livrat indiferent că a fost sau nu momentul potrivit. Agresivitatea lui, chiar dacă e necesară în raport cu modul în care este portretizat în media, nu a cadrat cu formatul dezbaterii. Vorba cuiva, dacă scădea un pic volumul, avea mult de câștigat.

N2. S-a concentrat prea mult pe anularea afirmațiilor lui Biden (ocazional și Wallace). A ratat ocazia de a prezenta multele realizări, încercând în permanență să se scuze. Când ai adus acasă mii de soldați, ai redus substanțial numărul de militari morți, nu-ți bați capul să-i explici lui Biden că e făcătură treaba cu losers. Și aici a fost mai concentrat să atragă atenția că Biden a folosit limbaj licențios la adresa soldaților. Valabil și în alte domenii în care putea să pună mai mult accent pe ce a făcut, nu să demonstreze că nu a făcut ce zice Biden.

N3. A mizat prea mult pe starea lui Biden și a încercat să-l discrediteze personal, nu politicile dezastruoase ale acestuia. În cele câteva momente în care a subliniat inepțiile politice ale lui Biden, a demonstrat ceva. Din păcate a fost mai preocupat să-l scoată din sărite pe Biden și să demonstreze cât de incapabil fizic și intelectual este acesta.

N4. (că n-am avut P3) În loc să vorbească despre politica dezastruoasă și propunerile lui Biden, a preferat să-l atace prin alianță. Parțial a funcționat, dar asta a făcut ca Biden să poată scăpa ușor, inclusiv pe tema sensibiliă a lui Hunter Biden și a celor $3.5m primite de la ruși.

IV. BIDEN

P1. A fost mult mai coerent decât în alte apariții, cu atât mai mult cu cât a fost vorba de 90 de minute legate. Probabil că a fost ajutat și de așteptările nelegitime ale opozanților săi (nu știu cum își imaginează unii oameni că ditamai Partidul Democrat ar risca să pună un om cu adevărat senil pe scenă. Da, Biden e slab în multe feluri, dar e clar că e, totuși, capabil să ajungă la alegeri). L-a ajutat și moderatorul și asta a însemnat că Biden a performat mult peste așteptări, deci a ieșit pe plus.

P2. A știut să-și adapteze registrul în funcție de adversar, dar cu grijă. Dacă Trump a fost agresiv, Biden a intrat și el în joc, nelăsând să fie victima unui bully. A dat senzația că e capabil să lupte, mult mai mult decât i-ar fi dat alții șanse. Cu toate astea, a avut grijă să nu devină el bully la rândul lui. Aici vor fi oameni care vor amini că l-a făcut claun pe Trump și că l-a întrerupt și el mult. Dar singura lui alternativă era să se lase călcat în picioare.

P3. Și-a pregătit suficient de bine dezbaterea cu numere și statistici care să dea bine. Le-a livrat cu minime ezitări, spulberând ideea că nici nu știe pe ce planetă e. Chiar dacă le-a citit, a livrat niște statistici care au stârnit emoție și care l-au pus într-o lumină bună cu anumiți alegător. (vezi numărul de morți de COVID și cel al persoanelor neasigurate, povestea lui Beau, reabilitarea lui Hunter).

N1. Orange Man Bad. Asta a fost în mare tot discursul lui Biden, inclusiv replicile date adversarului. Când ești challanger, contează nu doar să arăți cât de nasol e celălalt, ci și faptul că tu ești mai bun. Biden a fost atât de concentrat pe ce zice el că Trump face greșit, încât a uitat să spună prea multe despre ce face el. Demonstrează că în SUA anul acesta mai degrabă votul este Trump vs. Anti-Trump, nu Trump vs. Biden. De aici rezultă că singura calitate notabilă a lui Biden e că acesta nu este Trump. Cam tristuț, nu vi se pare?

N2. Și-a îndepărtat votanții care au apucături socialiste clare. Partidul Democrat, inclusiv Biden, are nevoie de votanții lui Bernie. Iar prin declarațiile sale, Biden a dat de înțeles că nu e atât de entuziasmat de asta. Ar putea să-l coste scump. În cazul eșecului său în noiembrie, Partidul Democrat riscă să se rupă, cu aripa de extrem stânga (AOC, Bernie & Co.) sătulă să susțină niște stângiști moderați.

N3. Deși Wallace i-a ridicat mingi la fileu, s-a încurcat în propriile gânduri. A spus că nu sprijină un Green New Deal (foarte costisitor), deși partenera sa de candidatură, Kamala Harris este co-sponsor pe propunerea legislativă, ca mai apoi să enumere avantajele acesteia. A vorbit despre votul prin corespondență, dar s-a contrazis în mai multe rânduri, demonstrând practic că acesta poate fi periculos.

N4. ANTIFA is an IDEA.

Poate cea mai mare gafă a lui Biden e că, între minciunile albe pe care le-a presărat peste tot ca să-l facă să pară pe Trump cât mai negru, a spus niște chestiuni care, nu doar că nu sunt adevărate, sunt atât de evident mincinoase încât vor putea fi folosite împotriva lui de oricine vrea să-l discrediteze. După ce a încercat în mod repetat să sugereze că violențele sunt din pricina lui Trump, deși Wallace nu i-a cerut să se distanțeze de BLM și Antifa, așa cum a făcut-o în cazul lui Trump, Biden a introdus retorica ideologică. Când țara arde la propriu, când sute de proteste și mii de filmări arată protestari Antifa fiind responsabili pentru violențe, nu îndrăznești să spui că Antifa e doar o idee. Sau o poți face, dovedind de partea cui ești.

Știu că analiza a fost lungă, poate disproporționat de lungă în raport cu conținutul dezbaterii. Însă realitatea e că această dezbatere nu a fost atât de mult relevantă în sine. Mai degrabă a fost un soi de punere în scenă a unui arsenal de replici și idei utile. Pentru cine? Pentru gloata de pe social media, acolo unde în ultimele 6 ore și pentru următoarele multe zile, cele două tabere încrâncenate vor lua fărâme din această dezbatere și le vor utiliza în tot soiul de moduri pentru a convinge electoratul cu cine să voteze. Într-o anumită măsură, dezbaterea acesta a fost un soi de preambul la adevărata confruntare, un război prin proxy, desfășurat pe de-o parte de celebrități și ziariști care-l vor la Casa Albă pe Biden, cu orice preț și cu oricâte miniciuni încât să-și poată păstra statutul de elite, iar de partea cealaltă, oameni simpli, suficient de sătui de ineficiența, minciunile și extremismul democraților, încât să susțină un președinte agresiv și gălăgios, dar eficient pentru viața și buzunarul omului de rând.

P.S. De ieri toate ziarele și celebritățile se chinuie să ne convingă de dezastrul dezbaterii. Totul, spun ei, din pricina lui Trump și folosind replicile lui Biden. Te și întrebi la ce s-a mai ținut dezbaterea, când mai simplu era să se dea drumul direct la comentarii în presă și social media.

text publicat și pe JaazTalks